211,541 matches
-
sau șarpele cu abdomenul galben ("Dolichophis caspius", cu o denumire mai veche "Coluber jugularis caspius") este un șarpe neveninos din familia colubridelor ("Colubridae"), de până la 2 m lungime, care trăiește în locurile uscate și călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
epilepsiei. Boala se dobândește, de obicei, prin ingestia de alimente sau apă contaminate cu ouă de tenie. Legumele crude reprezintă sursa principală. Ouăle de tenie se găsesc în materiile fecale ale unui purtător al parazitului adult, o boală cunoscută sub denumirea de teniază. Teniaza este o boală diferită, care se dobândește prin ingestia de chisturi prezente în carnea de porc preparată necorespunzător. Persoanele care trăiesc împreună cu un purtător al parazitului prezintă un risc de cisticercoză mai ridicat. Diagnosticul se poate stabili
Cisticercoză () [Corola-website/Science/333922_a_335251]
-
Balaurul sau balaurul dobrogean, șarpele cu patru dungi răsăritean, balaurul mare ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae"), care trăiește în stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
întreaga lume. Se estimează că boala afectează anual 48,5 milioane de persoane de orice vârstă, la nivel global, rezultând 295.000 decese, majoritatea survenind la sugarii mici. Simptomele sunt inițial ușoare, apoi pot evolua către tuse severă care explică denumirea sunetului caracteristic din timpul inspirației ce urmeaza accesului de tuse: „tuse măgăreasca” (în ). Fază de tuse durează între câteva zile și câteva luni. Prevenția prin vaccinare este de imporanță primordială, dată fiind severitatea bolii la sugari și copii. Deși tratamentul
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
de obicei, 1-6 săptămâni. Severitatea tusei crește și este caracterizată prin apariția episoadelor de tuse paroxistica, posibil și a convulsiilor. La sfarsitul acestora, când pacientul se chinuie să inspire, scoate un sunet characteristic, numit “whoop” în limba engleză, de unde și denumirea bolii (“whooping cough”). Convulsiile pot apărea de la sine sau pot fi declanșate de căscat, râs, alimentație sau strigat; ele apar, de obicei, grupate, uneori sub formă de episoade multiple. Faza de convalescenta durează, de obicei, 2-6 săptămâni, dar poate ajunge
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
această combinație este abreviata că "Tdap" (tetanos, difterie, pertussis acelular). Este similar cu vaccinul utilizat pentru copii, numit "DTaP", cu principala diferența că versiunea pentru adult conține cantități mai mici de componente difterica și tetanica — acest fapt este indicat în denumire prin utilizarea literelor mici "d" și "p" pentru vaccinul tip adult. Litera mică "a" în fiecare tip de vaccin indică faptul că acea componentă pertussis este acelulara, ceea ce îmbunătățește siguranță vaccinului, prin reducerea dramatică a incidenței efectelor secundare. Adulții ar
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
de-a lungul a mai mult de un secol; cea mai veche dintre acestea fiind nuvelă din 1827 a lui Wilhelm Hauff, intitulată "Jud Süß". Adaptarea literară cea mai de succes a fost nuvelă lui Lion Feuchtwanger din 1925 cu denumirea "Jud Süß" bazat pe o piesă scrisă în 1916, dar care ulterior a fost retrasă. Ashley Dukes și Pavel Kornfeld au scris, de asemenea, adaptări dramatice ale românului lui Feuchtwanger. În 1934, Lothar Mendes a regizat "Evreul Süss", o adaptare
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
dramatice ale românului lui Feuchtwanger. În 1934, Lothar Mendes a regizat "Evreul Süss", o adaptare cinematografică a românului. Karl Alexander și relația sa cu Oppenheimer este portretizata ficțional în filmul de propagandă nazistă din 1940 a lui Veit Harlan cu denumirea "Jud Süß". Deși inspirat de detaliile istorice ale vieții lui Süß, nuvelă lui Hauff, românul lui Feuchtwanger și filmul lui Harlan corespund doar vag cu izvoarele istorice disponibile la Baden-Württemberg.
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
("Zamenis longissimus", cu o denumire mai veche "Elaphe longissima longissima") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în centrul și sudul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), în jurul Mării Caspice, în Turcia, Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
și mai la sud în Peninsula Balcanică, în Republica Macedonia actuală și Grecia, precum și în Basarabia și în Ucraina. Au ajuns chiar în Statele Unite ale Americii la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, cu denumirea de "Ludar" și în Columbia. Începând cu anii 1960 au mers și la muncă din fosta Iugoslavie în Germania, Austria, Franța, Spania, Portugalia, Italia și Cipru. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și băieșii au suferit persecuțiile la care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
dintre care 342.674 declară româna ca limbă maternă. Băieșii au numeroase etnonime, nu toate fiind folosite de ei înșiși. Sunt și unele care sunt endonime în unele comunități de băieși și exonime în altele. În România sunt cunoscuți cu denumirea de băieși sau băiași în Ardeal, băniași în Banat, cea de rudari este specifică Olteniei și Munteniei, iar în Moldova se numesc aurari sau lingurari. În Oltenia se mai numesc și albieri, rotari și corfari (de la „corfă”, cuvânt regional pentru
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
corfari (de la „corfă”, cuvânt regional pentru „coș”). În Bulgaria sunt numiți mai ales "rudari", uneori cu varianta "ludari", dar și "lingurari", "kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor este "beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau "korytári" (de la "koryto" „albie”). În
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor este "beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau "korytári" (de la "koryto" „albie”). În mediul academic mai vechi s-au folosit de asemenea
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
români”. În rândul cercetătorilor este o oarecare ezitare în privința alegerii unui etnonim general, dar există preocuparea de a găsi unul cât mai potrivit. Cei români folosesc termenul „rudari” pentru cei din România și Bulgaria, iar cei bulgari operează cu aceeași denumire. Saramandu (1997) folosește sintagma „țigani de limbă românească”. În literatura de specialitate sârbă se caută generalizarea termenului "banjaši" (vezi volumul colectiv Biljana Sikimić (coord.), "Banjaši na Balkanu: Identitet etničke zajednice", 2005). Corespunzător cu acesta, numărul special al revistei "Piramida", nr.
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
din Oltenia și Muntenia, practicau încă după anul 2000 sacrificarea rituală a unui animal, cu scopul vindecării unor boli sau în cadrul unor sărbători. Jertfa, ospățul, ca și animalul sacrificat se numesc „curban” sau „gurban”. Rudarii folosesc această din urmă variantă. Denumirea vine direct din cuvântul turcesc otoman "kurban", obiceiul fiind practicat de toate populațiile balcanice devenite ortodoxe sau musulmane. La originea cuvântului este ebraicul קרבן "korban" din Tora, care și aici desemna sacrificarea rituală a unui animal. Legat de boală, obiceiul
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
reflecțiile unui tînăr obosit de lume, dezămăgit de o viață plină de plăcere și orgie, căutînd aventuri pe pămînturi străine. În sens larg, este o expresie a melancoliei și dezămăgirii simțite de generațiile obosite de războaiele epocilor post-revoluționare și Napoleoniene. Denumirea poemului provine de la termenul childe, titlu medieval al unui bărbat care se candidează pentru rangul de cavaler. Poemul conține elemente ce par a fi autobiografice, întrucît Byron a produs o parte o poemului său în baza experienței căpătate în timpul călătoriile
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul "Coluber" ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din sud-estul Asiei. În România trăiește o singură specie - balaurul sau balaurul dobrogean ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates"). După Reptile Database genul include 11 specii: Cladogramă conform Catalogue of Life: Alte specii:
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
urmare, nu are nimic de-a face cu eclipsele. Termenul akkadian "šár" semnifică „cerc”, „totalitate”, „orizont”; ca număr, el are valoarea . Conceptul actual de Saros este cunoscut în lumea greacă, îndeosebi de Hiparh, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu, dar sub denumiri diferite. Un calcul mecanic al ciclului este prezent în mecanismul de la Antikythera. Termenul actual derivă din vechiul grecesc σάρος (transliterat: "sáros"), folosit de astronomul Edmond Halley în 1691, după ce l-a descoperit în "Suda", o enciclopedie bizantină de la sfârșitul secolului
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
a interpretat acest termen într-un mod eronat: "Suda" numește „Saros” o perioadă de 222 de luni lunare, fără niciun raport la eclipse. Deși eroarea lui Halley a fost pusă în evidență de astronomul francez Guillaume Le Gentil, în 1756, denumirea a rămas.
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
fost un reacționar care a luptat împotriva trupelor miscarii comuniste a lui Bella Kuhn.Această nedreptate a fost insa corectata dupa caderea comunismului. Drept urmare, prin Decretul 102/ 1996, publicat în MO din 20 mai 1996, se aprobă revenirea la vechea denumire, cea de Paulian.
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
Șopârla de iarbă (Podarcis tauricus, cu o denumire mai veche "Lacerta taurica") numită la noi și șopârlă de stepă, șopârlă verde de stepă, șopârlă dobrogeană, șopârlă dobrogeană de stepă, șopârlă taurică, șopârlă de Crimeea este o șopârlă endemică balcanică din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în Balcani: Grecia, Insulele
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
europeană, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă (Serbia, Macedonia), România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria. Este o specie politipică cuprinzând 3 subspecii ("Podarcis tauricus ionicus", "Podarcis tauricus tauricus", "Podarcis tauricus thasopulae"). În România și Republica Moldova se întâlnește numai subspecia "Podarcis tauricus tauricus" (cu o denumire mai veche "Lacerta taurica taurica"). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia Dunării (Roșiorii de Vede) și reapare mai frecvent în Banat, de la Baziaș până la Vârciorova, în Oltenia pe dunele de la Ciupercenii Vechi, pe valea Jiului la
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
Șopârla de munte sau șopârla vivipară (Zootoca vivipara, cu o denumire mai veche "Lacerta vivipara") este o șopârlă din familia "Lacertidae" răspândită un areal foarte vast, transpalearctic, care ocupă toată Europa de nord și centrală și nordul Asiei, din Irlanda și Alpii Cantabrici până la fluviul Amur și insula Sahalin; spre nord
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
Șopârla de pădure sau șopârla de luncă, șopârla pontică (Darevskia pontica, cu o denumire mai veche Darevskia praticola pontica, Lacerta praticola pontica) este o șopârlă din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în sud-estul Europei (România, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia europeană) și în vestul Caucazului (Georgia). În România se găsește în sud-vestul și sud-estul țării - Banat
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]