21,972 matches
-
a lungul evului mediu, până în perioada ocupației otomane a Banatului. În 1471 existau 3 localități cu numele de Nadăș în zona actualei vetre a satului. Apoi a urmat perioadă otomană care nu a lăsat până acum dovezi despre existența și continuitatea satului. După cucerirea Banatului de către austrieci, Nadășul apare din nou locuit. Conform conscripției administrației habsburgice din 1717, avea 17 case și era locuit. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele "Buboki-Natasch". Hartă militară de la 1761 arată satul "Dubski
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
1963, 1964, 1973 când din cauza înzăpezirilor căii ferate uzina a fost oprită în anumite perioade de iarnă fiind necesară scoaterea întregului personal muncitor și populației pentru degajarea căii ferate și a drumurilor de acces înspre și dinspre uzină, în vederea asigurării continuității activitățiilor economico - sociale în mod normal. Localitatea Nădrag, se află situată în cea mai mare măsură pe terenul celor două pâraie mai mari Padeș - Cornet, ce izvorăsc din masivul muntos Poiana Ruscăi. Padeșul izvorăște chiar din apropierea vârfului (1378 m), în locul
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
cucerirea Banatului de către austrieci, s-a ținut o conscripție de către noua administrație, în 1717. La această conscripție, apare și satul "Sillage", cu 60 de case, aparținând în districtul Ciacova. Biserica ortodoxă, din lemn, a fost construită în 1720, ceea ce atestă continuitatea și românitatea satului. După revoluția de la 1848, Imperiul habsburgic se reorganizează sub guvernarea absolutistă. Banatul devine Voivodina sârbească și Banatul timișan, cu limba oficială germană. În nou organizare administrativă, Silagiu aparținea de circumscripția Buziaș. În 1853 a fost construită biserica
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
sociale, sunt relativ isolate, întreaga viață a individului se desfăsoară într-un spațiu relativ izolat și se exprimă printr-un pronunțat tradiționist care nu trebuie să fie înțeles neapărat ca și conservatorism. Tradiționalismul satului, poate să însemne și o accentuată continuitate, adică o tendință de asimilare de noi elemente într-un ansamblu economic, social și chiar psihomoral unitar, iar satul care efectuează acest proces de asimilare, continuă să-și păstreze personalitatea și identitatea; nu avem ce reproșa acelui țăran care are
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
spațiile teoretice și practica aferentă satului nostru. Nu inainte însă de a rezuma dimensiunile extensive și intensive ale dezvoltării ruralității noastre conform schiței din figura următoare: Satul, ca formă originară de comunitate umană și-a dovedit un imens potențial de continuitate și progres uman. Istoricii și sociologii au remarcat faptul că apariția și ridicarea civilizațiilor antice își au explicația în mutațiile intervenite în structurarea satului. O trăsătură esențială a satului este polivalența și multifunționalitatea, de unde rezultă caracterul său de matrice care
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
constatat că principalele trăsături ale acestui tip de rural sunt autarhia și omogenitatea culturală. Autarhia este înțeleasă ca o calitate definitorie a ruralului tradițional care constă în esență într-o organizare sistematică a modului de viață care asigură supraviețuirea și continuitatea. Analitic, autarhia cuprindea domeniile: economic, matrimonial, religios și cultural. După sociologul francez autonomia avea la bază principiul care fiecare familie de dăteni să fie capabilă să-și asigure subzistența. Din punct de vedere matrimonial, o trăsătură semnificativă a ruralului tradițional
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
la interpretarea actoricească. În concluzie "scenariul regizoral" constituie proiectul cinematografic de ansamblu al viitorului film, cuprinzând toate elementele artistice, tehnice și de producție, necesare realizării lui. Este o perioadă importantă în realizarea unui film, întrucât este perioada decisivă care asigură continuitatea procesului de producție, atingerea unor parametrii tehnico-productivi optimi pe parcursul realizării filmului, asigură condițiile realizării filmului la un nivel artistic ridicat. Se realizează schițele "decorurilor" și "costumelor", se stabilesc obiectele de "recuzită", se aleg "locațiile de filmare" pentru fiecare secvență, se
Procesul de producție al unui film () [Corola-website/Science/300196_a_301525]
-
parțial în culoarul larg al Mureșului, la o distanță de 81 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentară a localității Vărădia de Mureș datează din anul 1369. În punctul denumit ,Cetate’’, urme arheologice diverse, parțial cercetate, pun în evidență o continuitate de locuire de circa două milenii și jumătate. Aici sunt descoperite o așezare hallstattiană (mileniul I î. Hr.), o fortificație dacică (sec. II î. Hr.), care continuă să existe și în sec. III d. Hr. și să întrețină relații strânse cu Imperiul
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
începând din aprilie și până în septembrie. Diversitatea formelor de relief, climatul temperat continental, rețeaua hidrografică bogată și nu în ultimul rând subsolul bogat în minereuri auro-argentifere și complexe au făcut ca în depresiunea Lăpușului și implicit în Băiuț să existe continuitate și existență umană încă din Paleoliticul superior, și continuând cu Neoliticul, bronzul, fierul dacic etc. O dovadă a existenței vieții în această regiune este dată de cercetările efectuate în zonă în urma cărora s-au descoperit urme (măsele, cranii și oase
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
umed și închis) Pentru perioada secolelor VI - XII (e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice, toponimice, epigrafice și logice, precum și contactul direct cu marile migrații ale unor populații din primul mileniu al e.n pledează pentru existența și continuitatea românilor în bazinul minier Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în anul 1630, mina din Băiuț a fost pomenită pentru prima dată în documente în anul 1315 și era încorporată în sens administrativ mai larg în Țara
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
perforate, obiecte din silex. Cel de-al doilea strat, care se încadrează în cultura Wietemberg, a cuprins un inventar mai sărac în comparație cu primul, acesta constând exclusiv din ceramică și se afla în apropierea unei locuințe. Un lucru important care demonstrează continuitatea vieții în acese locuri este descoperirea unor fragmente ceramice din sec. IV - VI, respectiv din VIII- IX d. Hr. Cea de-a doua așezare preistorică, descoperită la Oarța de Jos în locul numit Alac, de același dr. Carol Kocso în anul
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
patra parte din sat, din Cîndesti, în Câmpul lui Dragoș, si au vândut slugii noastre, lui Toader Cămăraș, drept 280 de zloți tătărăști.” Pe teritoriul comunei Cîndesti au fost descoperite întâmplător, iar mai tarziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin perioadei neolitice și eneolitice, între anii 5660 - 1700 î.e.n. În lucrarea "Cercetări din preistoria județului Neamț" Constantin Mătasă afirmă că localitatea Cîndești face
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
adventiști de ziua a șaptea (1,12%). Pentru 3,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Așezarea tracică (bronz), dacică (Latene) și străromânească (sec V-VII d.Hr.) de la fosta Fermă 11 Chițorani constituie un sit important pentru atestarea continuității viețuirii pe Valea Orlei. De asemenea, descoperirile arheologice din punctele Rotari, Ghespari și Tioca, aflate între lunca Teleajenului și pârâul Bucovel au stabilit că cele trei așezări își încep existența în sec al VIII-lea și durează până spre sfârșitul
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
mare măsura cursul Teleajenului, al "drumului sării", conduc la concluzia că "populația de la Bucov este nu numai moștenitoarea unor bunuri aparținând culturii materiale, ci și păstrătoarea unor bunuri spirituale de tradiție dacică și romană provincială, care reprezintă un element de continuitate în plus și deosebit de important. Prima mențiune documentară a așezării (dacă luam în seamă localizarea aici a târgului săcuienilor facuta de C.C. Giurescu in 1943), aflată până în prezent, ar data de pe la 1431, când Dan al II-lea scrie tuturor târgurilor
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
În vatra satului Valea Cucului (spre sud) s-a descoperit o așezare daco-romanică (sec. IV-V)însemnată prin aspectele culturale inedite, iar la Ferma Plavia din satul cu denumire arhaică, Străoști, o așezare străromânească (sec. V-VIII) importantă pentru confirmarea continuității în zonă (consemnăm și importantul depozit de seceri din bronz descoperit aici în iunie 1974). Hazardul face ca primele atestări documentare, pe care le cunoaștem, să se refere la același sat Străoști, amintit atât într-un hrisov semnat de Radu
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
spre forma superiară a cnezatelor și a voievodatelor odată cu începutul secolului al XIV-lea. Documentele istorice scrise amintesc pentru prima dată de satul Fulga, numit pe atunci Smârciu, în timpul domniei lui Radu de la Afumați, voievodul care a reușit să mențină continuitatea statului muntean. Pentru sprijinul acordat în lupta pentru ocuparea tronului, Radu de la Afumați i-a dat logofătului Staico câteva moșii aflate la sud-est de cetatea Bucov și care se întindeau până dincolo de satul Smârciu, cuprinzând și trei părți din acesta
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
fericită a acelei Rusii, pe care o cunoscuse Ahmatova în tinerețe, nu a continuat. «Нам возвращаться некуда», „Nu ne-am întors nicăieri” spunea ea despre lumea anilor 1910. Cu toate aceste frânturi tragice, Ahmatova apare ca un simbol viu al continuității vremurilor, ieșind în evidență ca o păstrătoare a acelei culturi pierdute, сare unește poezia rusă din secolele XIX și XX. Ea a coborât în permanență în străfundurile amintirilor și în creația ei capătă viață epoca prerevoluționară, în care s-au
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
un efect mai profund decât distrugerea unor vieți, oricât de tragică ar fi fost această distrugere. Era vorba de distrugerea unui mod de gândire, de distrugerea unor concepții care nu mai erau transmise generației următoare, era vorba de ruperea unei continuități în scurgerea timpului. Și astfel considerentele Annei Ahmatova asupra continuității și discontinuității timpului scot în evidență caracteristica fundamentală a poeziei ei: înțelegerea priorității forțelor tainice asupra aparențelor materialiste ale lumii, descoperirea elementelor cerești în lucrurile pământești. Credința ei religioasă apare
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
tragică ar fi fost această distrugere. Era vorba de distrugerea unui mod de gândire, de distrugerea unor concepții care nu mai erau transmise generației următoare, era vorba de ruperea unei continuități în scurgerea timpului. Și astfel considerentele Annei Ahmatova asupra continuității și discontinuității timpului scot în evidență caracteristica fundamentală a poeziei ei: înțelegerea priorității forțelor tainice asupra aparențelor materialiste ale lumii, descoperirea elementelor cerești în lucrurile pământești. Credința ei religioasă apare încă din perioada volumului "Stolul alb", însă devine mult mai
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
cu produse metalo-chimice, un chioșc de ziare și o librărie. A.Investiții finalizate : B.Investiții în derulare : Localitatea Ilia, situată pe malul drept al Mureșului, este o așezare milenara cu urme dacice și daco-romane ce ne-au transmis mesajul permanentei continuități a poporului român pe aceste meleaguri. Caracterul strategic al localității este dat de faptul că pe Mureș (Maris) urcau luntrele până la salinele de la Uioara, apoi încărcate cu bulgari de sare porneau înapoi spre Iliricum român . Se cunoaște importantă Munților Apuseni
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
Țebea. Este un mic sat de munte ai cărui locuitori sunt în totalitate români și majoritatea covârșitoare ortodocși. Datorită faptului că în zona Munților Apuseni a existat timp de milenii o civilizație a lemnului, nu există alte dovezi arheologice ale continuității existenței umane pe acest spațiu. Nefăcând parte din cele 110 sate aparținând acestui domeniu, satul nu apare menționat la această dată așa cum apar majoritatea satelor vecine. În 1905 cu ocazia alegerilor pentru deputați în Parlamentul de la Budapesta, locuitorii din Șteia
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
din tezaur, emise în jurul sec. I. î. Cr. se păstrează la diferite muzee: Brukenthal din Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a descoperit o monedă romană de argint din vremea împăratului Comodus. Toate acestea constituie o mărturie asupra atestării vechimii și continuității vieții omului pe teritoriul localitații. Se crede, că denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de monografie. În sprijinul
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
fi dată de descoperirea unui vas de ceramică, din secolul al IX- lea, d.H.1 în satul Neagra, aparținând comunei Lunca Bradului. Însă acest obiect singular, nu poate fi considerat argument ferm al localizării comunei din epoca metalelor și a continuității de locuire, până in zilele noastre. Acesta putea să aparțină unei populații gentilice în mișcare, mai ales că localitatea era acoperită de păduri masive, dar în același timp putea să ocrotească grupuri mici de locuitori, care mai târziu au constituit
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
de boieri Bălăceanu-Stolnici. Chiar emblema comunei Stolnici (trei săgeți încrucișate cu vârful în jos, pe un scut cu fond alb) face parte din simbolistica blazonului familiei Bălăceanu. Documentele cât și dovezile arheologice din perimetrul comunei Stolnici sunt concludente pentru dovedirea continuității populației românești pe aceste meleaguri. Una dintre aceste dovezi o reprezintă urmele castrului Transalutan în Muntenia la 10-15 km de Olt, construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
oficiază slujbe de dezlegare și ungeri cu mir și agheasmă a trupului celui decedat fără a cauza vreo leziune postmortem (Oltean, 2007; Olărescu, 2008). În acest context, documentul de mai sus se constituie într-un redutabil argument al vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri dar și a faptului că obiceiurile și credințele dacice erau cunoscute și aplicate în cazuri de forță majoră, atunci când celelalte metode de apărare se dovedeau ineficace (Olărescu, 2008). În prezent, în acest sat funcționează următoarele
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]