21,274 matches
-
al împăratului Wilhelm al II-lea. De asemenea, a refuzat să tolereze orice demonstrații de doliu, fie oficiale fie particulare în cazul deceselor împăraților Wilhelm I și Frederic al III-lea, și a interzis orice sărbătoare a aniversărilor victoriilor germane. Prințul Heinrich a fost foarte bogat, cea mai mare parte din teritoriul principatului fiind proprietatea sa privată. La sfârșitul domniei sale, Reuss conținea puțin peste 70.000 de oameni și cuprindea o suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a murit
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
aniversărilor victoriilor germane. Prințul Heinrich a fost foarte bogat, cea mai mare parte din teritoriul principatului fiind proprietatea sa privată. La sfârșitul domniei sale, Reuss conținea puțin peste 70.000 de oameni și cuprindea o suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a murit de inimă la 19 aprilie 1902. Moartea sa însemna ca singurul său fiu, care era handicapat mental și fizic, să devină Prinț suveran Reuss de Greiz. Cum era clar că prințul nu ar fi putut să își
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
puțin peste 70.000 de oameni și cuprindea o suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a murit de inimă la 19 aprilie 1902. Moartea sa însemna ca singurul său fiu, care era handicapat mental și fizic, să devină Prinț suveran Reuss de Greiz. Cum era clar că prințul nu ar fi putut să își îndeplinească îndatoririle, s-au făcut aranjamente pentru o regență. O ramură mai tânără a familiei Reuss ar fi fost următoarea în linia de succesiune la
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a murit de inimă la 19 aprilie 1902. Moartea sa însemna ca singurul său fiu, care era handicapat mental și fizic, să devină Prinț suveran Reuss de Greiz. Cum era clar că prințul nu ar fi putut să își îndeplinească îndatoririle, s-au făcut aranjamente pentru o regență. O ramură mai tânără a familiei Reuss ar fi fost următoarea în linia de succesiune la titlu, însă cum Heinrich nu-i plăcea, în cele
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
aranjamente pentru o regență. O ramură mai tânără a familiei Reuss ar fi fost următoarea în linia de succesiune la titlu, însă cum Heinrich nu-i plăcea, în cele din urmă a fost ales un văr îndepărtat al lui Heinrich, Prințul Heinrich al XXVII-lea, a cărui soție era verișoară cu împărăteasa Augusta Viktoria. Prințul însuși servise în regimentul de husari ai împăratului și deci ar fi putut repara relațiile dintre Casa de Hohenzollern și Casa de Reuss. La 8 octombrie
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
următoarea în linia de succesiune la titlu, însă cum Heinrich nu-i plăcea, în cele din urmă a fost ales un văr îndepărtat al lui Heinrich, Prințul Heinrich al XXVII-lea, a cărui soție era verișoară cu împărăteasa Augusta Viktoria. Prințul însuși servise în regimentul de husari ai împăratului și deci ar fi putut repara relațiile dintre Casa de Hohenzollern și Casa de Reuss. La 8 octombrie 1872, el s-a căsătorit cu Prințesa Ida de Schaumburg-Lippe, o fiică a lui
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
în regimentul de husari ai împăratului și deci ar fi putut repara relațiile dintre Casa de Hohenzollern și Casa de Reuss. La 8 octombrie 1872, el s-a căsătorit cu Prințesa Ida de Schaumburg-Lippe, o fiică a lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe. Ei au avut șase copii:
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
Adolphus Cambridge, Primul Marchiz de Cambridge ("Adolphus Charles Alexander Albert Edward George Philip Louis Ladislaus"; 13 august 1868 - 23 octombrie 1927), născut Prinț Adolphus de Teck și mai târziu Duce de Teck, a fost membru al familiei regale britanice, strănepot al regelui George al III-lea și fratele mai mic al reginei Mary, soția regelui George al V-lea. În 1900, el i-
Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge () [Corola-website/Science/335894_a_337223]
-
Prințesa ("Leopoldine Wilhelmine Amalie Pauline Maximiliane"; 22 februarie 1837, Karlsruhe - 23 decembrie 1903, Strasbourg), a fost Prințesă de Baden prin naștere și Prințesă de Hohenlohe-Langenburg prin căsătorie. Leopoldine a fost a patra și cea mai mică fiică a Prințului Wilhelm de Baden (1792-1859) și a Ducesei Elisabeta Alexandrine de Württemberg (1802-1864), fiica Ducelui Louis de Württemberg. Bunicii paterni erau Karl Frederic de Baden, primul Mare Duce de Baden și cea de-a doua soție a sa, baroneasa Louise Caroline
Leopoldine de Baden () [Corola-website/Science/335891_a_337220]
-
a sa, baroneasa Louise Caroline Geyer de Geyersberg, Contesă de Hochberg. Leopoldine a crescut în Karlsruhe, împreună cu cele două surori mai mari, Sofia (1834-1904) și Elisabeta (1835-1891). Prințesa Leopoldine s-a căsătorit la 24 septembrie 1862 la Karlsruhe cu Hermann, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1832-1913), al doilea fiu al Prințului Ernst I de Hohenlohe-Langenburg și a Prințesei Feodora de Leiningen. Ei au avut trei copii: Prințesa Leopoldine a fondat Asociația Leopoldine. La Strasbourg, unde soțul ei a fost numit Guvernator al Alsacei-Lorena
Leopoldine de Baden () [Corola-website/Science/335891_a_337220]
-
Contesă de Hochberg. Leopoldine a crescut în Karlsruhe, împreună cu cele două surori mai mari, Sofia (1834-1904) și Elisabeta (1835-1891). Prințesa Leopoldine s-a căsătorit la 24 septembrie 1862 la Karlsruhe cu Hermann, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1832-1913), al doilea fiu al Prințului Ernst I de Hohenlohe-Langenburg și a Prințesei Feodora de Leiningen. Ei au avut trei copii: Prințesa Leopoldine a fondat Asociația Leopoldine. La Strasbourg, unde soțul ei a fost numit Guvernator al Alsacei-Lorena ea a îndeplinit îndatoriri ceremoniale. A murit cu
Leopoldine de Baden () [Corola-website/Science/335891_a_337220]
-
Ernst Leopold, al 4-lea Prinț de Leiningen () (9 noiembrie 1830 - 5 aprilie 1904) a fost nobil german. A fost fiul cel mare al lui Karl, Prinț de Leiningen și a contesei Maria Klebelsberg. Tatăl său era fratele vitreg al reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
Ernst Leopold, al 4-lea Prinț de Leiningen () (9 noiembrie 1830 - 5 aprilie 1904) a fost nobil german. A fost fiul cel mare al lui Karl, Prinț de Leiningen și a contesei Maria Klebelsberg. Tatăl său era fratele vitreg al reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst Leopold a întârt în Royal Navy în 1849. EL a accedat la titlul de Prinț de Leiningen după decesul tatălui său
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
fiul cel mare al lui Karl, Prinț de Leiningen și a contesei Maria Klebelsberg. Tatăl său era fratele vitreg al reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst Leopold a întârt în Royal Navy în 1849. EL a accedat la titlul de Prinț de Leiningen după decesul tatălui său la 13 noiembrie 1856. Promovat la rang de căpitan în 1860, el a comandat HMS "Magicienne", apoi HMY "Victoria and Albert". A fost numit comandant șef în 1885, promovat la rang de amiral în
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
călătorie de aproximativ o oră) și apoi printr-un drum de aproximativ 2,5 km de la gară pe jos sau cu unul din autobuzele nu prea frecvente. O parte a filmului "Iluzionistul" (2006), mai exact secvențele în care apare castelul prințului din film, a fost filmată la Konopiště.
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
au apărut la zidurile Pskovului la 18 august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de soldați: polonezi, lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la dispoziție până la 4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de soldați: polonezi, lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la dispoziție până la 4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și circa 12.000 de cetățeni înarmați din Pskov și din împrejurimi
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
orașului, deși numele său oficial a fost „Podul conducătorului nostru cel milostiv, Țarul Nicolae al II-lea” (Varșovia făcea parte atunci din Imperiul Rus, în urma împărțirii Poloniei din secolul al XVIII-lea). Podul a fost redenumit în aprilie 1917 după prințul Józef Poniatowski și a dobândit o nouă poreclă — „"Poniatoszczak"” — pe care o păstrează și în ziua de azi.. Podul a suferit multe avarii în timpul celor două războaie mondiale. În timpul Primului Război Mondial, la 5 august 1915, armata rusă aflată în retragere a
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
mult timp evocat ca o mare victorie a Lothar. Lothar a vrut să contracareze ambițiile fratelui său Charles și a decis să calce pe urmele tatălui său pentru a asigura succesiunea regatului pentru propriul său fiu. La 8 iunie 979, Prințul Ludovic a fost încoronat ca rege junior ("iunior rex") însă acesta nu și-a asumat puterea până la decesul lui Lothar în 986. După aceasta, Lothar a început să se apropie de Sfântul Imperiu German. Episcopii de Reims și Laon, și
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
de cai de tracțiune după război, el asigură transportul lemnului pe un torent de apă, punând în practică cunoștințe de plutărit din tradiția familiei. În perioada 1920 - 1924 administrează un district forestier sălbatic de 21 000 ha, la Bernerau, aparținând prințului Adolf de Schaumburg-Lippe, pentru valorificarea lemnului. propune construirea unui canal de flotaj lung de 50 km, cu deflectoare ce dădeau apei o mișcare elicoidală alternativă, pentru transportul lemnului. Între anii 1924 - 1928 devine consultant de stat pentru flotajul lemnului și
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
Moreea, unde tocmai izbucnise Războiul Grec de Independență. El a fost unul dintre cei mai cunoscuți conducători fanarioți în primele etape ale revoltei, deși acțiunile sale au fost mult stânjenite de conducătorii militari locali și de fruntașii civili conduși de prințul Alexandru Mavrocordat; ca urmare, organizarea unei armate regulate a fost încetinită, iar operațiile militare au fost limitate. La 15 ianuarie 1822 a fost ales președinte al Adunării Legislative. Cu toate acestea, din cauza eșecului campaniei sale în centrul Greciei și a
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
sfințită Capela Sfintei Cruci situată în Turnul Mare. În urma izbucnirii Războaielor Husite, bijuteriile coroanei imperiale au fost evacuate în 1421 și aduse prin Ungaria la Nürnberg. În 1422, în timpul asedierii castelului, atacatorii husiți au folosit arme tipice războiului biologic atunci când prințul Sigismund Korybut a folosit catapulte pentru a arunca peste ziduri cadavrele morților (neinfectați cu ciumă) și 2.000 de încărcături de bălegar, reușind se pare să răspândească boli în rândul apărătorilor. Mai târziu, bijuteriile Coroanei Boemiei au fost aduse în
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
Imperiul Mongol a cucerit în anii 1216-1218 e.n. Înainte de invazie, războiul cu dinastia khwarazmidă și uzurparea puterii de către prințul a slăbit statul qara kitailor. Când Kuchlug a asediat , un oraș aparținând , vasali ai Imperiului Mongol, Ginghis Han a trimis o forță sub comanda lui să-l izgonească pe Kuchlug. După ce cei 30.000 de oameni ai acestuia au fost
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
l-au predat pe Kuchlug mongolilor, care l-au decapitat. După înfrângerea qara kitailor, mongolii au ajuns direct vecini cu , pe care în scurt timp aveau să-l invadeze în 1219. După ce Genghis Han i-a învins pe în 1204, prințul naiman a fugit din țara lui și s-a refugiat între qara kitai. Yelü Zhilugu l-a primit pe Kuchlug în imperiul său, iar Kuchlug a devenit un sfetnic și comandant militar, căsătorindu-se în cele din urmă cu una
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
După decesul primei soții în 1726, ducele a decis să nu se mai căsătorească, alegând să trăiască liniștit cu "doamnele de onoare" și "doamnele de cabinet". Însă în 1732 situația s-a schimbat pe neașteptate: singurul său fiu în viață, prințul ereditar ("Erbprinz") Johann Wilhelm a murit. A fost necesar să-și caute o nouă soție cu care să aibe moștenitori pentru a-și perpetua dinastia. La 7 aprilie 1734, la Bayreuth, Ernst August în vârstă de 46 de ani, s-
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]