212,045 matches
-
în timp ce recent veniții evrei nu aveau nici un drept. Dar dacă se vrea asimilarea unei naționalități, trebuie ca această asimilare să fie atrăgătoare 19 "Neamul românesc", 20 aprilie 1914 20 În privința afirmației doctorului Gaster, vezi numărul din 2 aprilie 1907 al publicației "London's Morning Post". Opiniile lui Iorga sînt expuse în "Neamul românesc" din 24 iunie 1909 21 Iancu, op. cit., p. 135 și "Neamul românesc", 18 ianuarie 1908. Opiniile lui Iorga despre evreii sefarzi pot fi găsite frecvent în "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
exemple de insulte din presa franceză și de acțiuni judiciare ca urmare a acestora. "Neamul românesc", 2 august 1911 65"Neamul românesc", 10 mai 1906 66 Ibidem, 18 ianuarie 1908 67 Nicolae Iorga, Cugetări, București, 1970, p. 251 68 Standardurile publicațiilor din strada Sărindari erau legendare chiar și în Bucureștiul perioadei interbelice. Epitetul general folosit pentru standardurile morale și intelectuale de acolo era "șantaj-etaj". Relativ la activitățile ziarului "Curentul" al lui Șeicaru, aceasta însemna inițierea unei operații de șantaj și adăugarea a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încredințat nemții lui Iorga o asemenea sarcină. Ungaria este o țară occidentală, nu balcanică; prin urmare, Iorga nu poate înțelege istoria poporului maghiar! Autorul articolului își bate joc de inexactitățile minore (sînt citate cîteva zeci); urmează o recenzie a altor publicații ale lui Iorga. Istoria lui Otomană nu este apreciată pozitiv, materialele mai bune apărînd în limba germană înaintea lui. Iorga ar trebui să recunoască faptul că Ungaria aparține Occidentului și că ea nu este artificial franceză ca Bucureștiul. Iorga nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ură." Măcar de-ar fi fost așa... Munteanu, op. cit., p. 356 154 Chiar și la întrunirea Ligii Culturale, Iorga s-a referit în repetate rînduri la C. C. Giurescu, pronunțîndu-i inițialele sub forma "Caca" și reluînd această denigrare pînă și în publicații. Vezi O Școală Nouă Istorică, București, 1936, pp. 6 și 28. Fiul lui Giurescu, Dinu Giurescu, își amintea, într-o discuție purtată cu autorul, că, după ce I. D. Ștefănescu (profesor de istoria artelor) se întorsese dintr-o vizită, în timpul căreia fusese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra loialității și obedienței altor partide și regimuri comuniste. Kominformul bătea monedă, În ziarele și publicațiile sale, pe „ascuțirea luptei de clasă În tranziția de la capitalism la socialism” și pe „rolul conducător” al Partidului, dar risca astfel să le amintească oamenilor că exact acestea fuseseră principiile Partidului Iugoslav după 1945. De aici cealaltă temă omniprezentă, loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la vremea respectivă: „Dacă judecăm după scenariul procesului, era mai important să ni se atribuie o identitate alegorică decât să ni se dovedească vinovăția. Fiecare dintre noi, În declarația sa, era obligat să se «demaște» pentru binele radioului și al publicațiilor Kominform”. Acuzații erau transformați din presupuși critici ai regimului sau oponenți politici Într-un furnicar de conspiratori josnici, cu țeluri venale și infame. Stilul greoi al Imperiului Sovietic maschează uneori acest obiectiv - ce să Înțelegi dintr-un limbaj care Încerca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publică, iar tinerii scriitori ca Böll ezitau să se implice În politica de partid (spre deosebire de generația care avea să urmeze). Debușeurile culturale nu lipseau, cu siguranță: până În 1948, penuria de hârtie fusese depășită, rețelele de distribuție reconstituite, peste două sute de publicații literare și politice circulau În Zona Vestică a Germaniei (deși multe aveau să dispară după reforma valutară), iar proaspăta Republică Federală se putea lăuda cu o varietate surprinzătoare de ziare de calitate, În special noul săptămânal Die Zeit, publicat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era să solidarizeze, să anime și să catalizeze intelectualii și cercetătorii În lupta anticomunistă, Îndeosebi prin publicarea și distribuția unor periodice culturale: Encounter În Marea Britanie, Preuves În Franța, Tempo Presente În Italia și Der Monat În Germania. Nici una dintre aceste publicații nu a atins un public larg: Encounter, cea mai populară, se lăuda În 1958 cu un tiraj de 16.000 de exemplare; În același an, Preuves avea doar 3.000 de abonați. Dar conținutul lor era invariabil de bună calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
DÎmșiț) decât cu reprezentantul britanic sau cel american și visa, la fel ca șefii săi de acasă, să refacă axa culturală Paris-Berlin-Leningrad. Statele Unite au cheltuit sute de milioane de dolari Încercând să câștige simpatia europenilor, Însă multe dintre produsele și publicațiile rezultate erau grosolane și neproductive, nefăcând decât să confirme judecățile apriorice ale intelighenției europene. În Germania, insistența Americii asupra crimelor comuniste era văzută de mulți ca o stratagemă prin care se Încerca uitarea sau relativizarea crimelor naziste. În Italia, campaniile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
miliarde de dolari. După aceea au Început să crească vertiginos, luând avânt În perioada anilor ’60 (mai ales În Marea Britanie) și ajungând la 24,52 miliarde de dolari În 1970 - provocând În acel moment o rafală de avertismente din partea unor publicații Îngrijorate de ascendentul economic al Statelor Unite, În special eseul din 1967 al lui Jean-Jacques Servan-Schreiber Le Défi américain. Prezența economică americană În Europa a fost resimțită mai puțin În investițiile sau influența economică directă decât În revoluția consumatorului, care afecta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei sarcini, ca medici sau ca pacienți; să divorțeze (altfel decât cu mari dificultăți și cu prețul rușinii publice). Iar dacă săvârșeau o crimă sau altă infracțiune majoră, riscau spânzurătoarea. În 1959, edificiul convenției a Început să se surpe. Legea Publicațiilor Obscene din acel an stipula că o lucrare literară destinată adulților și necenzurată era la adăpost de acuzația de „obscenitate” dacă era „În interesul științei, literaturii, artei sau educației”. Din acel moment, editorii și autorii se puteau justifica la tribunal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economie axată pe servicii, universitățile erau centrele producției intelectuale, iar studenții - noua clasă muncitoare, ei forțau termenii schimbului economic marxist. Dar cel puțin evoluau În cadrul acceptat și aveau de partea lor precedentul dialectic. Câțiva ani mai târziu, când Re Nudo, publicație a studenților milanezi, titra „Tineri proletari din Europa, Jimi Hendrix ne unește”, dialectica cedase locul parodiei. Așa cum scepticii spuseseră de la Început, fetele și băieții din anii ’60 pur și simplu nu erau serioși. și totuși, acesta a fost un deceniu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Roma și Bologna imitau chiar retorica doctrinarilor din Beijing, Împărțind subiectele de studiu În „rămășițe preburgheze” (greaca și latina), „pur ideologice” (istoria) și „indirect ideologice” (fizica, chimia, matematica). Combinația presupus maoistă de romantism revoluționar și dogmă muncitorească era ilustrată În publicația (și mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a existat o speranță generală, În Uniunea Sovietică și În rest, că cenzura se va relaxa și va apărea un spațiu pentru dezacordul și critica temperate (În același an, manuscrisul romanului Doctor Jivago de Boris Pasternak a fost refuzat de publicația literară Novîi Mir). Dar Kremlinul s-a speriat de aparenta relaxare culturală: În trei ani de la al XX-lea Congres al Partidului, Hrușciov ținea discursuri agresive În apărarea realismului socialist din artă, amenințându-i pe opozanți cu consecințe grave În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socialist alternativ. În Polonia, cel mai important spațiu critic a fost creat de Biserica Catolică, prin protecția pe care o putea acorda celor care lucrau sub auspiciile ei- mai ales la Universitatea Catolică din Lublin și În comitetul editorial al publicațiilor Znak și Tygodnik Powszechny. Polonia din anii lui Gomu³ka avea această ciudățenie: filosofii marxiști și teologii catolici se Întâlneau În Încercarea de a apăra libera exprimare și libertățile civile - embrion al alianțelor care se vor forma În anii ’70. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o lungă serie de procese desfășurate din septembrie 1968 până În mai 1969, studenții și alți intelectuali din Varșovia, Wroc³aw, Cracovia și £ódŸ au primit Între șase luni și trei ani de detenție pentru „participare la acțiuni secrete”, „distribuția de publicații Împotriva statului” și alte delicte. Cele mai aspre sentințe au fost date celor ca Adam Michnik, Jan Litinski sau Barbara Toruñczyk, care participaseră și la primele proteste studențești. Un număr disproporționat de studenți și profesori arestați, expulzați și Închiși În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presată din toate direcțiile să continue În același spirit. De ce să aștepți zece ani pentru alegeri libere și deschise? Dacă tot fusese abolită cenzura, de ce să menții proprietatea și controlul oficial asupra mass-mediei? La 27 iunie, Literární Listy și alte publicații cehe au tipărit manifestul „Două mii de cuvinte” de Ludvík Vaculík, adresat „muncitorilor, țăranilor, funcționarilor, artiștilor, cercetătorilor și oamenilor de știință”. El solicita restabilirea partidelor politice, constituirea unor comitete de cetățeni pentru a apăra și promova cauza reformei și alte propuneri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a stângii europene clasice. În decursul anilor ’70, pentru fiecare act de violență Își asuma responsabilitatea o organizație până atunci necunoscută, adesea o subsecție sau o facțiune din grupul original. Dincolo de teroriști se afla o nebuloasă de mișcări semiclandestine și publicații ale căror afirmații „teoretice” sentențioase le ofereau tacticilor teroriste o justificare ideologică. Numele diverselor grupuri, celule, rețele, publicații și mișcări sfidează parodia: pe lângă Brigăzile Roșii existau Lotta Continua, Potere Operaio, Prima Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei Armati Proletari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până atunci necunoscută, adesea o subsecție sau o facțiune din grupul original. Dincolo de teroriști se afla o nebuloasă de mișcări semiclandestine și publicații ale căror afirmații „teoretice” sentențioase le ofereau tacticilor teroriste o justificare ideologică. Numele diverselor grupuri, celule, rețele, publicații și mișcări sfidează parodia: pe lângă Brigăzile Roșii existau Lotta Continua, Potere Operaio, Prima Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei Armati Proletari și Nuclei Armati Rivoluzionari; Formazione Comuniste Combattenti, Unione Comunisti Combattenti, Potere Proletario Armato și multe altele. Dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poluării avea de Înfruntat consecințe serioase. După cum puteau constata tot mai mulți oameni, sistemul economic comunist era dăunător mediului prin Însăși natura lui7. Scriitorii și oamenii de știință erau, pe bună dreptate, Îngrijorați de cenzură. Obstacolele ce stăteau În calea publicațiilor sau reprezentațiilor artistice variau considerabil de la o țară comunistă la alta. În Cehoslovacia, autoritățile practicau din 1969 o cenzură fățișă: pe lângă faptul că mii de oameni erau Împiedicați să publice sau să apară În public, numeroase teme, persoane sau evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autoritățile practicau din 1969 o cenzură fățișă: pe lângă faptul că mii de oameni erau Împiedicați să publice sau să apară În public, numeroase teme, persoane sau evenimente nici măcar nu puteau fi menționate. În Polonia, Biserica Catolică crease prin instituțiile și publicațiile sale un spațiu semiprotejat În care se putea exercita, dar numai cu prudență, un oarecare grad de libertate literară și intelectuală. Aici, ca și În Ungaria, problema era adesea autocenzura. Pentru a-și asigura accesul la public, intelectualii, artiștii sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
externe. Ca urmare, conducerea poloneză era pusă În fața aceleiași dileme cu care se confruntase În anii ’70, Însă de data aceasta avea la dispoziție chiar mai puține opțiuni. Faptul că opoziția fusese trecută În ilegalitate nu Însemna că se evaporase. Publicațiile clandestine au continuat să apară, tot așa cum au continuat și prelegerile, discuțiile, reprezentațiile teatrale și alte manifestări Împotriva regimului. Deși interzisă, Solidaritatea a continuat să existe În umbră, În special după eliberarea din Închisoare a celui mai cunoscut purtător de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la un tiraj de mai puțin de 15.000 de exemplare. Redactorii revistelor și periodicelor literare din Occident ar fi fost destul de mulțumiți cu astfel de cifre, raportate la numărul de locuitori; În Europa Centrală, poziția din ce În ce mai marginală a acestor publicații semnifica Însă o mutație traumatică a priorităților culturale. Intelectualii au intrat Într-o zonă de umbră și pentru că faimoasa lor insistență asupra eticii anticomuniste (nevoia de a construi o societate civilă cu o conștiință morală, care să umple spațiul anomic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depășească (sau cel puțin să atenueze) dificultățile practice ale guvernării Într-o comunitate rudimentară și robustă de 25 de state distincte. Dar nici Convenția lui Giscard, nici diversele tratate, nici Comisia Europeană, cu diferitele ei programe și rapoarte, nici costisitoarele publicații și site-uri menite să educe În privința Uniunii și a mecanismelor ei nu izbuteau un lucru: să remedieze dezinteresul cronic al publicului european. Dacă tehnocrații care au clădit instituțiile noii „Europe” demonstraseră o indiferență arogantă față de părerile publicului În general
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
494-495; imigrația neeuropenilor În 311; impactul Planului Marshall 157; imperiu 156; independența coloniilor africane 276; independența Africii de Sud 276; industrie 331-333; industrie moștenită În 702-703; inițiative artistice și culturale 350; intelectuali 195-196; invazia militară În Egipt 274-275, 295; Irlanda de Nord 429; Legea Publicațiilor Obscene 349; Legea Săracilor/Means Test 80; lichidarea sectorului public 498; membră a Comunității Europene (CE) 483; mineri 494, 498; mișcarea naționalistă galeză 643; mișcarea naționalistă irlandeză 644-645; mișcarea naționalistă scoțiană 644; moralitate și relații personale 349-350; musulmani 676; neguvernabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]