21,807 matches
-
Dar „poemul“ nu se oprește numai la atmosfera și la aspectele prezentului, ci înglobează cu aceeași naturalețe și spațiul eroic al trecutului, prin evocarea câtorva din cele mai reprezentative și mai atașante figuri ale istoriei noastre. În acest fel tabloul poetic primește toate dimensiunile ne¬cesare și, fără să aibă caracterul unei fresce sau dinamismul desfășurărilor epopeice, el îți transmite cu limpezime, cu o blândă și fermă forță de penetranță sentimentul plenitudinar al pa¬triei...: Pogor în mine însumi liniștit, / spre-adâncurile
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie. Debutului editorial - cu "Vântul cutreieră apele" - îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curți poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeți pe care i-a tâlmăcit în românește și Ilie Constantin): Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul "Tinerii noștri bunici" (1967), prin volumul de povestiri " Câinele înlăcrimat" (1970) etc. Ilie
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
noiembrie 1991 - noiembrie 1992 lucrează ca redactor la revista "Cronica" din Iași, apoi la "Evenimentul zilei" (decembrie 1992 - decembrie 1994). Între anii 1993-1995 este redactor-colaborator la postul TV Europa Nova din Iași. În iunie 1994 a fondat revista de cultură poetică "Poezia", unde va fi redactor-șef, apoi în octombrie 1995 devine cofondator și redactor coordonator al publicației literare "„Caietele de la Durău“". Începând din decembrie 1995 este redactor-șef al revistei "Convorbiri literare" din Iași. Este membru al Uniunii Scriitorilor din
Cassian Maria Spiridon () [Corola-website/Science/310579_a_311908]
-
spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali reprezentând lumi diferite. Portretul menestrelului este realizat prin epitetele "mult îndărătnic", "trist" și prin comparația "mai aburit ca vinul vechi". Partea a doua reprezintă nunta povestită și cuprinde mai multe secvențe poetice. Subiectul baladei ar putea fi prezentat pe momentele subiectului, dintre care însă nu sunt bine prefigurate decât primele două. În expozițiune sunt prezentate prin intermediul antitezei, portretele celor doi protagoniști. Intriga este reprezentată de intâlnirea dintre Crypto și Enigel, in lumea
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
dintre care 4 la editură UNU a lui Șasa Până. La fel ca în pictură, Dobrian este și în poezie apropiat de cercurile avangardiste. Interesul lui se îndreaptă în mod predominant către problemele de limbaj, catre dinamică gândirii plastice sau poetice, iar, într-o măsură nesemnificativă, catre iconografia consacrată și către modelul exterior (Pavel Șușară, Cronică plastică, în "România literară", nr. 7, 2008).
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
aprins și demonic, ucidea o prietenie pentru o dragoste cu sfârșit tragic". Natalia se căsătorește, la 3 noiembrie 1911, cu Dimitrie Anghel. În jurul soților Anghel se creează o atmosferă tensionată. St. O. Iosif era apreciat pentru valoarea întregii sale opere poetice, dar și pentru firea lui de poet romanic și plin de sensibilitate. Această atmosferă este accentuată după moartea, la 22 iunie 1913, în spital, a lui St. O. Iosif. La 28 ianuarie 1914, Natalia Negru devine membru asociat la expoziția
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
José Saramago care în 1998 obține Premiul Nobel pentru Literatură. Primele documente în proza, texte neliterare, datează de la sfârșitul secolului XII-lea și sunt mai ales de natură notariala - înștiințări de datorii, recursuri, donații și testamente. Cele mai vechi texte poetice în limba portugheză, cu care va începe literatura portugheză scrisă - inca se discută astăzi probleme de prioritate, autori și poeme - se ridică la începuturile secolului al XII-lea (António J. Saraiva) sau la sfarsitul aceluiași secol (Rodrigues Lapa și G.
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei forme poetice cu caracter moral sau satiric numită "sirventes". Cele mai multe dintre ele reflectă viața menestrelilor, acei declasați care își puneau în versuri desfrâul și certurile cu tovarășele lor "vivandierele". Beția, excesele erotice, rivalitățile profesionale, etc. constituie tema multor cântece, iar de cele mai multe
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
violență și adresa sa, pe cea făcută de Gil Vicente. Acum se remarcă și Sá de Miranda. Licențiat în Drept, Sá de Miranda întreprinde, în 1526, o lungă călătorie în Italia unde are ocazia să se familiarizeze cu noul stil poetic italian. S-a întors transformat în apărătorul acestuia și a fost primul care l-a practicat cu mult succes în Portugalia. Datorită unei cauze încă necunoscute, care nu-i permitea să exercite anumite funcții, el s-a retras de la curte
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cu excepția celei întitulate "O Hissope", care să merite să fie citită astăzi, arcadienii au jucat un rol foarte important în evoluția literaturii portugheze: de fapt ei au lichidat gongorismul, au apropiat poezia de realitatea concretă, au creat un nou limbaj poetic și au adus în lirica o tematica cu totul nouă. Activitatea lor i-a influențat pe poeții de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și chiar pe primii romantici. Precursorii romantismului în Portugalia sunt Bocage, José Anastácio da Cunha și chiar
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
totalizează un număr de peste 5000 de titluri, la care se mai adaugă 7000 de proverbe versificate, inspirate din înțelepciunea românească sau a altor popoare . Din toată această operă, doar câteva volume de poezii au văzut lumina tiparului până în 1947. Creația poetică a acestor ani este strânsă în volumul Spre Țara dragostei, apărut în 1947. O poezie cunoscută este "Un lung tren ne pare viața". După 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tipărit în țară nici o
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
mare era atașamentul românilor la ideea de libertate de opinie, după Cortina de Fier ridicată de puterea sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial . La fel de primejdioasă și ilegală era răspândirea operei prin benzi magnetice. O parte din opera poetică a lui Traian Dorz a văzut lumina tiparului în străinătate, prin bunăvoința mai mult sau mai puțin dezinteresată ale unor credincioși neoprotestanți. Acceptul pentru tipărirea acestor lucrări a fost dat de către autor numai după ce repetatele încercări de publicare în România
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
orice cale să împingă pe om la păcat, adică la desfigurarea sa moral-spirituală. Așadar, aceste versuri au devenit niște cântări luptătoare. Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989. Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
1989, nr. 9; Valentin Tașcu, în "Jocul poeziei și al întâmplării", „Steaua”, 1989, nr. 11-12; Victor Felea, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Tribuna”, 1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, "Gramatica răbdătoare", în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar, "Ipostaze diferite ale poeticului", în „Steaua”, 1998, nr. 2-3; Geo Vasile, "Acatist în contra literaturii leneșe", în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan Țepelea, "O conștiință poetică modernă", în „Unu”, 1998, nr. 10-11, Ruxandra Cesereanu, "Antologiile de autor in aeternum?", în „Steaua”, 2001, nr. 5-6; Iuliu
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, "Gramatica răbdătoare", în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar, "Ipostaze diferite ale poeticului", în „Steaua”, 1998, nr. 2-3; Geo Vasile, "Acatist în contra literaturii leneșe", în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan Țepelea, "O conștiință poetică modernă", în „Unu”, 1998, nr. 10-11, Ruxandra Cesereanu, "Antologiile de autor in aeternum?", în „Steaua”, 2001, nr. 5-6; Iuliu Rațiu, "„Întoarce-te, Esthera”", în „Echinox”, 2001, nr. 5-6; Mircea Iorgulescu, "Fantasmele romanului", în „22”, 2003, nr. 689; Nicolae Oprea, "Romanul
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
Alături de profesorul Gheorghe Tohăneanu impune erudiția științifică în cercetarea academică timișoreană. A fost numit conferențiar universitar în 1963, iar în anul 1968 a obținut titlul de doctor al Facultății de Litere a Universității din București cu teza "Lucian Blaga. Mitul poetic și dramatic". În anul următor a fost promovat la gradul de profesor universitar, iar ulterior a devenit conducător de doctorat. A îndeplinit, de asemenea, funcții administrative în cadrul universității: șef de catedră (1963-1977), decan al Facultății de Filologie din Timișoara (1964-1968
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
Medaliei Virtutea Militară clasa a cincea și cu Crucea de Fier germană, fiind avansat la gradul de căpitan aviator. Mai târziu a revenit în luptă, reușind ca, până la sfârșitul războiului să mai doboare încă trei avioane inamice, cu toate că firea lui poetică și nostalgică îl arăta superiorilor ca pe un tip incapabil să lupte. După război, căpitanul aviator Horia Agarici este trecut în rezervă, pentru a presta diferite activități fără nici o legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul. Ca o consecință a
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
săi le este dedicată o treime din lucrare. Saga despre Harold Hardrade povestește aventurile sale în Rusia Kieveană, cariera sa spectaculoasă în serviciul Imperiului Bizantin cu expediții și fapte de arme în Siria și Sicilia, amintind și despre talentul său poetic, și bătăliile sale din Anglia cu Harold Godwinson, fiul seniorului Godwin, care i-au adus moartea la Stamford Bridge în 1066 cu doar câteva zile înainte ca Harold să cadă și el la Hastings. Această saga este o splendidă epopee
Heimskringla () [Corola-website/Science/308879_a_310208]
-
din Paris. Între 2007-2010 a condus Institutul Cultural Român din Paris. În prezent este profesor asociat la Universitatea Națională de Artă din București, redactor cultural la Revista 22 și redactor-șef al revistei de arte vizuale ARTĂ din București. Debutul poetic are loc în 1975 în revistă România literară, sub pseudonimul "Magdalena Ghica", pe care îl va folosi pînă în 1989. Debutul editorial se produce în 1980 cu volumul Hipermateria, apărut la Cartea Românească. A publicat numeroase grupaje de versuri în
Magda Cârneci () [Corola-website/Science/308904_a_310233]
-
Poezia “Cu o ușoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
pierderii iremediabile a vârstei tinereții. Amintirea, văzută ca retrăire a timpurilor începuturilor este redată în structura poeziei alcătuită din trei strofe, semn al perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având caracterul unui experiment poetic. Acest vers schimbă tonalitatea de odă și impune privirea din prezent spre trecut. Eul se adresează acelui "tu" ambiguizat prin substantivele la vocativ. "Tema" poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este trecerea timpului. "Elementele de prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
la vocativ. "Tema" poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este trecerea timpului. "Elementele de prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită din trei catrene.Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă prezența versului final, care are rol de a elibera ideea poetică de constrângerile rigide ale formei poeziei clasice. Versul final este o interogație retorică, de la care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este amestecată, iar în ultima strofă este o rimă încrucișată. Ritmul reflectă trăirile poetice declanșate de rememorarea stării de odinioară. Măsura este variabilă, de la versul scurt,de patru silabe, la versuri mai ample, de 14-15 silabe. Utilizarea timpului prezent în ultimul vers (“Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?”) semnifică din punct de
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
și, impunând privirea din prezent spre trecut, dă o cheie de lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică - amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare, de-atunci. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adresează autoritar acelui “ta” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerând obținerea fericirii depline - presentimentul pierderii acesteia.
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
spațiu simbolic - gnoseologic - are loc, de fapt, o nouă naștere a ființei ca ființă cunoscătoare; nu o naștere «absolută» ca până acum, ci ulterioară zămislirii propriu-zise, din «neant»: sinele «știutor» este (re)născut viu”, afirmă Cristian Moraru. ("Nichita Stănescu - sistemul poetic", postfață la vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Editura Minerva, 1988, p. 358). În schimb, Eugen Simion îi atribuie poetului paternitatea acestui ținut, atunci când afirmă că în a opta elegie, „una dintre cele mai frumoase, (Nichita) creează o țară nouă, Hiperboreea, locuită
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]