22,633 matches
-
George Radu În trecutul nostru istoric și cultural, puțini au fost oamenii avuți care să fi făcut operă de mecenat și să fi rămas în memoria posterității prin asemenea acte, așa cum a fost, de pildă, atât de cunoscutul Dinicu Golescu, sprijinitorul de nădejde al celor mai multe activități culturale din epocă și, fapt rarisim, creatorul unei școli gratuite pentru săteni pe moșia sa, la Golești. La cei mai mulți dintre oamenii avuți a dominat latura negativă și dorința de
Un boier luminat – by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12578_a_13903]
-
înseamnă spectrul falimentului și prăbușirea de pe piscurile aurite unde s-au tolănit întru trai îndelungat pe banii babacii naționale. Cum ar fi periculos să-și demaște adevăratele gânduri, inventează tot felul de teorii, care de care mai jalnice. Ca de pildă: că o dată intrați în Uniunea Europeană vom avea la cheltuieli de ne vom cocoșa - de parcă acum nu suntem cocârjați de taxele aiuritoare, că mai rămâne doar să ni se pună contor la aerul respirat; că va trebui să ne supunem unor
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
plasa la începutul lui, la loc de frunte, ca pe o mare victorie, figurile a cinci (5) "Invitați" cu majusculă (dacă invitații ar fi Bergman sau Antonioni, ar fi firesc să fie așa; dar cînd citești că e vorba, de pildă, de Rona Hartner, poți să ai o rezervă, și să nu înțelegi care sînt criteriile, să nu înțelegi de ce nu figurează, atunci, printre invitații din catalog, și alți actori prezenți la festival, care înseamnă mult mai mult pentru conștiința publicului
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
publicului românesc). La Festivalul de la Veneția, de exemplu, catalogul include doar oamenii implicați direct în desfășurarea lui, iar invitații sînt popularizați pe niște foi trase la xerox. în acest sens, festivalul ar trebui, poate, să renunțe la departajarea "străini-români�. De pildă, un invitat ca De Hadeln, om care a condus, zeci de ani, festivaluri (Berlin, Locarno, Veneția), s-a arătat mult mai interesat, decît de prezența unor "invitați străini", de prezența aici a unui tînăr regizor român, Tudor Giurgiu, despre care
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
acel volum o scriere de referință pentru sensibilitatea lirică a momentului. Personal, regret că lectura Xilofonului în anul de grație 2004 îmi dezvăluie o poezie doar foarte familiară, recognoscibilă întrutotul propriei sensibilități, și că, de fapt, nu pot citi, de pildă, extraordinarul poem Plicty, cu ochiul neofit al cititorului imediat postrevoluționar. Acel cititor care (chiar profesionist fiind) remarca, jumătate încurcat, jumătate entuziast, tipul de "depoetizare" practicat de Simona Popescu, cea care își permitea să "frângă" fluxul liric prin inserturi prozaice, citate
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
spunând că moartea muzicii culte - în actualul ei chip trupesc și sufletesc - este iminentă și, de ce nu, imanentă. Iar noi, cei ce suntem printre ultimii supraviețuitori ai unei lumi cândva strălucitoare, nu putem lupta împotriva morții, ascunzând cadavrele. Așa cum, de pildă, nu putem vedea cu ochii miezul lucrurilor. Limpede nu vedem decât cu inima, iar de știut, știm doar cu mintea.
Ieșirea la pensie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12588_a_13913]
-
pentru exprimarea prin operă, etc. Revista a profitat de anii deschiderii culturale (pînă prin 1971) și Petru Poantă, memorialist aici într-o mai mare măsură decît istoric literar, încearcă să evoce, pentru cei care nu știu decît scrierile carcerale de pildă, bizara libertate care se simțea: "noi eram independenți: nici revoluționari, nici obedienți, ci Ťsuspendațiť în intervalul unei carențe a ideologiei oficiale. Într-o perioadă foarte scurtă s-a întîmplat ceva dacă nu imposibil de explicat, greu de admis astăzi: trăiam
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe de genul
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe de genul CÎNTĂRII CÎNTĂRILOR în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale, însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii: de pildă pantofii bărbatului și ai femeii, ca substitut al personajului. Și, în sfîrșit, cea de-a patra cale este aceea a construcției în sine, indiferentă față de modele și irepetabilă ca structură. Aceste construcții, fără a se raporta la realități deja cunoscute
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
sociale" are caracterul involuntar comic al ghidurilor practice din colecții populare (adică esențialmente pozitive!). Ideologia personală transpare în mărcile distanțării de alte opinii - de exemplu, talentele sînt "presupus înnăscute" - și în mod special în uzul ghilimelelor: care subliniază ironic, de pildă, Ťcalitateať (p. 15). În sfera pozitivă intră automat modernitatea, cantitatea, valoarea pe piață; în schimb, lucruri care nouă ne pot părea înfricoșătoare - "instaurarea popularității (...) ca unic criteriu de valoare" (p. 38); "uniformitatea ideilor" (p. 42) - sînt prezentate în modul cel
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
sau îi desparte azi în lumea aceasta zbuciumată, invadată de conflicte, de fasle valori, de intoleranță și nimicnicie. De-a lungul anilor, am mers și eu la Sinaia ca să văd, punctual, cîteva chestiuni care mă interesau. Acum doi ani, de pildă, am fost special pentru studiul prezentat de Școala de Teatru de la Limoges, condusă atunci de Silviu Purcărete și de Paul Chiribuță, un studiu făcut de regizorul și profesorul Radu Penciulescu (invitat la Limoges) pe tema Antigona. Un subiect privit din
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
de asemenea, cîteva zile, la un work-shop susținut de regizorul Silviu Purcărete tot pe tema teatrului antic, a textelor care l-au preocupat și s-au transformat în spectacole, într-o etapă majoră a biografiei sale artistice. Anul acesta, de pildă, am prins un studiu făcut de Cătălina Buzoianu cu doi tineri actori portughezi, vorbitori de o limbă franceză impecabilă, pe Visul lui Strindberg. O temă cu variațiuni, în care cei doi actori jucau toate personajele piesei. Accentele își concentrau forța
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
în viață. Și cineva, acolo sus, l-a ocrotit. De ce revin, din cînd în cînd, la cartea asta. La pagini anume, la fraze, la cîte un cuvînt? Pentru că este extrem de incitant să descoperi cum și ce văd ceilalți, regizorii, de pildă, în Victor Rebengiuc, iar detaliile, în viață, ca și pe scenă, sînt savuroase. Sorana Coroamă Stancu: "Un timbru special, o frazare specială, o anumită ritmare a frazelor care vin din interior, un fel de a ciocăni fraze (formidabil verbul a
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
că ar putea furniza material care să depășească performanțele jurnalistice ale lui Chirilă, }opescu sau Ioanițoaia, și anume sportul. Ba, dimpotrivă, acesta părea a fi pe deplin reprezentat doar de agramatismele și cacofoniile unui produs tipic cum ar fi, de pildă, Ilie Dobre. În aceste condiții de-a dreptul imposibile, în care stilistica personajului din sport părea definitiv partajată între academismul plebeu al lui Mircea Sandu, expresionismul grotesc al lui Mitică Dragomir și reprezentarea rudimentar-naivă a lui Gigi Becali - exemplele extreme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
trăiește ca întreg, dar funcțiile sale metabolice, dacă le putem numi astfel, sînt egal distribuite la nivelul ei celular. Autonomia și sinteza, profunzimea și superficia, mecanismul ca ansamblu, dar și funcțiunile sale, cum ar fi comunicarea interioară a elementelor, de pildă, sînt coordonatele mari ale acestui fenomen, pe cît de simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
că asemenea particularități formale - dar mai ales repartizarea diferită a valorilor semantice specifice (conjunctivul ca mod al genericului, al non-realizatului, nu al incertitudinii) - fac ca în română să nu se manifeste una dintre tendințele puternice din alte limbi romanice, de pildă din franceza contemporană (ceva mai puțin din italiană): înlocuirea în vorbire a conjunctivului cu indicativul. Am observat însă în ultima vreme, în texte românești "oral-scrise", o surprinzătoare prezență a unui fenomen oarecum asemănător: de folosire a formei de indicativ prezent
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
foarte prost românește): "eu facem să vede", "vrei să me mănîncă peru?". Chestiunea mai prezintă un aspect semnificativ: conjunctivul aberant e folosit în ultima vreme și pentru ironizarea vorbirii țiganilor; în textul unei melodii parodice (}iganii și internetul) apare de pildă formularea " Nu știe nici să vorbește, dar să-i vezi cum chatuiește, poate-o să le folosește...". Din păcate, nu am suficiente date - ar fi necesare investigații sociolingvistice serioase asupra fenomenului - pentru a afirma că această trăsătură este sau nu
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. În același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selectează, asemenea unui Marcel Duchamp, de pildă, imagini fotografice de-a gata, forme deja constituite pe care le supune, ulterior, unui atent proces de prelucrare. Imaginile sunt mărite, procesate pe calculator, recompuse înlăuntrul propriilor date constitutive sau, de multe ori, prin adăugarea unor elemente prin care sensul
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
comun: mai întîi, el anulează trecutul static, reconstruiește memoria și trezește la o nouă viață ceea ce părea pentru totdeauna un moment încremenit. Fie că sunt personaje anonime sau persoane publice,unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercuițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
fel de Ladima mai lucid și deci mai puțin nenorocit, prins între sentimentul datoriei și pasiune. Ce e remarcabilă, dincolo de ascuțimea analizei și de surprinderea rupturilor sufletești ale protagonistului, e imaginea orașului Trieste, redată cu pasiunea cu care Joyce, de pildă, descrie Dublinul romanelor sale. Una vita, pe care o putem (re)citi acum într-o reeditare - dar în aceeași traducere a Mariei-Luisa Copceag, ca și în ediția publicată la Editura Univers, în 1973 - reprezintă debutul editorial al lui Svevo și
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
lui, iar în timpul ăsta nevasta lui adevărată dă consultații pentru femei la trei blocuri de aici, pe strada Molceanovka și, dac-ar fi să fim răi, ar putea chiar să dea o fugă până acasă o secundă, ca să bea, de pildă... un ceai Dar părinții Lialkăi? Ce-o fi crezând mama ei, Stela, aia cu fundul lat, verișoară primară cu Jenia? Că fata se duce la școală fluturându-și servieta jerpelită? Dar tăicuțul ei, Konstantin Mihailovici, matematicianul ăla bătut în cap
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
Mircea Mihăieș Odată cu democrația, peste noi au năvălit și diverse subtilități care, pe vremea lui Ceașcă, nu dădeau nimănui dureri de cap. Ca de-o pildă, diferența dintre public și privat. Adică dintre viața personală și viața ,oficială", între ceea ce ești în străfundurile tale și obrazul pe care-l arăți lumii. În marele său fariseism, o anumită parte a lumii face cu fermitate distincția între ,on
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
amănuntul că trebuie să intre obligatoriu într-o combinație alcătuită din șase numere - varianta cîștigătoare este reprezentată de o singură combinație și numai una. Asta înseamnă că poți nimeri patru numere, și atunci ai un dram pipernicit de succes, de pildă ești prețuit de rude și prieteni. Sau poți nimeri cinci numere, și atunci notorietatea ta depășește cercul cunoștințelor, fără ca asta să însemne că ești pe drumul celebrității. Sau, în fine, poți nimeri exact combinația cîștigătoare, și atunci saltul este uluitor
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
mare că ea ajunge să se întrețină singură, chiar și în lipsa sursei din care a cărui inițiativă s-a ivit produsul cu pricina. Se declanșează astfel o reacție în lant ce se desfășoară singură, fără nici un efort din partea ta. De pildă, fenomenul mediatic din jurul lui Harry Potter este un univers de sine stătător a cărui existență nu are nici o legătura cu autoarea britanică a cărților omonime. Lucrul este cu atît mai grăitor cu cît Harry Potter a devenit un nume a
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
este vorba de SIDA, de o modă vestimentară sau gesturile pe care le facem atunci cînd fumăm, întotdeauna la originea epidemiei trebuie căutat unul sau mai mulți indivizi privilegiați a căror atitudine este imitată pe loc de cei mulți. De pildă, reclamele TV avînd drept protagoniști vedetele sportive sau vip-urile mediatice apasă tocmai pe această pedală psihologică: înclinația omului de rînd de a imita vedeta. Din păcate, foarte puține vedete au darul de a exercita o influență dominantă și durabilă asupra
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]