21,908 matches
-
acțiunea colectivă prin purtarea unei pietre în timpul procesiunii. Povestirea îl urmărește pe un inginer francez, d'Arrast, cum este condus de un șofer localnic, Socrates, în orașul Iguape (Brazilia), unde trebuie să construiască un dig înalt care să prevină indundarea cartierelor mărginașe de apele unui râu învolburat. După un drum de noapte prin junglă, D'Arrast se trezește în Iguape și este întâmpinat de notabilitățile orașului. Un incident izbucnește după ce șeful poliției, aparent beat, vrea să-i vadă pașaportul lui d
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
spre biserică. Piatra pare să devină mai grea și el face eforturi mari pentru a o purta. Cu toate acestea, se hotărăște brusc să-și schimbe traseul și să-și ducă povara nu la biserică, ci către coliba marinarului din cartierul de jos, unde o aruncă în mijlocul camerei. Când marinarul și fratele acestuia îl ajung din urmă pe d'Arrast, ei nu reacționează cu mânie, ci îl invită să ia loc și să li se alăture. Primul semn de simpatie al
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
-l pedepsească pe șeful poliției. Mai târziu, el este de acord să asiste la ritualurile precreștine și de origine africană (deși Camus nu a crezut în dezvoltarea liniară a culturii către un standard creștin) ale oamenilor săraci care trăiesc în cartierul cel mai mizerabil al orașului. Într-un anumit punct, el începe să înțeleagă că marinarul-bucătar, atunci când decide să danseze toată noaptea, pune mai presus tradițiile străvechi față de religia nouă. Refuzul său de a duce piatra în biserică și alegerea sa
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
După retragerea în Moldova, în perioada ianuarie-iulie 1917 s-a desfășurat procesul de reorganizare a Armatei României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor române. Acesta era ajutat în actul de comandă de „Comandamentul Frontului Român”, condus de generalul Șcerbacev, - care exercita practic comanda operativă unică a forțelor aliate - și de Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare. La începutul lunii iulie procesul de refacere era finalizat aproape
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu a suferit schimbări esențiale față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război. Marele Cartier General a fost constituit în august 1916, după intrarea României în primul război mondial și a funcționat
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război. Marele Cartier General a fost constituit în august 1916, după intrarea României în primul război mondial și a funcționat pe toată perioada războiului. În primele luni ale lui 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad după care sediul său a fost
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război. Marele Cartier General a fost constituit în august 1916, după intrarea României în primul război mondial și a funcționat pe toată perioada războiului. În primele luni ale lui 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad după care sediul său a fost mutat la Iași. Începând cu data de 5 decembrie 1916 generalul de corp de armată Constantin Prezan a fost numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
luni ale lui 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad după care sediul său a fost mutat la Iași. Începând cu data de 5 decembrie 1916 generalul de corp de armată Constantin Prezan a fost numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
mutat la Iași. Începând cu data de 5 decembrie 1916 generalul de corp de armată Constantin Prezan a fost numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. De asemenea generalul Prezan a dispus o reorganizare a structurii Marelui Cartier general, simplificându-i structura prin organizarea pe trei eșaloane în loc de patru. Noua structură a acestui organism era următoarea Marele Cartier General În anul 1917, Armata 1 a fost reorganizată pe trei corpuri de armată (I, III și V) cu un
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. De asemenea generalul Prezan a dispus o reorganizare a structurii Marelui Cartier general, simplificându-i structura prin organizarea pe trei eșaloane în loc de patru. Noua structură a acestui organism era următoarea Marele Cartier General În anul 1917, Armata 1 a fost reorganizată pe trei corpuri de armată (I, III și V) cu un total de 9 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Constantin Christescu până la 30 iulie 1917 și
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
este un cartier central al orașului Napoli, cu o populație de aproximativ 48.000 de locuitori. este o zonă deluroasa și puternic urbanizata în centrul orașului Napoli, aici locuind persoane din clasa de mijloc bogată. Spre nord, Vomero se învecinează cu cartierul Arenella
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
un cartier central al orașului Napoli, cu o populație de aproximativ 48.000 de locuitori. este o zonă deluroasa și puternic urbanizata în centrul orașului Napoli, aici locuind persoane din clasa de mijloc bogată. Spre nord, Vomero se învecinează cu cartierul Arenella, spre vest cu Soccavo și Fuorigrotta, spre sud cu Chiaia, spre est cu Montecalvario și spre nord-est cu Avvocata. Numele său provine probabil de la vechea să funcție agricolă și de la cuvântul "vomere" (plugărit). Datorită culturilor agricole de aici, zona
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
menționate mai-sus cum ar fi Villa del Pontano și o cladire veche a biroului vamal al Bourbon. Ambele sunt situate în zona Antignano, una dintre cele mai populare și mai vechi din Vomero. După cel de-al Doilea Război Mondial cartierul a început să se extindă înspre dealul Camaldoli. Noul sistem de metrou a contribuit la creșterea vitezei sistemului de transport public și la decongestionarea traficului în ultimii ani. El conectează acum Vomero cu centrul orașului și cu cartierele suburbane din
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
Război Mondial cartierul a început să se extindă înspre dealul Camaldoli. Noul sistem de metrou a contribuit la creșterea vitezei sistemului de transport public și la decongestionarea traficului în ultimii ani. El conectează acum Vomero cu centrul orașului și cu cartierele suburbane din nord. Internapoli Camaldoli S.S.D. este principala echipa de fotbal a zonei.
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
București) este un prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor. Tatăl său, Bălănoiu Gheorghe, a fost inginer cu studii la Berlin. Mama, Bălănoiu Paraschiva (născută Rădulescu), a fost fiica de mare mutilat de război (1877). Urmează școala elementară "Romanescu", în fostul cartier Uranus, apoi Colegiul Sfanțul Sava, iar între anii 1956-1962 Academia Tehnică Militară. După absolvire, lucrează, pentru o perioadă scurtă, în M.Ap.N., apoi funcționează ca profesor în învățământul preuniversitar. Bălănoiu a debutat în 1969 cu proza scurtă ("Adam"), urmat de altă
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
de A. Tesár, J. Lacko și I. Slameň. El a deschis oficial în 26 august 1972, ca al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului. În timpul construcției au fost descoperite porțiuni din zidurile orașului istoric.
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
și gaz. Pasarela este, de asemenea, folosită de drumul european E8. Capacitatea sa este de 41.000 de vehicule pe zi, care se pot deplasa pe patru benzi. Podul este situat în apropiere de frontiera austro-slovacă. Pe malul drept, în cartierul Petržalka, el este conectat la un nod de autostrăzi important pe plan internațional cu autostrada D1 (Drumul european E75) (care se îndreaptă înspre Slovacia centrală și Polonia) și ulterior cu D4 sau autostrada austriacă nord-est A6 (înspre Viena), în timp ce D2
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
Canalul Giudecca. Ea se învecinează în partea de est cu insula San Giorgio Maggiore. Giudecca era cunoscută în antichitate ca "Spinalunga" (însemnând "Spinul lung"). Numele "Giudecca" poate reprezenta o corupere a latinescului "Judaica" ("evreiesc") și poate fi tradus astfel drept "cartierul evreiesc": o serie de orașe din sudul Italiei și din Sicilia au cartiere evreiești cunoscute cu numele de "Giudecca" sau "Judeca". Cu toate acestea, ghetoul venețian se afla inițial în Cannaregio, în partea de nord a orașului, și nu există
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
Maggiore. Giudecca era cunoscută în antichitate ca "Spinalunga" (însemnând "Spinul lung"). Numele "Giudecca" poate reprezenta o corupere a latinescului "Judaica" ("evreiesc") și poate fi tradus astfel drept "cartierul evreiesc": o serie de orașe din sudul Italiei și din Sicilia au cartiere evreiești cunoscute cu numele de "Giudecca" sau "Judeca". Cu toate acestea, ghetoul venețian se afla inițial în Cannaregio, în partea de nord a orașului, și nu există nici o dovadă că evreii au locuit vreodată în Giudecca. În plus, termenul "Giudecca
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
Judeca". Cu toate acestea, ghetoul venețian se afla inițial în Cannaregio, în partea de nord a orașului, și nu există nici o dovadă că evreii au locuit vreodată în Giudecca. În plus, termenul "Giudecca" nu a fost utilizat pentru a desemna cartierele evreiești din orașele din nordul Italiei. După ce Giudecca a fost în trecut o zonă de palate mari cu grădini, insula a devenit o zonă industrială la începutul secolului al XX-lea cu șantiere navale și fabrici, precum și cu un studio
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]