21,972 matches
-
icoane, acte, documente, pomelnice ctitoricești, carte bisericească, eventuale înscrisuri, sfintele vase etc.). Se mai păstrează vechile biserici din lemn de la Prisaca și Berești-Tazlău (satele din imediata vecinătate) și simpla lor existență rămâne o mărturie, indirectă însă, a vieții religioase și continuității istorice pe aceste meleaguri și în vatra satului Enăchești. Că Enăcheștii au avut și în trecut un rol important în viața religioasă, economică, socială, culturală a zonei se vede și din aceea că în actele vremurilor localitatea era trecută în
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
și reducerea la patru clase a școlii din sat, au fost factorii decisivi în diminuarea calității învățământului primar la școala din Livadia. În prezent în sat există un singur învățător și acesta este schimbat frecvent neasigurându-se ca în trecut continuitatea procesului de învățământ, ceea ce constituie un regres fată de trecut (cca 30 de ani în urmă). Așa cum am prezentat în capitolele anterioare, ocupația de bază a locuitorilor din Livadia a fost, din cele mai vechi timpuri, creșterea și îngrijirea animalelor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
orală sau scrise de Turcu Petru Ponoran referitoare la evenimentele petrecute în secole-le XIX și XX , menționate parțial și în alte capitole. În aceste condiții autorul face în lucrare unele comentarii referitoare la acest capitol. Se impune sublinierea dovezii continuității populației în sat, făcută și în alt capitol, fiind important că din cele 30-40 denumiri de familii și persoane menționate în Diploma din anul 1670 se regăsesc în totalitate în datele scriptice din secolul XX (de-a lungul timpului bineînțeles
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Cetățile din Țara Hațegului, 1972. b)Hristache Radu, Octavian Popa, Zoia Colear, Contribuții la repertoriul arheologic în Sargetia, 1988-91, pag. 33-44 și 104. c)Daicoviciu Hadrian, Dorin Alicu, Inscripțiile Daciei romane, vol. III, București 1980 , pag. 15. d)Nicolae Stoicescu, Continuitatea românilor, București 1980, pag. 219. e)Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj 1972, pag. 277 și 452. f)Ioan Drăgan, Originile individualității Țării Hațegului în Evul Mediu, ANA Cluj 1982 / XXV - pag. 25. g)Ștefan Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
foarte mare de configurații potențiale, va fi bună dacă toate condițiile vor fi bune. Din nefericire, legea nu definește o configurație “bună” sau rea, deși cîteva trăsături ale unei configurații bune sînt menționate, între acestea figurînd simplitatea, stabilitatea, regularitatea, simetria, continuitatea, și unitatea. Ce se întîmplă cînd aceste proprietăți ale figurilor intră în conflict, putem însă defini doar într-un mod empiric. Elaborările ulterioare ale noilor teorii s-au întins pe cîteva decenii. Wertheimer, Köhler, Koffka, și urmașii lor au extins
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
a întâlnit pe Nicolae Bălcescu, împreună cu care publică în 1845 prima revistă de istorie românească, numită "„Magazin istoric pentru Dacia”", care se adresa românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste promovează un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din Transilvania, Moldova și Muntenia. Se înscrie în Frăția în 1843. August Treboniu Laurian a fost un participant activ la Revoluția de la 1848 din Ardeal. La îndrumarea lui Nicolae Bălcescu, s-a întors în Transilvania și a
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
a epocii neolitice. În urma cuceririi Daciei de către romani, și satul Chintelnic s-a aflat sub ocupația romană deoarece castrele de la Orhei și cel de pământ de la Livezile, marcau granița spre est a Daciei romane și deci cuprindeau și aceste teritorii. Continuitatea și stabilitatea populației din acest sat este dovedită și după retragerea stăpânirii romane din Dacia - prin descoperirile arheologice făcute în cetățile de la Șieu-Măgheruș și Șirioara. Din perioada migrației popoarelor este demn de amintit faptul că în această zonă s-au
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
anul 1456, de altfel ca și celelalte sate din raza comunei, dar istoria acestor localități se pierde în negura vremii. Există urme de locuire încă din neolitic după cum se poate vedea în muzeul școlii, unde sunt expuse topoare de piatră. Continuitatea locuirii zonei este dovedită de uneltele din epoca bronzului și a fierului, din zonele: Poduri, Calea Onii, Turcele, Bracila, Valea Pietrei, Coasta Hrbelor, unde s-au găsit și numeroase urne funerare din epoca bronzului. Epoca romana este bine conturată prin
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
Crișurilor. Templul cu megaron de la Sălacea prezintă certe analogii cu monumente din lumea Egeică . Dacă în epoca bronzului zona defileului Crișului Repede de la Bălnaca spre Șuncuiuș apare intens locuită, inventarul ceramic pledează pentru o locuire anterioară epocii bronzului cu o continuitate până în prima vârstă a fierului inclusiv. Demne de semnalat sunt descoperirile arheologice întâmplătoare, care atestă prezența celților în acest areal geografic. Celții făceau parte din marea familie a popoarelor indo-europene. Ei au migrat masiv din nordul Europei, în Balcani in
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului. În același loc s-a descoperit și un vas de lut dacic, ceea ce atestă locuirea în continuare a peșterii. De altfel, și în alte peșteri cum ar fi Lesiana ( Ungurului) fragmentele ceramice atestă continuitatea locuirii și în perioada prefeudală din secolele IX-XI d.Hr. În anul 1986, arheologii dr. Sever Dumitrașcu și dr Ioan Crișan, de la Muzeul Țării Crișurilor au început săpături sistematice pe Dealul Simionului în Bălnaca, unde au semnalat o cetate din
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
alte părți ale lumii tocmai se termina înfloritoarea civilizație myceniană una din cele mai însemnate din epoca bronzului reprezentată în insula Creta prin palatul de la Knossos și alte orașe antice din sudul Greciei de azi. Se poate vorbi de o continuitate a locuirii umane pe teritoriul satului Bălnaca și în împrejurimi și în perioadele istorice următoare. Bunăoară, cercetătorul Mircea Rusu, arheolog din Cluj Napoca ne semnala, în anul 1971, existența unei cetăți dacice de pământ pe teritoriul satului în locul numit azi dealul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de vest a Daciei Romane la Tisa susținând că, pe valea Crișului Repede ar exista urme de castre romane la Bucea, Șuncuiuș, Vadul Crișului. Cel mai bine păstrat, până în zilele noastre este castrul roman de la Bologa de lângă Huedin. Existența și continuitatea folosirii drumului de pe valea Crișului Repede ce lega Câmpia Tisei cu Transilvania este confirmată de urmele descoperirilor arheologice de la Șuncuiuș, Bălnaca, Vadul Crișului,etc. Bunăoară în gura peșterii Lesiana s-au descoperit vestigii de la o lociunță.din perioada feudală timpurie
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
lega Câmpia Tisei cu Transilvania este confirmată de urmele descoperirilor arheologice de la Șuncuiuș, Bălnaca, Vadul Crișului,etc. Bunăoară în gura peșterii Lesiana s-au descoperit vestigii de la o lociunță.din perioada feudală timpurie, din secolele XI-XIII d.H argument al continuității de locuire umană a zonei. În documentele medievale, vama de la Vadul Crișului este amintită ca fiind "din vechime". La Vadul Crișului se vămuiau mărfurile transportate pe cele două drumuri : cel de uscat și cel de apă. De la Birtin, drumul de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
sunt desertae, cuius memoria non extat" (această predie (pământ) este pustie de atâta vreme a cărei amintire nu mai există ). Este cazul similar pentru încă 39 de localități din comitatul Bihor, dar documentele de arhivă vin să demonstreze existența și continuitatea așezărilor cu o populație ce prestează dijma din cereale, animale sau din alte venituri. La numai doi ani după conscrierea amintită, considerată, de altfel și de către autoritățile imperiale, eronată, prin urmare dispun să se facă alte conscrieri. Astfel, în 1694
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Aleșd, în care cer ca obligațiile lor în natură să poată fi răscumpărate în bani. În anii 1694, 1699, 1712, 1713 și 1790, contribuabilii satului sunt amintiți nominal (nume românești, scrise cu ortografia maghiară sau traduse). Dintre familiile a căror continuitate se poate urmări prin veacuri până în zilele noastre ar fi: Crăciun, Gavrilaș, Martin, Gherman (la 1694) adăugându-li-se (la 1699) Gaja, Groza,Toma (1699), David (la 1712) și Tătar, Ungur, Budura, Secară (la 1713). Pe tot parcursul Evului Mediu
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
colecția Școlii nr. 1 Corni. Toate descoperirile făcute confirmă o intensă vatră de locuire pe teritoriul satului Corni, caracteristică de altfel întregului teritoriu locuit de români și de înaintașii lor. Urmele arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților, hunilor, slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Corni, caracteristică de altfel întregului teritoriu locuit de români și de înaintașii lor. Urmele arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților, hunilor, slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme demne de luat în seamă în viața și obiceiurile autohtonilor-prezente doar în riturile funerare sau în predispoziția
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme demne de luat în seamă în viața și obiceiurile autohtonilor-prezente doar în riturile funerare sau în predispoziția pentru unele obiecte de podoabă. Deși reduse ca număr, cele câteva izvoare istorice descoperite atestă continuitatea locuirii acestui teritoriu în perioada secolelor IX-XIV. Ca și în alte locuri din Moldova apare în lunca Siretului la locul numit astăzi „La Siliște“ prima așezare răzășească, care a stăpânit pământul în devălmășie. Această așezare, după toate probabilitățile, s-a
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
B este identificată pe teritoriul satului Liveni în doua puncte La Bâtci și la Sărături, faze neprecizate ale Culturii Cucuteni fiind identificate și alte puncte. Apare și aici centralizarea triburilor geto-dace, se accentuează destrămarea comunei primitive și apare obștea sătească. Continuitatea de locuire pentru secolul I- II î.Hr. este exprimată prin descoperirile de la Liveni - Valea Ciocoiului. După secolul al III-lea î.Hr. populația și-a continuat existența înfruntând toate vicisitudinile vremurilor - în primul rând invaziile populațiilor migratoare, chiar dacă temporar a trebuit
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
a de-a doua în satul Todireni, iar în anul 1952 se formează a treia care cuprindea locuitorii satelor Cernești și Gârbești În concluzie, menționăm că actuala rețea de localități este rezultatul unui proces istoric, desfășurat în timp, care atestă continuitatea de locuire a acestui teritoriu din cele mai vechi timpuri. În prezent, comuna Todireni are o suprafață administrativă de aproximativ 5980ha, fiind alcătuită din 5 sate: Todireni, Cernești, Iurești, Gârbești, Florești. Comuna este străbătută de râul Jijia, cu numeroșii săi
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
ale acestuia s-au găsit la Histria și Zimnicea și sunt datate în secolul III î.d.H. Săpătură este fortuită. Mormintele aparțin culturii geto-dace, sec. IV-III î.d.H.. Pentru o perioadă de timp, nu se dispun de dovezi materiale ale continuității de locuire. Locuitorii din sat nu pot preciza exact asupra momentului constituirii satului. În lucrarea sa de licență pe tema satelor din județul Brăila, Mîțu Marian consemna că, Întrebat despre originile satului Dudescu, săteanul Robitu Nicu i-a răspuns că
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
județului Brăila, aparținând de cultura Boian II, faza Giulești, care datează din mileniul V î.e.n. În siturile arheologice din jurul satului Lișcoteanca („Moș Filon”, „Movila Olarului”, „Movila din Baltă” și „Satnoieni”) au fost descoperite artefacte din diferite epoci istorice, ilustrând atât continuitatea locuirii permanente în zonă, cât și valurile migratoare care s-au deplasat de-a lungul văii Călmățuiului, de-a lungul istoriei. Din cursul fazei Giulești se cunosc așezări situate pe grinduri sau popine în luncile râurilor, marginile simple de terasă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
terasă, și completau necesarul de hrană din vânătoare și pescuit. În această perioadă începe defrișarea terenurilor celor mai fertile. La Crasna au existat așezări importante în epoca bronzului. Corelând aceste descoperiri cu cele menționate mai sus, se poate aprecia o continuitate în locuirea axei Crasna-Mortăuța, prin care se realiza legătura între Câmpia de Vest și Depresiunea Transilvaniei, pe la nord de Munții Plopiș, pe Valea Barcăului, pe Mortăuța, Crasna și de aici fie pe Valea Ragului, fie pe Calițca și apoi pe
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
aici cu mult timp în urmă, după datarea istoricilor aproximativ sec. VIII-IX d.Chr. Denumirea peșterii s-a transmis pe cale orală din generație în generație în rândul locuitorilor satului Jac. Aceste urme de locuire, împreună cu chiliile de pe dealul Cămin, atestă continuitatea populației pe acest teritoriu, pe care este așezat în prezent satul Jac și după ce armatele romane au părăsit zona castrului de la Porolissum prin retragerea aureliana. De asemenea este atestată continuitatea credinței creștine pe aceste meleaguri pe care a prins rădăcini
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Aceste urme de locuire, împreună cu chiliile de pe dealul Cămin, atestă continuitatea populației pe acest teritoriu, pe care este așezat în prezent satul Jac și după ce armatele romane au părăsit zona castrului de la Porolissum prin retragerea aureliana. De asemenea este atestată continuitatea credinței creștine pe aceste meleaguri pe care a prins rădăcini odată cu pătrunderea ei în rândul populației romane de pe dealul Pomet. -- Daniel Talos - “Vestigii arheologice pe teritoriul satului Jac”, 2008--
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]