21,807 matches
-
Zade consemnează pur și simplu că a fost ucis, în timp ce Khodja Sa’ad Ed-din, care a murit în 1599, urmerază îndeaproape, în Coroana istoriilor, versiunea lui Tursun bei, deși îmbogățită cu ceva mai multă vărsare de sânge, violență și licență poetică. Constantin a fost ultimul împărat bizantin. El a murit in 1453 odată cu cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani conduși de Mehmed al II-lea Fatih. A avut de luptat cu multe dificultăți făcute de proprii aliați (venețienii și genovezii) care îl
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
din comuna Brădești și a Liceului Real-Umanist din orașul Filiași, Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultății de Filologie - Universitatea din Timișoara (1966 - 1971). Devine doctor în filologie - la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, cu teza "Generația resurecției poetice din 1965 - 1970". debutează cu poeme și o "ars poetica" paradoxistă (a holo-poemului), simultan, în revistă "Ramuri" - anul III, nr. 10 (27) / 1966 (p. 21) și în "Povestea Vorbii" (nr 7 / 1966, p. 14), suplimentul redactat de Miron Radu Paraschivescu
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultății de Filologie - Universitatea din Timișoara (1966 - 1971). Devine doctor în filologie - la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, cu teza "Generația resurecției poetice din 1965 - 1970". debutează cu poeme și o "ars poetica" paradoxistă (a holo-poemului), simultan, în revistă "Ramuri" - anul III, nr. 10 (27) / 1966 (p. 21) și în "Povestea Vorbii" (nr 7 / 1966, p. 14), suplimentul redactat de Miron Radu Paraschivescu; iar, editorial, cu volumul de poeme, "Munte" - București, Editura Eminescu
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată de fabuliștii dinaintea lui. La Krîlov, concluzia izvorăște în chip firesc din însuși conținutul fabulei, îmbrăcată în forma bogată și concisă a limbajului său poetic. Numele lui Krîlov figurează în rândul acelor scriitori rusi pe care poporul i-a îndrăgit cel mai mult. Fabulele sale sunt tot atât de dragi și omului care dispune de o bogată experiență a vieții, și elevului care cunoaște pentru prima dată
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
tot atât de dragi și omului care dispune de o bogată experiență a vieții, și elevului care cunoaște pentru prima dată comorile literaturii. În fabulele „bunicului Krîlov” este strânsă o comoară de înțelepciune populară și totodată ele redau în chip atît de poetic și de pitoresc concepțiile poporului asupra vieții, cât și o colorată și inepuizabilă bogăție a limbii ruse. Se pare ca eroul principal al fabulelor lui Krîlov a devenit insăși limba rusă — Krîlov este poate singurul scriitor clasic rus care și-
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Mouvances" („Dependențe“) - pentru a rezista dictatelor propagandiștilor unei culturi alimentare și nivelatoare...» (www. Mouvances. ca, nr. 1 - 2 / 2006). Din 1981 încoace, în spațiul spiritual francofon, cea mai importantă / puternică și autentică voce lirică, este a poetei , creatoarea unei opere poetice impresionante, a cărei corolă se alcătuiește din volumele: Idol rătăcitor (1983), Ultima femeie (1991), O mână contra delirului (1995), Căutătoarea de imagini (1995), Liturghia trupului (1998), Căderea zilei (1999), Bărbat de liniște (2000), Temnița (2001), Ce nu pot grăi cuvintele
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
Ori că în varianta A-2276: "Înrădăcinat în pieptu-i tot mai mare și mai mare A lui ramuri lungi întinde peste țări și pește mare..." Tot în perioada petrecută la Florești-Filiași / Oltenia, sunt concepute și poeziile: "Iambul" (un sonet, „ars poetica“, elogiu iambului, măsurii în plinătatea de fagure de-albine, toamna: «De mult mă lupt cătând în vers măsură, / Ce plină e că toamnă mierea-n faguri, / Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, / Ce fără piedici trec sunând cezura
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
literar al Antichității, lucrarea sa "Poetica" lansând idei care au fost influente timp de multe secole, unele dintre ele fiind folosite și în zilele noastre. Horațiu a fost cel mai de seamă scriitor critic al Romei antice. Lucrarea sa "Ars Poetica", în ciuda titlului, nu este un tratat sistematic al artei poeziei ci mai degrabă un set de maxime despre ce trebuie făcut pentru a avea succes în poezie. Alți critici importanți din Antichitate au fost Longin (sec. I d.H.) și Plotin
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
lui Samuel Daniel (1563-1619) în lucrarea "A Defence of Rhyme" (1603), în care lăuda supremația măsurii și a accentului limbii engleze. Philip Sydney a scris "The Defence of Poesie" (scrisă între 1579-80, dar tipărită în 1595), o analiză a tipurilor poetice bazat pe practica clasică. George Puttenham (1529-1590) a scris critică literară elisabetană în lucrarea sa "The Arte of English Poesie" (1589), în care propunea, printre altele, nume englezești pentru figuri retorice împrumutate din greacă, de exemplu "the over reacher" în loc de
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
povestiri scrise de Mihail Sadoveanu, volum publicat în anul 1928. Prin frumusețea deosebită a limbii și vraja stilistica, observația realistă și pătrunzătoare de a surprinde destinele omenești, candoarea romantică în dezvăluirea sentimentelor și tainelor sufletești, cadrul de legendă și atmosfera poetica, poate fi considerată cea mai strălucită creație lirico-epică a lui Sadoveanu. Comisul Ioniță povestește cum, în tinerețea să, a trebuit să meargă până la Vodă pentru a i se face dreptate, legat de o problemă cu pământurile pe care a moștenit
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
voievod...” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în vremurile și domniile trecute să fie acoperite de mormântul uitării, ci a le reda istoriei”. "Cronica lui Macarie" este o cronică literară, în care folosește un stil retoric, cu figuri poetice și cu tendințe vădit moralizatoare și religioase, pentru a glorifica personalitatea lui Petru Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul 1541, odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș. Istoricul Ioan Bogdan
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
a intrat ucenic la un chirurg, apoi a devenit agent sanitar într-un spital din Londra. Întâlnirile cu scriitorul Leigh Hunt și cu pictorul Benjamin Haydon l-a determinat să abandoneze cariera medicală și să se consacre în întregime creației poetice. Prima sa culegere de versuri ("Poems", 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După publicarea poemului "Endymion" (1818), Keats devine obiectul unor atacuri într-o revistă conservatoare, care îl numea cu dispreț reprezentant al "școlii poetice cockney". În anul
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
în întregime creației poetice. Prima sa culegere de versuri ("Poems", 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După publicarea poemului "Endymion" (1818), Keats devine obiectul unor atacuri într-o revistă conservatoare, care îl numea cu dispreț reprezentant al "școlii poetice cockney". În anul 1818 o întâlnește pe Fanny Brawne, de care se îndrăgostește și cu care întreține o legătură în afara principiilor morale stricte caracteristice epocii victoriene. În acest timp scrie unele din cele mai frumoase poezii ale sale: "Ode to
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
s-au manifestat trăsăturile caracteristice ale poetului: perceperea senzorială a naturii, forța imaginației, darul neobișnuit de a însufleți întreaga lume înconjurătoare. Keats s-a ocupat și de formele poeziei și a lăsat un mare număr de sonete splendide, îmbogățind limbajul poetic cu noi mijloace expresive. În mod deosebit a reușit să redea în cuvinte culorile naturii, înfățișarea exterioară a obiectelor. În poezia lui Keats ele apar iluminate de o frumusețe aparte, al cărei izvor îl constituie uimitoarea capacitate a poetului de
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
de altfel, de un mare succes la public. Tipărită într-o ediție de 10000 de exemplare, chiar și fără campanii publicitare, „Dimensiunile” reușesc să se vândă într-un mod uluitor, în doar câteva luni epuizându-se întreaga ediție. Ultimul proiect poetic semnat de Eugen Cioclea se numește „Dați totul la o parte ca să văd” (Editura Cartier, 2001). Recompensată doar un an mai târziu cu premiul Uniunii Scriitorilor, această carte cu un tiraj sub 350 de exemplare rămâne momentan practic cea mai
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
Mihai Eminescu” din Chișinău, actorul Andrei Sochircă, împreună cu celebrul regizor Mihai Fusu, organizeză un spectacol bazat pe o selecție din poemele lui Cioclea. Show-ul „Dați totul la o parte ca să văd” a fost construit cu multe elemente de performance poetic, happening, acțiune și muzică rock în interpretarea unor artiști cunoscuți din domeniu - Marcel Mikșanski , bateristul Mamba („Gândul Mâței”), chitariștii Victor Velk („Accident”) și Vitalie Colț („Snails”), la clape evoluând Alexandru Cordonean („Alternosfera”). Ideea acestui spectacol fără precedent pentru scenele teatrelor
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
depistând un noul element în interiorul unei probe de mineral ce a fost trimisă în Anglia din Massachusetts, Statele Unite în 1734 de către John Whintrop F.R.S. (nepotul lui John Whintrop Jr.); mineralul a fost numit "columbită" și elementul "columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii derivați și din columbiu
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Frații Grimm atrag atenția asupra importanței covârșitoare a basmului, a feeriei, pentru integritatea sufletească a individului: ” Acolo unde basmele sunt încă vii, ele trăiesc în așa fel, încât nu te gândești să apreciezi dacă sunt bune sau nu, dacă sunt poetice sau searbede, pur și simplu le știi și le îndrăgești, pentru că le-ai preluat așa și te bucuri de ele fără a avea un motiv să o faci ...această însușire înnobilează poezia populară, încat te face să o iubești chiar
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
Adei. Dar Ada a rămas interesată de poet, în ciuda eforturilor mamei de a-l face uitat, și la cererea ei a fost înmormântată lângă tatăl său, la biserica St. Mary Magdalene în Hucknall, Nottingham. Ea se autointitula „poetical scientist” („savantul poetic”). De-a lungul vieții, Lovelace a fost pasionată de cercetarea științifică, incluzând frenologia și hipnoza.. În 1844 Lovelace si-a exprimat dorința de a crea un model matematic care să reprezinte felul în care creierul uman recepționează gândurile și emoțiile
Ada Lovelace () [Corola-website/Science/304880_a_306209]
-
și perfecționarea virtuților. A. Lucrarea sa fundamentală este "Πηγη γνωσεως" (în limba latină: "Fons cogitationis"), iar în limba română: "Izvorul Cunoștinței", în trei părți: B. Opere polemice: C. Opere exegetice: D. Opere morale și ascetice: E. Opere omiletice: F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă. Versiunea slavonă a legendei a circulat
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
trăsături ale Iui Socrate sunt mai pregnant redate decât face și vrea să facă Platon. Constatarea este subliniată și de L. Breitenbach cu privire la Banchetul lui Platon și cel al lui Xenofon. La acesta din urmă, Socrate e mai real, nu poetic, deci depărtat de realitate. Există nenumărate mostre de fidelitate aproape absolută a lui Xenofon față de învățătura și chiar formulările meastrului. Dar și aici s-au găsit critici care să obiecteze că asemenea congruențe s-ar explica prin faptul că Platon
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
și muzicală proliferare a ornamentației dă un sens metaforic celor trei compoziții." "Prospețimea, subtilitatea și transparența, sobrietatea cromatică, caligrafia liniilor și eleganța formelor, gustul pentru detaliul relevant, ordinea și coerența expresiei, exigența transfigurării spațiului și a obiectelor dar și sugestia poetică sunt tot atâtea calități picturale surprinse în tablourile Elenei Greculesi. Acestea au încărcătură emoțională, degajă calm și echilibru, fascinează spiritul liric și îndeamnă totodată la reflecție. "Celelalte lucrări (“Bucovineană”, “Țărancă cu maramă”, “Profil”, “Nalbe”, “Flori de primăvară” etc.) se disting
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
plin ireproșabila execuție tehnică și perfecta stăpânire, de maestru, a mijloacelor de exprimare artistică. Se poate, de asemenea, observa că vizualitatea formelor este construită rațional, într-un demers “programatic” eficace, dar culoarea răspunde unor “stări de grație” inefabile, de beatitudine poetică, în deplin acord cu inflexiunile conceptuale proprii motivelor plastice evidențiate. Elena Greculesi, după o îndelungată experiență de viață și familiarizare cu arta sa, pare să fie un spirit calculat și auster, dar operele sale sunt marcate de o acută sensibilitate
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
(n. 12 iulie 1957, București) este poetă și prozatoare română. Numele ei real Maria-Eugenia Oală. Alte modalități de exprimare ale scriitoarei sunt grafica, ilustrația graficä și ceramica. Viziunea poetică a Mariei Eugenia Olaru se trage direct din începutul Evangheliei lui Ioan; Tema ‘’Cuvântului’’, ca esență a lui Dumnezeu, revine repetat în poezia ei. Constituind începutul genezei, tot ceea ce este creat de Dumnezeu derivă din Cuvânt. Într-una din viziunile
Maria-Eugenia Olaru () [Corola-website/Science/305873_a_307202]
-
reunind poeme scrise între anii 1926 și 1932, cu o interesantă dedicație: «Scumpilor mei prieteni de la revista " Unu" care a găzduit o bună parte din aceste debuturi» (PScr, I, 5), „debuturi“ despre care Eugen Simion notează, între altele: «Din câmpul poetic avangardist vin unele imagini mai crude (marea verde ascunde „convulsii de epilepsie“, ochii ce se scurg „precum albușuri de ou“, carnea femeii este un arc voltaic); de la ermeticii solemni și muzicali, tânărul Miron Radu Paraschivescu deprinde gustul pentru tăcerile verticale
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]