22,190 matches
-
care răsare, dar, în același timp, accentuează fragilitatea proprie ființei, întruchipând imaginea geniului a cărui misiune e de a arăta puterea distrugătoare a nimicului care înconjoară și învăluie tot. (ital.) 72 Giacomo Leopardi (1798-1837), unul dintre cei mai mari poeți italieni. La ginestra sau Floarea deșertului, poem publicat postum, e considerat testamentul spiritual al scriitorului. 73 Așa cum grozama e născută pe lava împietrită. (ital.) 74 Cine știe (ital.) 75 Ziua bună începe de dimineață. (ital.) ------------------------------------------------------------------------- RODICA DINULESCU Portocale roșii de Sicilia
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
filologie clasică a Universității din București (1965-1967). Este membră a Academiei Internaționale de Propagandă Culturală de la Roma. A debutat în 1961 ca traducătoare, domeniu în care s-a afirmat de-a lungul anilor prin numeroase transpuneri din limbile franceză și italiană, unele realizate în colaborare cu soțul său, Alexandru Balaci. În 1965, publică Mic dicționar de mitologie greacă și latină, gândit ca lucrare de popularizare, cu informații concentrate. În acest scop, autoarea a efectuat o selecție în multitudinea de variante ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
în literatura franceză din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și care a luat amploarea unui curent în ultimele trei decenii ale aceluiași secol. N. se constituie și în alte literaturi, productiv fiind la început în cea germană, italiană și spaniolă, mai târziu proliferând în cea americană. Prin unii dintre reprezentanți n. se declară a fi realism și, de altfel, cele două denumiri circulă ca sinonime. V. G. Belinski numește realismul rus „școala naturală”, vorbind în schimb, impropriu, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
proliferând în cea americană. Prin unii dintre reprezentanți n. se declară a fi realism și, de altfel, cele două denumiri circulă ca sinonime. V. G. Belinski numește realismul rus „școala naturală”, vorbind în schimb, impropriu, de „poezia reală”. În literatura italiană realismul și n. sunt desemnate prin cuvântul verism, iar în cea spaniolă numele comun este costumbrism. În înțeles riguros, n. se deosebește de realism prin aceea că, în loc să focalizeze socialul, acordă interes prioritar biologicului, în loc să opereze o selecție edificatoare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
limbilor din țările Europei apusene. Mărturiile contemporane și izvoarele istorice atestă așezarea triburilor germanice într-un teritoriu relativ vast și contribuția pe care și-au adus-o la formarea noilor limbi și popoare europene, în special german, francez, spaniol, portughez, italian și englez. În secolele VI-VII statul evoluează, își cristalizează structurile și instituțiile. El poartă numele de regnum Francorum. Prin "franci", de acum trebuie să se înțeleagă nu tribul, ci poporul statului franc 33. Regele franc se intitulează rex Francorum
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
chema armata feudală, dar începând cu domnia lui Henric al IV-lea trebuia să specifice motivul expediției militare 56. Toți vasalii chemați trebuiau să se prezinte sub sancțiunea unei sume bănești. Durata serviciului militar nu era fixată, altfel numeroasele expediții italiene din acea perioadă, de pildă, nu ar fi fost posibile. Vasalul primea echipamentul necesar și, uneori, o soldă. Veniturile regale erau însă mediocre, mai puțin în cazul în care coroana revenea unui senior bogat (cazul lui Frederic de Hohenstaufen), întrucât
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a putut pretinde demnitatea imperială. Devenind conducătorul Sfântului Imperiu Roman, el purta titlul de Imperator Romanorum semper augustus. Fiul, când era ales în timpul vieții tatălui său, purta numele Rex Romanorum 63. De la început acest fapt se află la originea politicii italiene a suveranilor germani. Timp de 300 de ani ei vor domina nordul și centrul Italiei, părând dezinteresați, în mare măsură, de problemele germane. Teoretic, Imperiul este de natură universală și conferă monarhului suveranitatea asupra întregului Occident. Dar aceste idei nu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
micii nobilimi. În acest fel, Frederic I a reușit, pentru o perioadă de timp, să stingă conflictul dintre Staufeni și Welfi și să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. Pentru a dispune de libertate de acțiune în politica sa italiană, împăratul a fost obligat la o serie de concesii făcute principilor germani. II. O NOUĂ ORDINE: DER STÄNDESTAAT 1. Imperiul și principatele în perioada statului "întemeiat pe stări" Începând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, organizarea instituțiilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
un compromis în privința evoluției ulterioare a Austriei: împăratul a semnat un important document, Privilegium minus, care a creat premisele separării statului austriac de Imperiul german 114 (Austria se va separa de Bavaria 115). Neglijarea Imperiului s-a datorat și politicii italiene a acestui suveran și, în mod egal, a succesorilor săi. Ei au încercat să organizeze și aici instituții ale statului de stări. În anul 1156, Frederic I a convocat o Adunare la Cremona, iar doi ani mai târziu, Dieta de la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Cele Două Sicilii prima monarhie absolutistă și centralizatoare a Europei medievale 116. După moartea lui Frederic al II-lea (1250) Italia a devenit miza disputelor dintre Imperiu și Pontificat 117. Timp de șase secole urmează perioada "clasică" a fărâmițării politice italiene, iar la începutul secolului al XIV-lea, Henric al VII-lea de Luxemburg va supune întreaga Italie (1308-1312)118. Elveția, această adevărată "democrație istorică" ieșită de sub autoritatea Imperiului german, a avut o evoluție diferită 119, chiar dacă până în secolul al XVI
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Frederic al II-lea (1212-1250)123, dăunând puterii imperiale. Micul interregn dintre 1197 și 1209, cu luptele interne care l-au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederic al II-lea, interesat mai mult de politica italiană, va fi pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici. El a recunoscut suveranitatea principilor teritoriali, ce se regăsește în expresia Landdeshoheit 124 (suverani ai țării). Prin acordarea privilegiului Confoederatio cum principibus ecclesiasticis (26 aprilie 1220)125, împăratul renunța la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
la lupta deschisă (Köln 1074). Urmarea a fost constituirea Republicilor orășenești și a Uniunilor de orașe. Create în mare număr în cursul secolului al XIII-lea, orașele au atins rapid un grad de prosperitate care egala viața tumultoasă a orașelor italiene. Pe la mijlocul acestui secol existau aproximativ 3000 de orașe 160. Începând cu anul 1254161, puterea lor a crescut, permițând formarea unei mari Confederații a Rinului. Această Confederație și-a asumat efortul de a restabili unitatea vastului Imperiu după căderea Hohenstaufenilor, dar
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mare parte din Renania, devenind vecina Franței și marea putere a Germaniei nordice; Austria a renunțat la Belgia, dar obținea Tirolul în Alpi, Provinciile iliriene, Lombardia și Veneția, domina Adriatica și Parma, iar arhiduci austrieci s-au instalat în principatele italiene Toscana și Parma. Franța a plătit greu prețul înfrângerii sale. Pentru a o izola, s-au constituit trei "state-tampon": regatul Țărilor de Jos, reunind Belgia și Olanda, Confederația elvețiană, regatului Piemont adăugându-i-se Genova. Teritorial, Franța era redusă la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la Paris, reunit în perioada 25 februarie 30 martie 1856396, a fost prezidat de contele Walewski, ministrul de externe al Franței. Rusia a fost marea perdantă în urma războiului și a hotărârilor Congresului de la Paris. Congresul nu a soluționat și "problema italiană", în ciuda aportului militar al Piemontului. Deși Cavour prezentase un memoriu, Metternich a răspuns: "Italia nu este decât o noțiune geografică". Unificarea s-a realizat prin război, ca și cea a Germaniei. Discuțiile aprinse și interesele divergente în privința unirii Principatelor Române
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ca Italia să autorizeze debarcarea unui detașament german la Civita Vecchia unde, spre marea nemulțumire a Italiei, crucișătorul francez "Orinoco" se afla la dispoziția papei din 1870 pentru a înainta spre Roma în scopul rezolvării Kulturkampf prin forța armelor. Miniștrii italieni au respins cu diplomație propunerea, având satisfacția de a vedea că "Orinoco" a fost rechemat din Italia de către mareșalul MacMahon, succesorul lui Thiers ca președinte al Republicii franceze. Relațiile italo-germane s-au îmbunătărși ulterior, urmare a vizitei împăratului Wilhelm I
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acomodat interesele uitând vechile rivalități. Era în avantajul Germaniei, pentru care Drang nach Triest (interesul pentru Adriatica) a rămas un factor mai practic al politicii sale europene decât Drang nach Osten austro-ungar, sau visul unui "marș spre Salonic". Oamenii politici italieni și austrieci au înțeles că metoda Germaniei pentru a rămâne "stăpâna Triplei Alianțe" consta în împiedicarea relațiilor directe între Roma și Viena, prin crearea de suspiciuni reciproce între cele două capitale. În acest fel, acestea erau obligate să recurgă permanent
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de toate problemele. Este inutil să mai amintim că toate principiile, în particular cel al apartenenței rasiale, sunt în contradicție flagrantă cu modernitatea. Totul se află în slujba afirmării principiilor Führerului (Führerprinzip)628, a comunității rasiale (nazism) și naționale (fascismul italian) pe plan internațional. În Germania, cea care a cristalizat energiile în jurul partidului nazist 629 a fost, înainte de toate, ideologia, "nazificarea" fiind în mare măsură facilitată de abolirea monarhiei după Primul Război Mondial. Frick, ministrul de interne al Führerului, explica rațiunile
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
s-a manifestat în Germania din anii 1930. Steagurile roșii, cântecele militare și uniformele elegante au sedus poporul german, camuflând ceea ce era esențial: ideologia urii. Nazismul și fascismul converg și diferă, în același timp. Nu trebuie să se confunde fascismul italian cu național-socialismul german, pentru că nici ideologiile, nici fundamentele sociale nu sunt identice. Definind național-socialismul germanic, Enzo Collotti 635 rezuma: acesta este o economie de război, o economie în care "muncitorul, soldatul, artistul sunt, în definitiv, unul și același lucru". Este
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Ungariei și Germaniei va îngenunchea și va pune capăt existenței statului sud-slav creat în 1918721. A urmat Grecia, și pe 27 aprilie svastica germană flutura pe Acropole 722. Apoi Mussolini va implica Germania în războiul din Africa. După oprirea ofensivei italiene în Egipt, Hitler l-a trimis pe Römmel, care, în fruntea Corpului African (Afrika Korps), a restabilit echilibrul de forțe (1941). Concomitent, germanii au accelerat pregătirile de război contra Uniunii Sovietice. De aceea, Europa de Est a constituit un element deloc neglijat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
special în adoptarea legilor fascistissime (ale apărării statului) la finele anului 1926. Înregimentarea tineretului în organizații paramilitare, recursul la propagandă, represaliile, toate păreau să indice voința conducătorilor fasciști de a se depărta de instituțiile și valorile democrației. Din 1936, fascismul italian se radicalizează, iar totalitarismul este instaurat: partid unic, înregimentarea maselor în organizații paramilitare, puterea deplină a șefului charismatic, menținerea unui sistem de teroare. Mussolini a dezvoltat un triplu rasism (al corpului, al sufletului și al spiritului), puțin diferit de rasismul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pp. 387-391. H. Schulze, op. cit., pp. 192-193. 765 K. J. Holsti, op. cit., p. 260. 766 Ibidem. 767 Jacques de Launay, op. cit., p. 323. P. Milza, op. cit., p. 847. La 28 aprilie 1945, la Dongo, Mussolini a fost executat de partizanii italieni. 768 Istorie universală. Epoca contemporană, II, pp. 39-40. 769 Jacques de Launay, Ultimele zile ale fascismului în Europa, București, 1985, pp. 264-266. Gh. Buzatu, op. cit., pp. 193-194. H. Schulze, op. cit., p. 187. 770 D. D. Eisenhower, op. cit., p. 544. H.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
un fel de a visa mai semnificativ, mai interesant și mai disciplinat" (T.S. Eliot). Imaginea are caracter universal, este accesibilă vederii oricui. "Limbile se deosebesc între ele, dar ochii noștri văd la fel. Iar alegoria nu era un obicei local italian, ci o metodă general europeană" (T.S.E.). Pentru Dante, citim în Il Convivio (Banchetul), în plăsmuirea poetică, așa cum va aplica mai tîrziu în Divina Commedia, sînt patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moral și anagogic. Ce înțelege poetul prin fiecare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
altă lucrare, din păcate nefinalizată, susține doctrina varum-factum, după care "regula adevărului este de a fi fost deja înfăptuit". Scienza Nuova (Știința nouă) mai pe larg, Principiile unei științe noi cu privire la natura comună a noțiunilor este lucrarea fundamentală a filosofului italian, rescrisă în mai multe etape, pînă la o a treia ediție din 1744; prin care propune primul și cel mai limpede model de interpretare a istoriei. În axioma 200 din Știința nouă filosoful afirmă că toate națiunile păgîne... au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
site-ul său sută la sută european www.danlungu.eu. Și mai sper ca măcar ultimul său roman să fie tradus și în engleză să îl pot trimite și eu comunității "British", nu precum celelalte traduse doar în franceză, germană, italiană, greacă, spaniolă, slovenă, maghiară, bulgară, poloneză și, evident, în moldovenească. În concluzie, mi-ar plăcea ca mesajul acestui text să fie unul de "pocăit": să îndrepte uitarea involuntară de mai an și să punem și noi umărul, după puteri, când
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
țară civilizată. Că deocamdată, pe net sau nu, e cam jale! 10 martie 2011 Am realizat de curând că nu mai sunt în rând cu lumea. Profitând de spațiul minuscul ce le despărțea de masa noastră (chiar dacă e ditamai restaurantul italian din mall, aglomerația sufocantă ce-mi provoacă vesela amintire a autobuzelor suburbane din timpul navetei, e nelipsită!), două primate boite care nu-și interiorizaseră limbajul, de profesie cheltuitoare de bani ai soțului, ne-au pus gratis la curent, pe mine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]