22,242 matches
-
cu frunza mare ("Tilia platyphyllos"), situat în cimitirul de lângă biserica Sankt Sebastian din Puch, un cartier al orașului Fürstenfeldbruck, Bavaria, Germania.<ref name="schwazersilberwald.at/zm/zeitmon/z01euro/z01deuts/st web/st de1005.htm 2014-12-03"></ref> Fosile de tei au fost găsite în formațiuni terțiare din Grinnell Land, Canada, cât și în Spitzbergen, Norvegia. Florile, frunzele, scoarța și cărbunele (obținut din lemn) de tei sunt folosite în scopuri medicinale. Ingredientele active ale acestora includ flavonoizi (cu rol antioxidant) și uleiuri volatile. Planta conține și
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
a avut următoarea structură: Comandamentul Centrului de Scafandri cu subunități de bază (Grupul Scafandri de Mare Adâncime (G.S.M.A.), Grupul Scafandri de Luptă, Cabinetul de studii și dresaj animale marine, Laboratorul de cercetare privind pătrunderea omului sub apă) și subunități și formațiuni de servicii. Realizat în colaborare cu firma Comex S.A. din Franța, Centrul de Scafandri are în dotare două barocamere multiloc și o hidrosferă în care se execută pregătirea și antrenarea scafandrilor în vederea folosirii diferitelor tehnologii de scufundare și tipuri de
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
Zona maritimă este o formațiune geografică ce face parte din Podișul Dobrogei de Sud, situată pe teritoriul județului Constanța și mărginită la răsărit de litoralul mării Negre. Zona Maritimă este reprezentată de terasele de abraziune marină și de eroziune desfașurate între limita de nord a
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
6m (cea mai mare diferență de nivel din România). Ea drenează în subteran cursul epigeu al pârâului Izvorul Tăușoarelor. Galerii lungi și nu de puține ori înguste leagă sălile mari ale acestei peșteri tinere și active ce adăpostește relativ puține formațiuni carstice Se remarcă apariția a numeroase anthodite de gips și aragonit a căror elemente depășesc uneori 10cm lungime și sunt grupate în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
într-un aven îngust ce nu depășește 3m, dar are o adâncime de 44m. Jgheabul lui Zalion are 4.513m lungime iar adâncimea peșterii este de 303m. În cea mai mare parte peștera este foarte îngustă, pigmentată cu numeroase cascade. Formațiunile de peșteră sunt prezente pe tot parcursul.
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) "°d-", "°ed", "°denk" sau "°dent" („"a mușca"”, „"a mesteca"”), de unde au ieșit, între altele, cuvintele "όδούς" (odous), plural: "έδοντες" (edontes) și "όδοντος" (odontos) din greaca veche sau "tand", din limba olandeză. Dinții sunt cele mai dure formațiuni ale organismului care prezintă 3 componente și anume rădăcina implantată printr-o gomfoză (articulație fixă) în alveola dentară, continuată cu colul în raport cu gingia, iar la exterior coroana vizibilă și albicioasă. La copii există "dentiția de lapte" sau "decidua", formată din
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
care a îndeplinit-o până în 1993. A fost ministru al afacerilor sociale în patru guverne diferite din anul 1987 până în 1994. În acel an, după ce nu a reușit să fie aleasă în fruntea Partidului Social Democrat, ea a părăsit această formațiune politică, pentru a înființa un partid politic nou - „Țjóðvaki” (al Renașterii Natiunii, sau Mișcarea Națională). Cele două partide s-au reunit în anul 2000 pentru a constitui „Alianța social democrată”. Declarația ei după eșecul ei din alegerile pentru conducerea PSD
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
0,5-1,0 m. În 1948, după o ploaie abundentă, nivelul apei a crescut cu 3,2 m peste NCA.Perioadele de toamnă și de iarnă se caracterizează prin apariția scurgerii și prin oscilații mici de nivel (0,1-0,2m). Formațiunile de gheață se prezintă sub formă de gheață la mal (cara începe să se formeze în decembrie), și pod de gheață instabil. Grosimea gheței este de 10-20 cm. Râul se descătușează de gheață la sfârțitul lunii februarie, gheața se topește
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
vrednice de plâns care s-au abătut asupra Ungariei.” Marea invazie mongola a afectat și regiunile din țările române,importante atât pentru pradă, cât și pentru faptul că reprezentau baze de atac spre alte țări. Românii, care nu dispuneau de formațiuni statale consolidate, de structuri militare bine organizate, de fortificații corespunzătoare, nu au fost în stare să le reziste. Datorită invaziei care a distrus majoritatea evidentelor culturale de scriitura și limba când a fost prădata zona în 1241, puține mărturii ale
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
a fost o unitate de elită formată în 1879 în Iran. De-a lungul celei mai mari părți a existenței ei, această brigadă a fost singura formațiune militară complet funcțională și eficientă a dinastiei Qajar. Brigada persană s-a implicat în mod decisiv în politică, impunându-și în mai multe rânduri candidatul favorit pe tronul țării. Rolul jucat în timpul de această brigadă a fost de cea mai
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
numele de Reza Shah. Brigada cazacilor persani a ajutat la centralizarea statului iranian, cum nu mai fusese de pe vremea Safevizilor. În ciuda faptului că Brigada cazacilor persani și-a încetat existența odată cu venirea la putere a lui Reza Shah, influența acestei formațiuni militare s-a făcut simțită peste ani. Statul iranian modern își datorează existența lui Reza Shah.
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
succes, să schimbe situația. Până la izbucnirea Războiului de independență existau mai mulți armatoloi extrem de puternici în Rumelia, (Tesalia, Epirus și Macedonia sudică). Gemeralul Yannis Makriyannis a afirmat în memoriile sale că armatoloii și klefții, care erau în acea vreme singurele formațiuni armate de care dispuneau grecii, au jucat un rol crucial în revoluția elenă și pot fi considerați pe bună dreptate „fermentul libertății”. Moartea de martir al lui Feraios i-a inspirat pe trei tineri negustori greci, Nikolaos Skoufas, Manolis Xanthos
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
lungul existenței a fost demolată de mai multe ori, de fiecare dată de albanezi extremiști. Până în 2010, biserica a fost reconstruită și renovată pentru a cincea oară. Biserica a fost vandalizată și distrusă complet în 1941, de către „Balli Kombëtar”, o formațiunea albaneză nazistă din Kosovo din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ulterior, după prăbușirea Albaniei Fasciste, biserica a fost restaurată prin truda sârbilor din Podujevo. Reconstruirea a fost finalizată în 1971. Biserica a fost atacată încă odată după expulzarea
Biserica Sfântul Ilie din Podujevo () [Corola-website/Science/318452_a_319781]
-
O protuberanță solară (numită uneori și proeminență solară) este o uriașă formațiune luminoasă (poate atinge o lungime și de ordinul a 1.000.000 km, cât 80 de diametre pământene) care se extinde de la suprafața Soarelui spre exterior, de multe ori sub formă de buclă. Proeminențele sunt ancorate de suprafața Soarelui în
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
totale de Soare în timpul cărora erau remarcate unele flăcări roșii sau munți care se observau lângă discul acoperit al Soarelui. Aceste flăcări erau ca niște prelungiri răzlețe ale discului solar, mult mai strălucitoare decât lumina perlată a coroanei solare. Aceste formațiuni au fost numite protuberanțe. După 1860, când Angelo Secchi a introdus metoda fotografică în studiul coroanei solare în timpul eclipselor totale, informațiile despre aceste formațiuni au devenit mai numeroase. Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare și capricioase, astfel încât
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
niște prelungiri răzlețe ale discului solar, mult mai strălucitoare decât lumina perlată a coroanei solare. Aceste formațiuni au fost numite protuberanțe. După 1860, când Angelo Secchi a introdus metoda fotografică în studiul coroanei solare în timpul eclipselor totale, informațiile despre aceste formațiuni au devenit mai numeroase. Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare și capricioase, astfel încât era imposibil să fie descrise cu exactitate. În timpul eclipsei totale de Soare de la 18 august 1888 Pierre Janssen descoperă o linie spectrală nouă, atribuită
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului Hα. Proiectate pe discul solar (în lumină monocromatică) protuberanțele luminoase de la margine se observă sub forma unor formațiuni alungite întunecate, purtând denumirea de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se explică prin faptul că protuberanțele la fel ca și filamentele, sunt formate din plasmă (nori de gaz) având
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
că protuberanțele la fel ca și filamentele, sunt formate din plasmă (nori de gaz) având densitatea mai mică decât cromosfera. Fiind mai puțin dense ele absorb radiația straturilor mai joase care le străbate, ducând la apariția lor sub formă de formațiuni întunecate pe discul solar (protuberanțe solare). În schimb, la margine ele se proiectează pe radiația difuză a coroanei solare cu o densitate mult mai scăzută astfel încât apar mai luminoase (filamente solare). Protuberanțele solare (și filamentele solare) apar frecvent în regiunile
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
între 424 și 607 m altitudine, fiind delimitat de râul Slănic la sud, râul Jgheab la est, râul Meledic la nord și de Pârâul Sărat la vest. Datorită substratului geologic miocen, la limita dintre zonele montană și subcarpatică au apărut formațiuni de cute diapire cu sâmburi de sare aquitaniană. Zona are astfel ca substrat argile și gresii de cuvertură, pe molasă salmastră a unui masiv de sare, înconjurat de gresii și șisturi argiloase. Prin dizolvarea sării de către apa infiltrată prin brecii
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
Cursul Sudic. Acesta drenează un puternic pârâu subteran. În aval el înaintează câteva sute de metri formând marmite și cascade succesive. În amonte dimensiunile galeriei sunt impresionante, pe alocuri atingând 45 m lățime și 45 m înălțime. Întreaga gamă de formațiuni carstice poate fi întâlnite aici, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, coloane, etc. Dupa 700 m galeria se termină cu Lacul Sifon. Acesta a fost trecut de scafandru autonom în 1974 făcând joncțiunea cu Peștera Neagră. Peștera este foarte periculoasă din cauza posibilelor
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
Ultima mare invazie a fost semnalată în România în anul . Penajul păsării este de culoare cafenie-deschisă cu pete mai întunecate. Degetele sunt unite, fiind în număr de trei (tridagtile), alcătuind un fel de talpă acoperită cu pene păroase și niște formațiuni cornoase. Degetul posterior, care apare la multe alte păsări, lipsește la această specie migratoare. Descrisă prima dată în 1773, găinușa de stepă este de talie mijlocie măsurând dimensiuni între 30 și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
Valley, localitatea Sedona avea, conform unei estimări a United States Census Bureau, o populație de 11.221 de locuitori în anul 2006. Principala atracție a localității o reprezintă grupările neobișnuite de roci, cunoscute ca "[the] Red Rocks of Sedona". Aceste formațiuni par a-și schimba culoarea din roșu într-un portocaliu vibrant atunci când sunt luminate de soare la răsărit și/sau la apus. Astfel, aceste grupări și formațiuni par a oferi motive foarte multe și variate pentru a fi vizitate, de la
Sedona, Arizona () [Corola-website/Science/317958_a_319287]
-
reprezintă grupările neobișnuite de roci, cunoscute ca "[the] Red Rocks of Sedona". Aceste formațiuni par a-și schimba culoarea din roșu într-un portocaliu vibrant atunci când sunt luminate de soare la răsărit și/sau la apus. Astfel, aceste grupări și formațiuni par a oferi motive foarte multe și variate pentru a fi vizitate, de la cele pur meditative și spirituale la plimbări și ascensiuni. Sedona a fost denumită după "Sedona Miller Schnebly" (1877 - 1950), soția primului diriginte poștal al localității, întrucât era
Sedona, Arizona () [Corola-website/Science/317958_a_319287]
-
să fie suficient de uzate de defensiva sovietică, sovieticii aveau să-și folosească rezervele operaționale într-o contraofensivă care să distrugă primele linii germane. În bătălia de la Kursk, forțele germane au fost oprite pe sectorul nordic Oriol. În sud însă, formațiunile din "Wehrmacht" și "Waffen-SS" au reușit o pătrundere mai adâncă, apropiindu-se de Prohorovka. Armata Roșie a fost obligată să-și angajeze rezervele mai curând decât ar fi dorit. Ciocnirea de blindate care a urmat a avut loc la 12
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
doar 41 de avioane. Pierderile din perioada 8-11 iulie nu sunt cunoscute cu precizie, deși se știe că s-au pierdut cu totul circa 220 de avioane în ramura sudică a proeminenței Kursk între 5-31 iulie. De partea sovietică, principala formațiune implicată a fost Armata a 5-a Gardă Tancuri. Numărul total de tancuri ale armatei se ridica la circa 800-850 de tancuri, dar majoritatea lor erau tancuri ușoare T-70. Armata a 5-a Gardă Tancuri avea circa 409 T-
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]