21,448 matches
-
ei nu posedă nici un teren și nici un mormânt unde să se poată sta, să Îi pomenească pe strămoși și să Îi celebreze. În legătură cu acest lucru am putea urma multe istorii: nu numai istoria religiei cetății Roma, dar și aceea a provinciilor și a fiecărei regiuni În parte, cu diferitele lor pături inferioare și superioare, de exemplu În Africa de Nord, unde nu existau greci, sau În Asia Mică, unde aceștia erau predominanți; istoria socială, care Încearcă să analizeze religia prin categoriile de posesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de unele localități foarte importante pentru istoria religiei romane, ca Lavinium și Ardeea și, pe lângă acestea, În munții Etruriei meridionale (Monti della Tolfa, Rovello, Luni sul Mignone, San Giovenale), ca și În tezaurele din Umbria meridională (Piediluco și Contigliano, În provinciile Terni și Rieti). În rambleurile din area sacra de la Sant’Omobono În Forum Boarium (Roma) au fost descoperite câteva fragmente de origine necunoscută și de epocă foarte veche, care nu pot fi totuși definite cu certitudine ca miceniene. Aceste materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de funcționari consacrați cultului Împăratului. Noua epocă devine totuși vizibilă și În infrastructura sacrală, și În topografia capitalei, iar cultul Împăratului devine un fenomen de masă. Prin intermediul războaielor și al urbanizării se schimbă și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte și teritorii, pe care abilitatea administrativă romană a creat-o treptat. Și aceste noi realități administrative capătă curând o fizionomie sacrală. Districtul Își are un geniu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
infrastructura sacrală, și În topografia capitalei, iar cultul Împăratului devine un fenomen de masă. Prin intermediul războaielor și al urbanizării se schimbă și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte și teritorii, pe care abilitatea administrativă romană a creat-o treptat. Și aceste noi realități administrative capătă curând o fizionomie sacrală. Districtul Își are un geniu al său (genius conventus)2, consiliul provinciei (concilium provinciae) alegând un flamen și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Romanizarea lor semnifică o inserare În provincii, districte și teritorii, pe care abilitatea administrativă romană a creat-o treptat. Și aceste noi realități administrative capătă curând o fizionomie sacrală. Districtul Își are un geniu al său (genius conventus)2, consiliul provinciei (concilium provinciae) alegând un flamen și o flaminica pentru cultul imperial. b) Atât delimitarea cât și semnificația religioasă a subdiviziunilor personale sunt transformate radical din motive demografice și politice. Să exemplificăm acest fapt doar cu modelul unității familiale (gentes). O
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. Cultul" a) Legea cultuală din Urso ca model 1. Descrierea cea mai densă și mai amplă a unei orânduiri cultuale romane se găsește În legea cetății Urso, lex Coloniae Genetivae Iuliae. Această colonie romană, Urso (Ossuna șastăzi Osunaț, În provincia Baetica/Andaluzia) a fost Întemeiată Înainte de sfârșitul perioadei republicane (45 și 44 Î.Hr.). Statutul de Întemeiere, din care cincizeci de capitole, adică o treime din cele nouă table originare, au fost găsite Încă din 1870, era atârnat În for
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diadohilor imperiului supranațional constituit de tânărul prinț macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată a regatelor de veche sorginte macedoneană. Așadar, prin termenul de elenism intenționăm să plasăm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr. este hotărâtor, chiar dacă diferite polisuri grecești vor continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înaltei aristocrații senatoriale romane. Într-adevăr, de el s-a legat, prin dublu raport religios și familial, dându-i fiica În căsătorie, senatorul Publius Mummius Sisenna Rutilianus, al cărui cursus honorum care l-a dus până la a deveni guvernator al provinciei Asia În 172 d.Hr. Îl cunoaștem. Împăratul Marcus Aurelius, care i-a consultat oracolul cu prilejul expediției Împotriva quazilor și marcomanilor (Alexandru, 8: cca 166 d.Hr.), i-a recunoscut autoritatea până Într-atât Încât să permită, ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care aceștia le citesc astăzi. Textele maniheiste copte confirmă, așadar, informația din D¶nkard, cartea a IV-a, conform căreia un suveran arsacid pe nume Vologases, probabil din secolul al II-lea Î.Hr., ar fi Împărțit instrucțiuni În diferitele provincii ale imperiului part cu scopul de a conserva Avesta și Zand care au supraviețuit, În tradiția scrisă și orală, În urma distrugerilor și haosului provocate de Alexandru și de jafurile grecilor (Madan ed., D¶nkard, p. 412 rr. 5-11: Baily, 1943
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d.Hr), având o ortografie evident arhaică ce reflectă un stadiu al limbii precedent epocii sasanide (secolele III-IV d.Hr.), lucru demonstrat mai ales prin confruntarea cu ortografia medio-persană din textele maniheiste din Asia Centrală, reflectată, la rândul ei, de limba provinciei Fars din primele secole ale epocii sasanide. Numele pahlavi (pahlavș) a fost dat persanei medii din textele zoroastriene, nu cu semnificația originară (literal: „partă”), ci cu cea mai târzie de „eroic, antic”, folosită pentru a desemna cultura iraniană preislamică. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nostru, este mai semnificativ faptul că pecetea lui Zoroastru constituie o garanție autoritară de veridicitate și seriozitate. Acest lucru este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită mai ales În provinciile de graniță și printre legiunile care le apărau, din Anglia până la Dunăre. xe "Destin"Sincretismul religios din epoca partă a fost, de fapt, o continuare a unui fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost puternic favorizat de instaurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
social al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În marele centre ale comerțului internațional și de-a lungul căilor de comunicație terestre și maritime. Pe cât de deschiși contactului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
focuri Bahr³mxe "Bahra>m" din Fars: Âdhor Khar³ (formă dialectală a numelui Âdur Farr½bayxe "Farro>bay"), precum și un altul, Âtaș Bahr³m, probabil cel din Istakhr (cf. supra, subcapitolul 3.3). Mai mult, au existat grupuri de zoroastrieni care au abandonat provinciile Khorasan și Sistan, unde o comunitate importantă a supraviețuit până la sfârșitul secolului al XIII-lea, În jurul marelui templu din Kark½y (Schippmann, 1971, pp. 37-45), pentru a se stabili mai apoi În regiunea Kerman și pentru a se așeza sub jurisdicția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ș³h ‘Abb³s (1587-1628), sau la jumătatea secolului al XIX-lea la Turkabad, unul dintre cele mai mari centre - celălalt fiind Șarifabad (Boyce, 1977) - unde zoroastrienii din Fars se refugiaseră pentru a se sustrage provocărilor, samavolniciilor și violențelor, sau după cucerirea provinciei Kerman de către afgani În 1794 (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 379), care a avut drept consecință Întreruperea legăturilor cu parsii indieni. Situația zoroastrienilor din Iran se Îmbunătățește abia În secolul al XIX-lea, În mare parte datorită coreligionarilor parsi și a strădaniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înlocuit de un sfânt creștin ca Ioan sau Isidor), semnificația sa reală și străveche apare În ceea ce Petru din Duisburg consemnează În Chronicon Prussiae, unde oferă cadrul păgânismului baltic din secolul al XIII-lea. Acesta spune că, În Prusia, În provincia Nadrovia, exista un mare preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supraviețuiesc, plecând, unii În Grecia, iar alții În nordul lumii. Descendenții fugiți În Grecia sunt protagoniștii celei de-a patra invazii; de la aceștia Își trag originea Fir Domnann, Gailioin și Fir Bolg. Cei din urmă vor Împărți Irlanda În cinci provincii istorice (Ulster, Leinster, Munster, Connacht și Meath); se naște o mare monarhie sacră și se formează o aristocrație războinică. Se Întorc Însă, pe post de cuceritori, și descendenții oamenilor lui Nemedxe "Nemed" care fugiseră În nordul lumii. Aceștia sunt Tuatha
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului. Cauzele sunt de ordin biografic (moartea prematură a tatălui), dar și istoric, recenta provincie românească Bucovina, care se considera păstrătoare a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
nici una din direcțiile ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele în romantismul german și în fenomenul Sturm und Drang-ului, S. mizând pe capacitatea provinciei, concept aproape filosofic, de a resuscita energiile creatoare și de a fixa destinul neamului pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
pentru a rivaliza cu alte națiuni care se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria aparentă a prezentului nu trebuia să facă uitat că la origine nu era așa: Israel era invincibil și nimeni nu a reușit să oprească armata condusă de Iosue
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Regilor atribuie întreaga inițiativă lui Salmanasar al V-lea și nu vorbește niciodată de fiul său Sargon al II-lea. Acesta din urmă afirmă însă că a asediat și cucerit cetatea Samariei, a deportat populația și a organizat țara ca provincie a Imperiului Asirian. Menționează apoi în așa-numita „prismă din Nimrud” o răzvrătire a Samariei pe care a trebuit să o supună din nou. Sargon a instalat în Samaria populații străine venite din alte părți ale imperiului său. Aceste afirmații
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
importantă care a provocat sfârșitul regatului datorită lui Salmanasar al V-lea, ori Sargon al II-lea își atribuie o parte a realizării, în timp în realitate, după moartea tatălui, s-a mulțumit să întregească cucerirea și să organizeze noua provincie a imperiului său. Oricum ar fi, Biblia și cronicile asiriene concordă asupra esențialului. Biblia mai scoate în evidență un alt aspect al lucrurilor, esențial pentru ea: dedică un lung paragraf cauzei religioase a catastrofei (2Rg 17,7-23). Asupra acestui aspect
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cântat de Ezechia după vindecarea sa (Is 38,9-20). c. Textul analelor asiriene despre campania lui Senaherib din anul 701 î.C. La prima vedere, acest text pare o cronică exactă a campaniei lui Senaherib pentru a aduce pacea în provinciile vestice ale imperiului său. Scribul alege o ordine mai mult logică decât cronologică pentru că organizează tematic conținutul. Putem individualiza trei teme principale: a) campania împotriva cetății Sidon (Fenicia) și consecințele sale: supunerea altor cetăți, tributul unor regi care se supun
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
adevăr Senaherib ar fi pierdut într-o singură noapte o asemenea armată, nu se înțelege cum a reușit să se întoarcă la Ninive și să domnească acolo încă douăzeci de ani. Pierderea unei asemenea armate ar fi incitat imediat toate provinciile să se răzvrătească și să-și recâștige independența. Nu a fost așa. În fine, ne putem întreba cine a mers să numere cadavrele asiriene în tabăra lor? Cum putem explica intervenția îngerului Domnului în 2Rg 19,35? Întreaga povestire din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mut, împreună cu cealaltă ordine a mea, în centrul ființei. Lucrul pe care nu eu l-am făcut și de care sunt legat prin temeiul nostru comun este împins spre periferie și, odată cu el, actul întemeierii noastre comune se mută în provincia ființei și cade în uitare. Lucrul pe care nu eu l-am produs devine „materie primă“ și nu face decât să alimenteze ordinea centrală a fabricației. Prin această desprindere și îndepărtare eu îmi consum temeiul. Ordinea fabricației devine tot mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]