25,546 matches
-
că experiența de la școală l-a împiedicat sau l-a descurajat să scrie. Mai târziu el a învățat să vorbească aproape fluent limbile engleză, daneză și germană, precum și limbile scandinave. În 1829, Andersen a înregistrat un succes considerabil cu o povestire intitulată „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”. În aceeași perioadă el a publicat atât o farsă, cât și o colecție de poeme. A urmat o perioadă relativ slabă, până în 1833
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
succes devreme”, declară el în 1978, rememorându-și debutul. Capote publică în anii următori o serie de nuvele, interviuri, articole și însemnări de călătorie, cu predilecție în "The New Yorker". Acestea vor fi antologate în volumele „Arborele nopții și alte povestiri” (1949), „Culoarea locală” (1950) și „Au cuvântul muzele” (1956). Sunt anii libertății sale depline. Începe să câștige de pe urma scrisului, să cunoască numeroși autori din întreaga lume și să călătorească mult peste ocean, cu precădere în Europa. Prima colaborare cu studiourile
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
oameni marginalizați, oameni care au purtat etichete toată viața, nereușind să treacă de puterea acestora. Personajele lui au fost create din propriile frustrări (a fost homosexual) și propriile idei cu privire la ceea ce întâmpla în lume (oamenii de culoare care apar în povestirile lui nu prea găsesc speranță în viețile lor). Personajele lui Capote sunt depersonalizate, fiind doar un ecou al propriilor gânduri și idei. Fiind el însuși un băiat simplu din Monroeville, Alabama, care a reușit să-și depășească condiția, a fost
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
Personajele lui Capote sunt depersonalizate, fiind doar un ecou al propriilor gânduri și idei. Fiind el însuși un băiat simplu din Monroeville, Alabama, care a reușit să-și depășească condiția, a fost întotdeauna atras de oamenii arătați cu degetul. În povestirile lui timpurii apare des ideea supremației albilor și a torturilor fizice și morale la care au fost supuși oamenii de culoare. Pasiunea pentru intruși s-a născut din propriile temeri: fiind homosexual, se temea că oamenii îl vor judeca pe
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
apa vieții, Ouroborosul păzește de fapt forțele creative ale umanității, cele care pot da sens, varietate, frumusețe și dinamism vieții oamenilor. În foarte multe mitologii șarpele are și o valoare sapiențială, iar uneori este un agent al inițierii ca în povestirea lui Mircea Eliade, Șarpele. Dacă luăm în considerare afirmația lui Yor, minerul orb, că Fantazia se află pe fundamente de vise uitate, atunci Ouroborosul este cel care susține acest univers oniric pentru că, după cum spune C.G. Jung figura geometrică a cercului
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
că actuala versiune cunoscută a apărut în secolul V î.Hr. Evreii ortodocși, creștinii și musulmanii (adepți ai lecturii literale a Bibliei) resping varianta postmodernistă și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a întâmplat cu adevărat. Povestiri asemănătoare cu cea descrisă în Biblie despre potop apar și în mitologia altor popoare antice, de pildă la sumerieni (în Epopeea lui Ghilgameș și într-o tăbliță denumită „Atra-Hasis”, ambele descriind circumstanțe similare potopului biblic) și la egipteni. Grecii Antichității
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
cecenii pentru a-i împiedica să acorde ajutor germanilor în timpul războiului. Deși frontul german nu a ajuns niciodată în preajma granițelor cecene, o mișcare locală de gherilă foarte activă amenința spatele frontului sovietic din Caucaz. Scriitorul sovietic Valentin Pikul pretinde în povestirea istorică Barbarossa că, în timpul pregătirii pentru asediu al orașului Groznîi din anul 1942, toate bombardierele staționate pe frontul caucazian au trebuit să fie folosite în lupta cu insurecția cecenă, în loc să sprijine apărarea Stalingradului. De asemenea, au existat parașutări ale germanilor
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
încredințează pictarea frescelor din această capelă. În anul 1452, Piero della Francesca primește comandă pentru decorarea corului bisericii "Sân Francesco" din Arezzo, în urma căreia ia naștere ciclul de picturi ilustrând episoadele cele mai importante ale „Legendei adevăratei cruci”, inspirată din povestirea „Legendă de Aur” a lui Jacques de Voragine din secolul al XIII-lea. Ciclul conține șase mari scene, câte trei pe fiecare dintre cele două laturi ale capelei, precum și un grup de fresce de dimensiuni mai mici. Muncă la această
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
diplomatice dintre Rusia și Anglia. În 1554 agentul economic John Gass povestește negustorilor engleji despre Vologda că despre un oraș mare cu multă provizie și prețurile pe marfă de două ori mai ieftine decît în Moscova sau Novgorod. După aceste povestiri englejii au deschis în oraș palata să de comerț. În 1565 Ivan IV introduce „Opricinina”, si Vologda este inclusă în teritoriile ei. În același an el vizitează orașul și decide să-l facă centrul opricininei, si apoi - capitala. Perioadă pentru
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
lui Mormon" este organizată ca o compilație de cărți mai mici, fiecare din ele fiind denumită după naratorul principal sau după un lider important, începând cu Prima Carte a lui Nephi (1 Nephi) și terminând cu Cartea lui Moroni. Cursul povestirii este în principal cronologic și este bazat pe conținutul narativ al cărții. Excepțiile cuprind Cuvintele lui Mormon și Cartea lui Ether. Cuvintele lui Mormon conțin comentariu editorial făcut de către Mormon. Cartea lui Ether este prezentată ca o povestire a unui
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
Moroni. Cursul povestirii este în principal cronologic și este bazat pe conținutul narativ al cărții. Excepțiile cuprind Cuvintele lui Mormon și Cartea lui Ether. Cuvintele lui Mormon conțin comentariu editorial făcut de către Mormon. Cartea lui Ether este prezentată ca o povestire a unui grup timpuriu care a ajuns în America înainte de migrația descrisă în 1 Nephi. 1 Nephi, prin cuvintele lui Omni, este scrisă la persoana întâi, la fel fiind scrise și Mormon și Moroni. Cele mai multe ediții moderne sunt împărțite în
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
spune că tinerii olteni care "nu luau calea haiduciei, cu greu își găseau o fată", nefiind considerați bărbați dacă nu ucideau un soldat imperial. Din aceasta perioada provine expresia de "neamt cu coada", personaj ce apare pana in prezent in povestiri semi-fantastice perpetuate oral in mediul rural oltenesc. Desi sensul expresiei este neclar povestitorilor, e cert ca termenul desemneaza soldatul austriac, a carui uniforma prevedea portul unei cozi lungi, impletite, lasata pe spate de sub tricorn. In urma furtului taxelor strînse de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Morrison, fiind intitulată JLA. În timp ce Batman contribuie într-o mare măsură la succesele echipei, Liga Dreptății nu se implică aproape deloc în perioada în care Batman și orașul Gotham înfruntă o catastrofă în revistele tipărite la sfârșitul secolului XX. Linia povestirii lui Cataclysm din 1998, înfățișează un Gotham care este devastat de un cutremur și izolat de forțele guvernamentale ale Statelor Unite. Renunțând la multe dintre resursele sale tehnologice, Batman se luptă să stabilească din nou ordine în oraș în timpul lui No
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
a fost publicată în revista "Secolul 20" (nr. 9, septembrie 1967), fiind însoțită de o notă ideologică a lui Ștefan Bănulescu și de un comentariu-portret semnat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ea a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Nemulțumit de comentariile la adresa acestei nuvele care au pus accentul mai mult pe latura simbolică, Mircea Eliade a notat la 5 martie 1968 în "Jurnal" că „nu s-a înțeles lucrul esențial: povestirea aceasta nu «simbolizează» nimic, adică nu transformă realitatea imediată printr-un cifru. [...] Problema care se pune criticului nu este: cum să descifrez «simbolismul» povestirii? Ci [...] cum să interpretez mesajul pe care-l ascunde realitatea ei (mai precis această nouă specie
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Eliade a notat la 5 martie 1968 în "Jurnal" că „nu s-a înțeles lucrul esențial: povestirea aceasta nu «simbolizează» nimic, adică nu transformă realitatea imediată printr-un cifru. [...] Problema care se pune criticului nu este: cum să descifrez «simbolismul» povestirii? Ci [...] cum să interpretez mesajul pe care-l ascunde realitatea ei (mai precis această nouă specie de "realitate" care mi se dezvăluie citind «aventura» lui Gavrilescu?)”. Autorul a precizat că nuvela creează o lume paralelă, „un Univers independent de geografia
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
în provincie, imediat după căsătoria nepoatei Otilia, apartamentul său era locuit de persoane străine, iar soția sa, Elsa, vânduse totul și plecase de 12 ani în Germania, după dispariția fără urmă a soțului ei. Timpul uman trece furtunos chiar în timpul povestirii. Decalajul temporal continuă să crească: banii lui sunt primiți de taxator la prima călătorie cu tramvaiul, dar nu și la a doua când află că banii ieșiseră din circulație de un an. Gavrilescu este incapabil să înțeleagă însă această trecere
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Center“. Membru fondator al "JGB Studio". Fondatorul primei Arhive Arvo Pärt din România. Datorită ciclurilor de poeme „Rituri de dragoste și ură“, „Mic tratat de colorare a nopții" și „Scrisori către fluturi" precum și a stilului deosebit în care își scrie povestirile, înregistrează un fenomenal succes (situîndu-se pe primul loc în topul celor mai accesate scrieri de ficțiune ale anului 2008 - conform StatCounter Romania) devenind unul din cei mai citiți tineri scriitori români on-line. Inclus în Enciclopedia personalităților din România „Who is
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
a interzice creșterea tigrilor în captivitate cu scopul de a le exploata organele. Ca și în cazul leilor, printre tigri se numără unii indivizi antropofagi; de obicei aceștia sunt bătrâni sau bolnavi, care nu sunt în stare să vâneze copitate. Povestirile lui Jim Corbett, celebru vânător de tigri, arată cât de sângeroase pot fi ciocnirile omului cu tigrul. Probabil cel mai cunoscut caz documentat a avut loc în districtul Nainital, India, între 15 decembrie 1925 și 21 martie 1930, timp în
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
un film documentar cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a Alexandrei Fenoghen cu titlul „Aproape povești” (Editura Kriterion, București-Cluj, 2002). În povestirea de un realism fantastic „Judecata”, câțiva tineri aflați pe Insula Popina surprind doi șerpi, prind unul dintre ei, îl judecă, îl condamnă și îl omoară. Ei pleacă, apoi, la pescuit cu barca, arborând, în loc de steag, pielea șarpelui ucis. Toate acestea
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
deschideau emisiunile cu monologuri și numere comice. Acestea urmăreau un subiect, erau caracterizate de improvizație și discuții privind diverse evenimente la ordinea zilei. Programele erau în majoritate împărțite în monologul de deschidere, un număr muzical, urmat de un skit sau povestire umoristică. Oaspeții acestor emisiuni erau variați și includeau alți comici radio ai zilei, ca Burns și Allen. O “dispută” între Fred Allen și Jack Benny a folosit ca material comic pentru aproape o decadă. Spre sfârșitul anilor ’50 și în
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
vatra satului Mihaileni au fost șase ,însă cele ce orezinta un mai mare interes istoric sînt la Rusca și moștenirea Curcovo. Urmărind cronologia istorică a acestor așezări se poate deduce că ele au luat ființă pe la sfîrșitul sec. XXVII. Legende, povestiri referitoare la înființarea și dispariția acestor așezări sau mai păstrat și pînă acum, transmise din tata în fiu,vin memoria veteranilor noștri bătrîni. La Rusca, accidental fără cercetări arheologice organizate în scopuri științifice au fost descoperite vestigii, care mărturisesc vechea
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
(n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar - d. 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont de la Montreux, Elveția) a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare. Rilke s-a
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
scrise din 1903 până în 1908, cartea de poezii "Requiem" 1909, precum și romanul "Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge" (Însemnările lui Malte Laurids Brigge), început în 1904 și terminat în ianuarie 1910. În anul 1912 a apărut o nouă ediție a povestirii sale lirice "Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke" (Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke), care a cunoscut o mare popularitate în cadrul seriei noi scose de editura "Insel". După apariția "Însemnărilor..." Rilke a intrat într-
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]