21,364 matches
-
și Cătălin de lumea nemuririi rostește cuvintele: „gândirile”, „durerea”, „iubirea”, pe care le ia, cu siguranță de la Hiperion. Adjectivul stă deseori În fața substantivului și dă astfel acestuia o valoare expresivă deosebită. De altfel, poetul Îl așază În fața substantivului pentru că pune accent pea valoarea lui expresivă: „O prea frumoasă fată...” „Din umbra falnicelor bolți...” „Pe mișcătoarele cărări...” „Spre umbar negrului castel...” „Țesând cu recile-i scântei...” „O dulce-al nopții mele domn...” „Marmoreele brațe...” și exemplele pot continua. Strămutarea acesor adjective din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o să se lase sărutată?” (Aron Densuseanu) T. Maiorescu a Încercat să lămurească problema În studiul „Comediile d-lui Caragiale” În 1885, dar mulți nu au Înțeles cum vine problema aceasta nici azi, după cum mulți au Întrebat „de ce s-a pus accent mai mult pe „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” și pe „Împărat și proletar” În manualele școlare, ca și cum poezia lui Eminescu ar trebui clasificată În funcție de criterii sociologizante. Nu poezia lui Eminescu e „vinovată” ci vulgarizatorii ei de ieri și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
genului epic În proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict singular, concentrat; personajele nu sunt numeroase și sunt caracterizate succint, În funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte verosimile Întrun conflict unic, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului, decât pe acțiune. Nuvelele se clasifică după criteriile comune ale subiectului, cu modalitatea lui de realizare În: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. După curentele literare În care se Înscriu ca formulă compozițională
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de front”, cum a fost considerată cea de-a doua parte. Subiectul romanului tratează tema căsniciei ratate, devenită calvar pentru cei doi soți ; neputând comunica, trăiesc Într-un climat de suspiciune, gelozie și minciună. Este o poveste de dragoste cu accente dramatice de gelozie, trăită aievea și a unui fragment din primul război mondial. Tragismul războiului schimbă optica eroului asupra lumii și a sensurilor ei. Personajele. Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat de probleme de conștiință, un intelectual fin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
e o noutate nici acest aspect. Toate aceste elemente sunt prezente În romanele lui Liviu Rebreanu și s-au aflat În prim plan și În „Mara” lui Ioan Slavici, apreciat de același istoric literar. Tema evidențiată Încă din titlu, pune accent pe caracterul imprevizibil al eroinei, iar această stare face din roman o poveste a enigmei feminității. Plecând de la intenția prozatorului, aceea de a intitula cartea „Părinții Otiliei”, ideea conform căreia romanul e povestea unei eroine, ilustrează oarecum motivul balzacian al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ele au menirea de a trezi reacția antia cititorului, de a condamna manifestarea atunci când se Întâlnește cu ea, dacă nu cumva s-a și Întâlnit și În memoria lui se trezește deja trăirea. Clasicul este un scriitor care pune un accent important pe rațiune, personajele lui au antenele receptive controlate (vezi concepția lui Nicolaus Boileau), puse În stare de normalitate. Toate aceste observații sunt aplicabile și În cazul personajelor „Enigmei Otiliei” a lui G. Călinescu. Procedeul antitezei funcționează, chiar dacă el vine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Mici economii”), politicianismul („Boborul”) etc. Formele sub care apar schițele sunt foarte diverse: scenetă, povestire, telegrame, rapoarte, antologie de scrisori, tablă de materii etc. Trăsătura definitorie a tuturor schițelor este Înaltul grad de concentrare a expresiei. I. L. Caragiale pune mare accent pe dialog, eliminând În mare măsură descriptivismul. Lumea evocată de autor are viața ei proprie prin modul de a vorbi, prin vocabular, ticuri verbale, expresii comune (automatisme ale vorbirii). Dialogul caragialian are o mare capacitate de a sugera realitatea. Prin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
are o mare capacitate de a sugera realitatea. Prin el cititorul descoperă identitatea personajului, gradul său de cultură, epoca și mediul social În care s-a format și se mișcă. Schțele utilizează mijloace literare identice cu cele din comedii, cu accente dramatice, chiar dacă aceasta reprezintă o altă etapă literară În creația scriitorului. Celălalt univers tragic al operei lui I. L. Caragiale este ilustrat atât În dramaturgie („Năpasta”) cât și În nuvele („Păcat”, „O făclie de Paște”, „În vreme de război”). În această
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mine. Uite, s-a făcut Întuneric În mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei". Vorbeste mult, logosul este expresia supraviețuirii, „și-am lăsat vorbă În amintirea mea” ca „universul Întreg să fie dat lumii de pomană”. Monologul interior are puternice accente filozofice, exprimă multe și variate idei existențiale; ele pun stăpânire pe gândurile eroului: „de ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?"- ori cugetări cu nuanțe sentențioase „de ce oamenii Își pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mondializarea sistemului nu înseamnă și mondializarea dezvoltării. Din contră, expansiunea sistemului aduce după sine o stratificare a lumii în centre, semiperiferii și periferii, astfel că același proces care aduce dezvoltarea unora determină subdezvoltarea altora. Teoria a urmat o deplasare a accentului de pe preocuparea pentru cercetarea nașterii și expansiunii sistemului mondial modern pe cea dedicată analizei sociologice a „semiperiferiilor”. În lumina teoriilor mondialiste, dominante în toată epoca modernă sunt nu procesele de dezvoltare, ci procesele de stratificare a lumii, însoțite de o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
răspândită și acceptată la început de mileniu. Forurile internaționale publică acum statisticile privitoare la educație și cercetare sub titlul „baza de cunoaștere” a fiecărei țări. Iar faptul că termenul-cheie și obiectivul acestei ere a cunoașterii le constituie încurajarea „inovației”, confirmă accentul pus de Raport pe învățarea inovativă. O altă afirmație - și anume „Învățarea este rezultatul unei interacțiuni” - a fost ulterior demonstrată de un alt Raport, mai recent, către Clubul de la Roma: The Double Helix of Learning and Work. Tipul de interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de muncă, condițiile de muncă, și relațiile industriale și politica socială. Totodată, în Comunitatea Europeană sunt promovate permanent principiile nondiscriminării, egalității între bărbați și femei, responsabilității sociale, coeziunii sociale, solidarității sociale și participării. Nu în ultimul rând, se pune, totodată, accentul pe accesul la educație și cultură și pe grija față de mediul înconjurător (Vaughan-Whitehead, 2003, pp. 4-5). Faptul că aceste principii se regăsesc în toate statele membre ne conduce la concluzia că valorile și ideile pe care europenii și modelele europene
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sistemului politic de a produce și a menține credința că instituțiile politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate” (Lipset, 1959, p. 86). Conceptul de legitimitate și implicațiile sale pentru politicile de dezvoltare Numeroase studii au pus accentul pe componenta evaluativă a procesului de legitimare și pe importanța similitudinii valorilor populației și a celor pe care se fundamentează anumite politici (Lipset, 1960; Beetham, 1991; Peillon, 1996; Fuchs, Guidorossi, Svensson, 1995; Merkl, 1988; Zamfir, 1997; Kirsch, 1982). În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au pentru indivizii respectivi (Peillon, 1996). Dacă indivizii sunt beneficiari sau potențiali beneficiari ai respectivului beneficiu sau serviciu, atunci vor fi mai dispuși să îi acorde suport, în comparație cu cei care nu sunt beneficiari. A doua direcție de analiză, care pune accentul pe factorul normativ-ideologic în determinarea suportului pentru un regim de politici sociale, pleacă de la premisa că „fiecare sistem de bunăstare se sprijină pe un sistem de valori care furnizează baza pentru alegerile făcute” (Dixon, Shik Kim, 1992, p. 1). Această
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ce susțin funcționarea instituțiilor guvernării). O a patra modalitate de definire, mai largă, sugerată în științele politice și în economie, tinde să includă în capitalul social toate caracteristicile structurii sociale ce contribuie la dezvoltarea economică și la funcționarea statului, cu accent pe normele ce susțin instituțiile guvernării (vezi Grootaert, 1998). Se încearcă, astfel, explicarea tuturor variaților gradului de dezvoltare economică a unei societăți care nu țin de cauze „obiective”, palpabile, capitalul social devenind veriga de legătură între modelele explicative economice și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
creșterea securității - programele de combatere a sărăciei trebuie să micșoreze numărul și să reducă amploarea riscurilor sociale și economice care îi amenință pe cei săraci și să ofere mecanisme eficiente de suport pentru ca aceștia să facă față diferitelor șocuri, cu accent pe stimularea independenței/autosuficienței (WDR 2000). În mod specific, fondurile sociale trebuie să se concentreze asupra sprijinirii și dezvoltării rețelei de siguranță socială. Aceste fonduri s-au dovedit extrem de eficiente în special în caz de dezastre naturale pentru că au putut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resurse”, cum ar fi furnizarea unor servicii sociale și beneficii de bază clienților aflați în nevoie acută/situație de risc. „Acoperirea prăpastiei” (bridging the gap) presupune acțiuni eficiente în direcția furnizării unor servicii de bază în comunitățile sărace, dar cu accent pe creșterea capacității clientului (autonomie vs dependență); dezvoltarea unor acțiuni care să preîntâmpine manifestarea unor factori ce ar putea duce la apariția acestei prăpastii. Scopul acestor acțiuni este de a genera în viitor modalități mai eficiente de preîntâmpinare a dezechilibrelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la eradicarea sărăciei structurale. Fondurile sociale operează în medii naționale care nu întotdeauna vizează reducerea sărăciei sau redistribuția mai egalitară a veniturilor, guvernele centrale fiind câteodată animate mai degrabă de dorința de a reduce deficitul bugetar și de a pune accentul pe politici macroeconomice și creștere economică, în detrimentul dezvoltării sociale și al protecției sociale (reducerea masivă a cheltuielilor sociale publice). O altă limită (relativ normală) a fondurilor sociale este generată de posibilitatea redusă a transformării locurilor de muncă temporare, create prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre instrumentele sistemului de securitate socială care încearcă să îmbunătățească situația grupurilor sociale/comunităților cronic defavorizate; b) fondurile sociale trebuie să acorde o mai mare atenție dezvoltării unor comunități sustenabile, să promoveze dezvoltarea societății civile și a organizațiilor locale, cu accent pe creșterea capacității acestora de intervenție independentă. În îndeplinirea unor astfel de obiective, flexibilitatea fondurilor sociale și gradul lor de adaptare la nevoile specifice locale (care nu sunt statice, ci dinamice) reprezintă elemente fundamentale. Asigurarea sustenabilității în dezvoltarea comunităților nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contribuie la construirea și cimentarea parteneriatului comunitar (autorități locale, sectorul privat și comunitate). Pe baza unor astfel de inițiative și realizări, fondurile sociale, în parteneriat cu ceilalți actori sociali, pot aborda sărăcia comunitară de o manieră mai comprehensivă, prin mutarea accentului inițial dinspre realizarea (exclusivă) a unor proiecte de infrastructură către furnizarea unor servicii sociale și, mai ales, crearea unor oportunități economice prin orientarea proiectelor locale către dezvoltarea unor activități economice/productive (de la „suport/susținere” la „autosuficiență/independență”). De asemenea, se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au subliniat centralitatea problematicii bunurilor publice pentru științele sociale și au marcat, mai mult decât orice altă direcție de reflecție pe aceste probleme, importanța variabilelor culturale și sociologice pentru explicarea fenomenelor economice și instituționale de bază. În toate orientările menționate, accentul studiului este pus pe indivizi care se angajează voluntar în rezolvarea problemelor colective, la diferite niveluri, mai mult sau mai puțin instituționalizate, mai vaste ori mai restrânse. Folosind alți termeni, în teoretizările menționate mai sus - participare politică, apartenență asociativă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gândită nu numai ca un mijloc de suport și recuperare individuală a persoanelor în dificultate, ci, totodată, ca un instrument de soluționare a problemelor sociale ale individului, grupurilor și comunităților, precum și ca terapie și dezvoltare socială în același timp. Acest accent pus pe implicarea socială reprezenta un răspuns la nevoile tranziției de reconstrucție și dezvoltare socială. Pentru a realiza acest program de refacere a Școlii românești de asistență socială, s-a primit un sprijin important din toate părțile: din interior, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asistență socială pentru familie și copil, asistența socială comunitară, pedagogie socială, politici sociale, probațiune, consiliere și asistență socială școlară, prevenirea și combaterea drogurilor, a violenței domestice etc. La acestea s-a adăugat formarea postuniversitară de tip masterat și doctorat. Un accent special a fost pus pe acele forme de specializare care se adresează problemelor sociale majore ale societății noastre: politici sociale în perspectiva inegrării europene, politici sociale de suport pentru copil și familie, administrarea comunitară a justiției, managementul serviciilor de asistență
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sistemului de protecție și asistență socială a copilului și familiei, prin multiplicarea organismelor, agențiilor și instituțiilor pentru copii, multe dintre acestea acționând concurențial, dirijate de interese parohiale înguste, amânând procesul de reformă pentru protecția copilului cu cel puțin patru ani. Accentul în protecția copilului a fost pus cu precădere pe recuperare și pe găsirea unor soluții de urgență pentru copiii din instituții, fără însă a fi cuplat cu cel de prevenire a riscurilor. Deși, de la începutul anilor ’90 și până în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tipologie, riscurile multiple ale persoanelor în dificultate. Ele au însemnat însă un debut promițător pentru asistența socială specializată prin servicii personalizate. Sistemul național de asistență socială este caracterizat încă, în mare măsură, prin menținerea orientării structurale moștenite din perioada socialistă. Accentul cade pe o serie de beneficii financiare pentru familiile cu doi, trei sau mai mulți copii și pentru cei săraci și foarte puțin pe un sistem de servicii publice de asistență socială specializate de tip comunitar. Nu există nici în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]