221,754 matches
-
2012. Diana s-a născut la Timișoara pe 22 august 1995 și face gimnastică de la 4 ani. Le are ca model pe Nadia Comăneci și Andreea Răducan, iar aparatele preferate sunt Solul și Bârna. I se spune Didi, de când a ajuns la Deva și a dat peste alte fetițe cu numele Diana: “Trebuia să ne deosebim într-un fel. Eu am rămas Didi, pentru că eram cea mai mică”, povestește gimnasta care are o înălțime de 1. 52 m. Atipic pentru o
Diana Bulimar () [Corola-website/Science/326963_a_328292]
-
după susținerea Bacalaureatului cu Dan Dominique Costinescu - student la arhitectură. Acesta s-a ocupat atât de organizarea diverselor spectacole ale artistei cât și de rolul de textier pentru câteva dintre cântecele sale preluate din repertoriul internațional. În perioada 1965-1970 a ajuns una dintre cele mai apreciate cântărețe din România. Era plătită foarte bine, la nivelul unui "Artist al Poporului", fiind apreciată inclusiv de cuplul soților Ceaușescu. Ajunsă "pe val" i s-a propus colaborarea informativă cu organele Securității statului, acesta fiind
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
1969. Tot în 1966 cântă prima dată la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia. Deși tânără, ulterior interpreta devine o prezență constantă în emisiunile muzicale ale TVR. Deja din 1965 participă într-un turneu în URSS - în locul Marinei Voica, ajungând ulterior în Iugoslavia, Israel, Bulgaria, Olanda Belgia și Republica Democrată Germană. Din 1967 începe colaborarea cu Teatrul de revistă Constantin Tănase. În 1968 își reprezintă țara la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia (Bulgaria) unde obține Medalia de Bronz. În
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
zona. Inițial refugiate în ținuturile muntoase sau păduroase, populațiile de origine au revenit treptat spre zone mai joase, pe măsură ce invaziile se răreau și începea constituirea unor formațiuni prestatele sedentare. Astfel a început amestecul cu migratorii slavi și iranici. S-a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să fie populată de un popor de sorginte creștină, care după origine avea două componente: „brodnicii vechi” de origine protoslavă (slavi balcanici) și daco-moesică alături de „infideles” (necredincioși) de origine neolatină, care erau valahii (românii
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
cu satele aparținătoare ca răsplată lui Balc și fraților lui prin Diploma regelui Ludovic din 2 februarie 1365, voievodul se instalează definitiv în Moldova. Ștefan fiul cel mare al lui Bogdan I a murit în 1358 în Maramureș fără a ajunge în scaunul Moldovei, astfel că după moartea tatălui său spre sfârșitul lui 1367, lupta pentru tronul moldovean - cu participare polonă - s-a dat între fiii săi Ștefan (fiul cel mare) și Petru (mezinul - susținut de majoritatea românilor și a „provincialilor
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
apropiere de Boulogne-sur-Mer. Se gaseste la aproximativ 40 km de coastă engleză, pe linie dreaptă la 27 km de la Calais, 100 km de Lille și 220 km de la Paris. Autostradă A16 servește Wimereux prin ieșiri 32 și 33. Se poate ajunge la Calais (25 de minute) și Dunkirk (45 de minute), la nord și la Amiens (la 1:20) și Paris (2:30) la sud. Ruta Națională 42 trece, de asemenea, aproape de oraș (aproximativ 10 km).Ea permite să ajungi rapid
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
poate ajunge la Calais (25 de minute) și Dunkirk (45 de minute), la nord și la Amiens (la 1:20) și Paris (2:30) la sud. Ruta Națională 42 trece, de asemenea, aproape de oraș (aproximativ 10 km).Ea permite să ajungi rapid la Saint-Omer și A26 (care leagă Calais și Troyes). O stație de cale ferată servește Wimereux stația Wimille-Wimereux, deservite de TER Nord-Pas-de-Calais între Boulogne și Calais. Principalele posturi de apropiere sunt cele de la Boulogne-Ville (15 minute) și Calais-Frethun (20
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
Ulugh Muhammad, cât și Devlet Berdi sunt înfrânți de către Barak (Borak) han, care a preluat până în 1427 conducerea Hoardei de aur. Așezat între timp în Lituania, în 1428 Ulugh Muhammad, cu sprijinul marelui cneaz al Lituaniei, Vitold sau Vytautas, a ajuns din nou la conducerea Hoardei de aur (1428-1432) După înfrângerea de către Barak Han, Devlet Berdi și hoarda lui s-au așezat în Crimeea.. Anii 1428-1430 au fost ani dificili pentru stepa transpontină și pentru Crimeea din pricina epidemiei de ciumă bubonică
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar, când legionarii încă nu dețineau Ministerul de Interne. Horia Sima a menținut și organizat Poliția Legionară în paralel cu Poliția oficială a statului, chiar și după ce legionarii au ajuns să dețină, oficial, Ministerul de Interne, Prefectura Poliției Capitalei și Direcția Siguranței și Polițiilor din țară. După ce Poliția Legionară s-a organizat în toată țara, Horia Sima a dat o circulară prin care a stabilit atribuțiile ei de auxiliară a
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
de a face percheziții la orice oră din zi și din noapte, de a opera arestări, fără nici o formalitate "birocratică", precum și de a ancheta persoanele reținute. De la arestarea fără mandat a celor pe care îi considera adversari, Poliția Legionară a ajuns până la uciderea unor personalități politice. Făcând referire la atribuțiile și competențele poliției legionare, Horia Sima a emis la 30 octombrie 1940 un comunicat în care preciza: sediul este în Splaiul Independenței nr.75, carnetele și legitimațiile trebuiau să conțină datele
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
-323 î.Hr) . Scopul cu care Alexandru al Macedoniei a pătruns pe teritoriul Imperiului Persan, era acela de a-l cuceri, atras de bogățiile teritoriului și urmându-și planul de extindere al Imperiului Macedonean. Astfel în luna noiembrie armata sa ajunge în sudul Anatoliei mânată de entuziasmul, curajul și ambițiile lui Alexandru, de cucerire. Având o armată extrem de numeroasă și greu de aprovizionat, Darius al III-lea plănuia o campanie scurtă de alungare a inamicului. Avantajul numeric, dar și cel teritorial
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenită rangului lor. Alexandru, însoțit de câțiva oameni îl urmărește pe Darius în încercarea de a-l captura, dar nu reușesc să îl ajungă. Pe lângă soldații persani capturați, o avere substanțială, bunuri, echipamente de război și arme au intrat în posesia oștii macedonene, în urma înfrângerii suferite de Imperiul Persan. Doi ani mai târziu, Alexandru cel Mare îl învinge încă o dată pe Darius al III
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
Viet Min a lansat o rebeliune împotriva autorităților franceze care guvernau coloniile franceze din Indochina. Primii ani de război au avut ca rezultat o insurgență la nivel rural față de autoritatea franceză. Cu toate acestea, după ce comuniștii chinezi în 1949 au ajuns la granița Vietnamului de Nord, conflictul s-a transformat într-un război convențional între două armate, echipate cu arme moderne, furnizate de către Statele Unite și Uniunea Sovietică. Forțele Uniunii franceze includeau trupele coloniale din fostul imperiu (din Maroc, Algeria, Tunisia, Laos
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
a șanțului lateral. Pliul de tranziție fronto-parietal inferior numit și operculul rolandic sau operculul frontoparietal ("Operculum frontoparietale"), este, uneori, situat profund în șanțul lateral. La un examen superficial, șanțul central pare că comunică direct cu șanțul lateral, însă este de ajuns de a ridica operculul, pentru a se asigura de constanța pliului de tranziție fronto-parietal inferior. Fundul șanțului central este neted numai la făt și la unele persoane retardate; aceasta este de multe ori întrerupt de contraforturi care se întind între
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
și armeană. Lucrarea sa este bazată pe numeroase mărturii oculare ale supraviețuitorilor, a soldaților trupelor aliate dislocați la Smirna în timpul evacuării, a diplomaților stăini, a activiștilor asociațiilor umanitare și a martorilor oculari turci. Un studiu recent al istoricului Niall Ferguson ajunge la concluzii asemănătoare. Istoricul Richard Clogg afirmă cu convingere că incendiul a fost provocat de turci, după ocuparea orașului. În cartea sa "Paradise Lost: Smyrna 1922", Giles Milton abordează problema incendiului din Smirna cu ajutorul materialelor originale (interviuri, scrisori nepublicate și
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
origini, a fost un mic foc accidental, deși a distrus în cele din urmă o mare parte a orașului” . George Horton a fost consulul general american în Smirna. El a fost obligat să părăsească Smiran pe 13 septembrie și a ajuns la Atena a doua zi. El și-a publicat mărturia cu privire la evenimentele din Smiran în 1926. El a inclus în acest document și mărturiile unor martori oculari și a citat o serie de oameni de cercetători contemporani. Heath Lowry, care
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Biray Kolluoğlu Kırlı pretind că mărturia sa este părtinitoare, selectivă în ceea ce privește alegerea dovezilor și lipsită de credibilitate. Horton afirmă că ultimul soldat grec a fost evacuat din Smirna în seara zilei de 8 septembrie , acești știind că turcii aveau să ajungă în oraș a doua zi. Horton notează că soldații turci au evacuat cartierul armenesc pe 13 septembrie, după care au incendiat simultan mai multe case din spatele American Inter-Collegiate Institute. Turcii au așteptat ca vântul să bată în direcția potrivită (evitând
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
și nu i-au luat la bord pe grecii și armenii care au fost forțați să fugă din fața incendiului și a soldaților turci. fanfarele militare au cântat la volum maxim pentru ca să acopere țipetele celor de pe chei, care erau împiedicați să ajungă la bordul navelor aliate. Un cargobot japonez a descărcat marfa și a preluat refugiați, pe care i-a dus în portul Pireu. Un număr mare de refugiați au fost salvați cu ajutorul unei flotile oraganizate de activistul umanitar Asa Jennings. Există
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
maci. Însoțiți de aproximativ 1000 de toboșari conduși de Evelyn Glennie, actorii au defilat în jurul stadionului, reprezentând diferite grupuri istorice care au schimbat Marea Britanie: mișcarea pentru dreptul de vot al femeilor, "Marșul din Jarrow", primii imigranți din Caraibe care au ajuns în Britania pe vasul "MV Empire Windrush" și membrii trupei The Beatles, așa cum au apărut pe coperta albumului "Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band". Mulți dintre participanți, inclusiv domnii în stil victorian, au mimat mișcări repetitive mecanice asociate cu
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/326990_a_328319]
-
îi zicu sveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui céle vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după acéia l-au ajunsu” ). Personajul nu este modelat astfel numai după romanul "Frații Jderi", ci preia multe aspecte din cutumele încetățenite în imaginația colectivă în decursul secolelor. Din eposul sadovenian este preluat „cadrul aventuros, apropiat de fantastic chiar, cu un emoționant fior mitic, prin
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
(Ectopistes migratorius) este o specie dispărută de porumbel. Până în secolul XIX a fost larg răspândită în America de Nord, ajungând la un număr de 3-5 miliarde și fiind, în timpul respectiv, una dintre cele mai numeroase specii de pasăre de pe pământ. Către anii 1900 a dispărut din sălbăticie, iar în 1914, prin moartea ultimului exemplar păstrat în captivitate, a dispărut definitiv
Porumbelul pasager () [Corola-website/Science/327009_a_328338]
-
subțire, situat uneori adânc în șanțul lateral - pliul de inserție a girusului frontal inferior pe girusul precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi, paralel cu șanțul central Rolando, dar ajunge numai foarte rar la fisura longitudinală a creierului. Șanțul precentral este adesea întrerupt de numeroase pliuri de anastomoză, superficiale sau profunde, din care principalele sunt constituite de picioarele de inserție ale girusului frontal superior și girusului frontal mijlociu. Când aceste
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
precentral de girusul frontal inferior și partea inferioară a girusului frontal mijlociu. Segmentul superior (șanțul precentral superior, șanțul prerolandic superior, "Sulcus precentralis superior"), mai mic decât cel inferior, comunică cu șanțul frontal superior. Cu toate acestea, el poate deveni predominant, ajungând și chiar depășind în lungime segmentul inferior pe care îl compensează. Partea mijlocie a segmentului superior este opusă genunchiul superior a șanțului central. Segmentul superior separă girusul precentral de girusul frontal superior și partea superioară a girusului frontal mijlociu.
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
Muszinsky împreună cu sublt. Săvulescu au condus atacuri frumoase în timp de apărarea condusă de Tik Săvulescu a fost mai întotdeauna la înălțime. Leoveanu și Brăiloiu sunt doi fruntași câri trebuie încă antrenați și formați,ceilalți sunt inca tineri și pot ajunge la rândul lor la un bun rezultat." Spre sfârșitul anului 1915 "Oltenia Craiova" a fuzionat cu "Excelsior Craiova" și astfel s-a nascut Excelsior-Oltenia Craiova. Cu ocazia Divizia A 1914-1915, desfășurată în perioada septembrie-noiembrie 1915, echipa olteana încheie competiția pe
Oltenia Craiova () [Corola-website/Science/326995_a_328324]
-
inițial de publicații a fost de aproximativ 2.000 de volume, la care se adăugau „cele mai bune reviste și publicațiuni periodice românești”, însă în perioada interbelică biblioteca publică suceveană a primit numeroase donații de la o serie de intelectuali bucovineni, ajungându-se ca în 1944 să se dispună de peste 15.000 de volume (cărți, seriale și periodice). În primăvara anului 1944 orașul a fost evacuat, iar biblioteca, adăpostită de impunătoarea clădire a Casei Naționale (astăzi dispărută), a fost închisă, inventarele fiind
Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava () [Corola-website/Science/327004_a_328333]