22,461 matches
-
sunt simbolul nemuririi, iar virtuțiile madonei sunt simbolizate prin grădina cu flori și trandafiri. Magnificul peisaj al citadelei, aflat după colonadă, este asociat de către unii cercetători cu orașul belgian Liège. Prin itermediul unor geamuri, întregul peisaj este separat în trei fragmente distincte. În partea de lângă cancelar se văd câteva dealuri înverzite și șiruri de case. Lângă pruncul Isus și Fecioara Maria sunt reprezentate biserici. Două maluri sunt despărțite de către un râu, dar sunt unite de către un pod care simbolizează credința care
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
publicată în Statele Unite cartea lui Ion Mihai Pacepa, "Orizonturi roșii" ("Red horizons"; editura Regnery), cu dezvăluiri despre sistemul comunist din România, îndeosebi despre regimul Ceaușescu. Vlad Georgescu s-a hotărât să vorbească despre această carte și să difuzeze în serial fragmente din "Orizonturi roșii" în cadrul unei emisiuni. Inițiativa era periculoasă, și Georgescu a fost chiar avertizat de soacra sa: "„M-am întâlnit cu generalul X și mi-a spus: «nu difuza cartea lui Pacepa. Dacă o difuzezi, vei fi lichidat în
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
orașului, și prin flăcările secției Semicocs din cadrul Combinatului Siderurgic Victoria care ardeau, zi-noapte. Atestat documentar în anul 1387, orașul Călan este situat pe locul unei așezări rurale din Dacia Romană, Ydata pe timpul dacilor, Aquae în timpul ocupației romane. Nenumărate dovezi materiale (fragmente de ceramică arsă, piatră șlefuită, cremene, topoare, brățări din bronz etc.) au fost descoperite în satele Valea Sângeorgiului, Sântamarie de Piatră, Strei Săcel și Strei, atestând prezența omului pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Urmele găsite în cele
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
cele două peșteri din dealul Măgura, păstrate la Muzeul județean din Deva arată că pe aceste meleaguri au existat așezări omenești încă din neoliticul vechi (5500-3500 i.e.n.). Perioada de tranziție de la neolitic la epocă bronzului (2200-1800 î.e.n.) este atestată de fragmentele de ceramică, vase din lut ars cu ornamente încadrate în cultură Cotofeni. Descoperirile arheologice făcute în localitatea Călan, cum sunt cele două măsele de mamut atestă o așezare din paleolitic. În neolitic au fost găsite fragmente de vase, urme de
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
î.e.n.) este atestată de fragmentele de ceramică, vase din lut ars cu ornamente încadrate în cultură Cotofeni. Descoperirile arheologice făcute în localitatea Călan, cum sunt cele două măsele de mamut atestă o așezare din paleolitic. În neolitic au fost găsite fragmente de vase, urme de chirpice, oase de animale, coarne de cerb etc. În timpul stăpânirii romane Aquae (astăzi Călan), este antrenat în viața economică a civilizației romane. Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, Bacău - d. 26 iunie 1927, București) istoric
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
galatheae, moluscă primitivă<br> Nautilidae Înainte ca geologii să declare că Pământul avea milioane, și nu mii de ani vechime, au fost emise diferite explicații pentru fosile. În 1910, geologul Charles Dawson a descoperit la Piltdown Common, în Sussex, Anglia, fragmente de craniu, maxilar și dinți asemănători cu a unei maimuțe. 2 ani mai târziu, curatorul apartamentului de paleontologie al British Museum, Arthur Smith Woodward, a pretins că fragmentele reprezentau veriga lipsă în evoluția de la maimuță la om. Abia în 1954
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
1910, geologul Charles Dawson a descoperit la Piltdown Common, în Sussex, Anglia, fragmente de craniu, maxilar și dinți asemănători cu a unei maimuțe. 2 ani mai târziu, curatorul apartamentului de paleontologie al British Museum, Arthur Smith Woodward, a pretins că fragmentele reprezentau veriga lipsă în evoluția de la maimuță la om. Abia în 1954 testele au dovedit că era un fals. Craniul avea doar 600 ani, iar maxilarul și dinții aparțineau unui urangutan. Fosilele care nu sunt rămășițe de plante sau animale
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
a vindeca ochii fără a fi vindecat capul, tot așa nu trebuie să tămăduim capul fără a ține seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a încerca sa tămăduim sufletul". Arian, în "Fragmente", III, 37, scrie despre descântecele și vrăjile menite să îndepărteze influențele malefice sau, dimpotrivă, să le atragă contra unor oameni. Acestea erau stăpânite mai ales de către femei. Geto-dacii aveau și cunoștințe farmaceutice . Medicul grec Discoride ("De materia medica", II-IV) reproduce
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
poveștile despre abuzurile pe care le comit preoții catolici asupra copiilor, iar „Feint” a fost scrisă după uciderea politicianului de origine olandeză, Pim Fortuyn. „Façade of Reality” comemorează Atentatele din 11 septembrie 2001, iar de-a lungul cântecului apar două fragmente din discursurile lui Tony Blair. Prin intermediul piesei „Run for a Fall”, chitaristul fondator al formației Epica, Mark Jansen, își exprimă sentimentele de frustrare față de fostul său grup, After Forever. Textul piesei „Seif Al Din” vorbește despre fundamentalismul islamic. Pe albumul
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul apărut pe disc în 1973) a fost făcută în 2000, pentru albumul apărut în același an, „În umbra marelui U.R.S.S.” (reeditat în 2003), în formula: N. Covaci - chitară, voce, E. Krauser - chitară solo, S. Dankelman - chitară, F. Tienemann - chitară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Timișoara” (1992). În 1990 s-a înregistrat din nou, în componența N. Covaci - double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, C. Petrescu - percuție, probabil și Herb Quick - percuție, un fragment din piesă intrând într-un colaj împreună cu alte trei piese pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci - Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Cârcu. A fost înregistrată în 1968 în formula N. Covaci - chitară solo
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
M. Neumann - vioară, O. Lipan - baterie, corul „Song” și „Grupul de popi”. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, un fragment din piesă aparând într-un colaj împreună cu alte trei piese pe discul „Aniversare 35” (1997). Piesă instrumentală, prelucrare folclorică a lui Nicolae Covaci din anii 80 (?), apărută pe discul „Aniversare 35” (1997), într-un colaj împreună cu piesele „De-a lungul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Song” și „Grupul de popi”. O altă înregistrare datează din 1990 și a fost facută de N. Covaci - solist vocal, double-six, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, C. Petrescu - percuție; un fragment din piesă a apărut într-un colaj, împreună cu alte trei, pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în 1974 de Nicolae Covaci, pe versurile poeților Șerban Foarță și Andrei Ujică; apărută pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996); înregistrată de N.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
baterie, G. Reininger - orgă electrică. Apărută prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 1971, „Vișina” era o baladă folclorică ce aparținea albumului „Cei ce ne-au dat nume”, interzisă de cenzură la apariția discului, în 1972. Un fragment din înregistrarea live a baladei (în 1971) a apărut în noiembrie 2007 pe compilația „Muzică de colecție vol. 26 - Cântece interzise/Cenzurat”, editată de Jurnalul Național. Componența formației era: Nicolae Covaci - chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, vioară, Mircea Baniciu
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi, bursuci, cerbi, căprioare, diferite pasări și reptile. Pe câmpuri poți întâlni rozătoare. Fauna acvatică este reprezentată prin specii
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
rămășițele unei pietre de moară manuală, o săgeata în forma de trei palete cu lungimea aproximativ 11 cm, un clopoțel, care se lega la gâtul animalului, un pieptene triunghiular din placă metalică, un număr impunător (peste 400 bucăți) de veselă, fragmente de vase cu pereți groși din lut cu amestec de nisip pentru păstrarea boabelor și multe, multe altele. Au mai fost găsite și două comori. În una din ele se aflau câteva sute de monede de argint, dintre care 138
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
lui V.Nicu evidențiem sursa- "Cronici turcești privind țările române. Extrase, vol.II", Volum întocmit de Mihail Guboglu(Chișinău, 1974) ce a stat la baza acestei constatări greșite.în afară de alte extrase din cronici turcești, traduse în limba română, ea cuprinde fragmente și din cea alcătuită de istoriogrfaul turc Hagi Ali, cu privire la expediția din 1672 a osmanilor întreprinsă împotriva Poloniei, condusă de însuși sultanul Mehmed Ali al IV-lea(1648-1687), eveniment care se închieie cu cucerirea cetății Camenița și a Podoliei. Cronica
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
el se familirizează, în acest timp, cu notația și alte noțiuni muzicale de bază. În 1933 a avut fericita ocazie să participe la un concert susținut în sala Operei Române de orchestră militară din carea făcea parte, orchestra interpretînd un fragment din opera „Aida” de Giuseppe Verdi. Tot în 1933, orchestra prezintă un șir de concerte la Băile Herculane, distrîndu-i pe cei ce tratatu la această renumită stațiune balneară. În vara aceluiași an 1933, orchestra participă la manifestările prilejuite de aniversarea
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
î. Hr. Pe locul fostei așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte din sec. IV-III î.Hr. și a sec. VIII-XIV e.n. Rădăcinile acestui cuib uman coboară în straturile istoriei la o adîncime de 5500
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte din sec. IV-III î.Hr. și a sec. VIII-XIV e.n. Rădăcinile acestui cuib uman coboară în straturile istoriei la o adîncime de 5500 ani. El a fost atestat în scris la 6 martie 1443, cu 14 ani mai înainte ca
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
descoperit vestigii care atestă o așezare getică din secolele IV-III î.Hr. Ea se întindea de-a lungul drumului cu orientare nord-sud, având o lungime de 380 m și o lățime de 140 m. Tot aici, în 1961, au fost găsite fragmente ceramice atribuite purtătorilor culturilor Poienești-Lucășeuca (sf. sec. III - înc. sec. II î.Hr.) și Sântana de Mureș-Cerneahov (sec. III-IV d.Hr:). Îndepărtații strămoși ai suslenenilor au trăit de multe ori vremuri de restriște, mai ales în timpul migrației diferitor triburi și popoare
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
Satul Bulboci este așezat pe valea rîului Căinar. Existența unei vieți sedentare omenești în acest loc cu mult înainte de era noastră o probează vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
municipală "Servcom-Chișcăreni". Gospodăria piscicolă: iazuri cu o suprafață totală de 110 hectare. 12 iazuri se află la bilanțul primăriei și sînt date în arendă pentru piscicultură. Ocolul silvic: cu păduri de suprafață mare, cu impunătorul deal al Rediului, care pare fragment de munte carpatin. Este creată o rezervație de fazani cu locuri frumos amenajate. Fauna pădurilor cuprinde mistreți, vulpi, căprioare, iepuri. Locurile sunt pitorești, la marginea zonei păduroase sunt lacuri cu lebede. Ocolul silvic dispune de "Casa Vînătorului", clădire cu două
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
vor apărea mai multe numere în care vor fi publicate mai ales poezii, nuvele, romane, studii, cronici... căci "„literatura descoperă omul, creează tradițiile și impune viziunea viitorului”". Îi întâlnim în paginile revistei pe Tudor Arghezi, Ion Pillat, Ion Vinea (cu fragmente din romanul „Lunatecii”), Geo Bogza, Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu („Fetița între lupi”), din nou Tudor Vianu, Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu, Mihai Ralea („Carte mare în sensul larg al culturii românești”), Radu Cioculescu sau K. H. Zambaccian („Artele pe vremea lui
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
Timp de reflecție, rugăciune, analiză și înnoire, Sinodul a fost convocat și cu scopul de a face o radiografie a problemelor existente în Biserica locală, precum și o soluționare a acestora. În perioada 8-22 iunie 2004, bustul aurit și relicva conținând fragmente din trupul Sfântului Anton de Padova au poposit pe teritoriul Diecezei de Iași, fiind purtate în pelerinaj pe întreg cuprinsul Diecezei de către PS Petru Gherghel. Ca urmare a dorinței credincioșilor români, în special al celor din Moldova, moaștele Fericitului Ieremia
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]