21,972 matches
-
tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificației, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârșitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
cercetările arheologice au scos la iveală fragmente ceramice vechi, caracteristice culturii Criș (sec.IV), culturii Dridu și culturii Sântana de Mureș (sec.IV), cele mai multe fragmente ceramice descoperite pe teitoriul satului Banca provin din secolul al XVII-lea. Vestigiile descoperite dovedesc continuitatea locuirii acestei zone, chiar dacă unele perioade istorice nu sunt suficient documentate sau se bucură de o reprezentare mai slabă. Prima atestare documentară a așezării aflate pe locul actualului sat Banca datează din 18 iunie 1444, însă prima menționare documentară a
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
local (1990-1994) și din nou primărie (începând cu anul 1994 și până azi). Comună este situată în sudul Podișului Moldovei mai exact în sud-estul Colinelor Tutovei având un relief deluros-colinar și o parte de șes deoarece este o mică parte continuitate a vai Bârladului. Satul Baltateni este așezat între dealurile Bogdanei și Balaceni pe firul apei Bogdana, sătul Suseni este situat pe râul Ibana iar Vulpaseni între dealurile Bogdana și Cimitirului având o zonă mare inundabila. Băcani și Drujești sunt așezate
Comuna Băcani, Vaslui () [Corola-website/Science/301860_a_303189]
-
lui Sima Rugină, făcută și întărită în prezența domnitorului Ștefan cel Mare. Satul mai apare în documente în 1527 la 15 martie, când Petru Rareș întărește un uric lui Ion Banu-vornic (urmașii acestuia mai există și astăzi). Satul a avut continuitate și nu a ajuns "seliște" la fel ca alte două sate, Mărășeni și Cănțălărești atestate în aceeași perioadă, dar care au dispărut și au fost repopulate abia la începutul sec.al XIX-lea. La 18 decembrie 7142 (1633), în prezența
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
și Vlad Călugărul al Țării Românești au stabilit hotarul pe Milcov și Leica. Până în acel an acest teritoriu a aparținut Munteniei, dovadă fiind limbajul muntean al mălurenilor. Prima atestare documentara a satului datează din 1774, dar totuși există dovezi ale continuității satului încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Un prim argument ar putea fi considerat diviziunea satului în funcție de Leica și anume Maluri Munteni, care aparținea județului Râmnic și Maluri Moldova, care aparținea județului Putna .O altă dovadă a vechimii satului
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
probabil descendenți ai populației originale române și a băștinașilor daci. Limba vorbită (Ardeleneasca) este o variațiune a limbii române, care include elemente latine că "ai" (lat. alium = usturoi) sau "fărină" (lat. farina = făină) negăsite în afara bazinului carpatin, susținând astfel teoria continuității românilor pe aceste meleaguri. Potra este numele de familie al majorității locuitorilor, care s-ar părea să aibă legătură cu colonizatorii din Patras (variațiuni ale numelui Potras/Patras există și în numele de origine grecească). Majoritatea locuitorilor se crede că ar
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
încă din epoca bronzului. Spirale discoidale găurite, peste 400 de plăci mici găurite, fragmente din vase de lut, 3 seceri, 3 brățări, un cuțit și un topor de bronz sunt primele obiecte ce atestă vechimea habitatelor umane pe teritoriul Negreniului. Continuitatea vieții pe aceste meleaguri este dovedită și de-a lungul perioadei navălirii popoarelor migratoare. Ulterior, din Evul Mediu, sunt informații despre vestitul "târg de la Lacul Negreni", confirmă dezvoltarea comunității din zona Negreni. Numele localității apare în cronici, unde este asociat
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
cantitate stabilită după așa zisele norme științifice de alimentare a populației. În general primeau de lucru { "porție " } chiar și navetiștii de la oraș, aceștia având probleme fiindcă nu reușeau să efectueze lucrările la timp. Dacă înainte tarlaua semănata avea uniformitate și continuitate, începind cu anii 70 apar petice prăsite la timp, iar altele pline cu buruieni și răpită înflorita în galben fiindcă nu erau prăsite,sau prăsite cu întârziere și de mîntuială . Conducerea CAP-ului privea neputincioasa și nu știa ce să
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
lui Stancu asupra a două locuri vândute de locuitorii din Budieni. Mai exista și alte documente și mărturii dar toate, prin înșiruirea lor, dovedesc faptul că pe langă existența Budieni-ul ca entitate înainte de veacul al XV-lea, există are o continuitate de secole a acestuia. În jurul anului 1800 apare "Geografia Fizică și Politica" care dă pentru prima oara date statistice despre Budieni - Budieni s (sat) în județul Gorj, p (plasa) Ocalul, formează c (comună) cu cătunele Dragoieni și Pișteștii din Deal
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
spre meditație a celor care au intrat în senectute. Bătrânii dobridoreni imaginează povești miraculoase și parabole parenetice pentru a explica celor mai tineri probleme de viață și de moarte. De obicei, acestea au un conținut mistic și se instituie în continuitate cu cunoștințele minime de religie creștin-ortodoxă - pe care bătrânii le asimilează la slujbele religioase care au loc regulat în Biserica „Sf. Nicolae” - la care adaugă experiențe și trăiri proprii ce se doresc împărtășite exemplar. Basmele dobridorenilor „întregesc” așadar miturile biblice
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
142-154; Precizări importante la: Gheorghe Constantinescu-Dobridor, "Dictionar de termeni lingvistici", Ed. Teora, București, 2006 ; Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu Dobridor, Dicționar de arhaisme și regionalisme, vol. I, Ed. Saeculum, București, 2005. Sitech, Craiova, 2004. Ion C. Vlăduț, "Dobridor: Istorie și continuitate", Ed. Alma, Craiova, 2004; Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu Dobridor, "Dictionar de arhaisme și regionalisme", vol. I, Ed. Saeculum, 2005; Ion Negreț-Dobridor, "Catastrofa pedagogică", Ed. Afeliu, București, 1995. "Monografia satului Castranova", Ed. Sitech, Craiova, 2007; Gh. Popilian, Ceramica romană din
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Buzău, în Serbia (Slatina, Balakonje, Belgrad, Varset), în Bulgaria (Krem, Bukovitz, Trambes, Plovdiv), Bosnia, Dalmația. Arheologii susțin că că topoarele de la Moțăței și Drobeta aparțin tipului Bradu, cel de la Coșoveni, variantei Târnăvița, iar Coțofenii din Dos, versiunii Petrești. evidente dintre continuitatea modului de viață arhaică de la Dobridor cu cele descoperite în siturile arheologice apropiate de la Verbicioara, Basarabi și Gârla Mare. (A se vedea în acest sens: D. Berciu, Die Verbicioara-Kultur. Vorbericht über eine neue in Rumanien entdeckte bronzezeitliche Kultur, Dacia NS
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Orașul se învecinează la est cu Jilava și Dărăști, iar la vest cu Bragadiru și Cornetu. Numele de Măgurele provine de la movilele (măgurele) existente în zonă, cunoscute sub numele de "Măgura Gherman" și "Măgura Filipescu", unde s-a constatat o continuitate a așezărilor omenești din epoca pietrei și până în prezent. Prin oraș trece șoseaua de centură a Bucureștiului, precum și șoseaua județeană DJ401A, care o leagă spre est de Jilava (unde se intersectează cu DN5) și Vidra; și spre nord-vest de Bragadiru
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
de Torino; d. 31 ianuarie 1888, Torino) a fost un preot și educator romano-catolic italian, care a folosit metode educative bazate pe dragoste în loc de metodele punitive. Și-a plasat lucrarea sub protecția Sfântului Francisc de Sales și i-a asigurat continuitatea fondând Societatea Saleziană. El este unicul sfânt care a fost denumit "Părintele și învățătorul tineretului". Urmând principul "binele nu poate fi apreciat dacă nu este cunoscut", Don Bosco a realizat dar a și promovat operele sale. Ca recunoaștere a sfințeniei
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
cu jurați, autorități administrative investite cu drept de jurisdicțiune. Prin Decretul I emis la 24 ianuarie 1919 se prevedea că "„Legile, ordonanțele, regulamentele și statutele legale, emanate înainte de 18 octombrie 1918, rămân în interesul ordinei publice și pentru a asigura continuitatea de drept până la altă dispoziție, în mod provizoriu,”" Într-o primă etapă, prin Ordonanța nr. 121 referitoare la judecători, avocați și notari publici, s-a extins jurisdicția statului român asupra instanțelor din cele 15 județe aflate la acel moment sub
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
ai lui Iehova (2,28%) și greco-catolici (1,03%). Pentru 7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
să justifice o dată în plus politica de maghiarizare forțată dusă de Ungaria după realizarea în 1867 a dualismului austro-ungar în cadrul imperiului austriac și lipsa de drepturi naționale de până atunci. Contestatarii teoriei roesleriene, majoritatea istoricilor români, au contrapus acesteia teoria continuității populației daco-romane pe întregul teritoriu de astăzi al României, pe lângă celelalte teritorii ale fostelor regiuni imperiale romane relevante pentru etnogeneza românilor: Pannonia, Illyricum, Dardania, cele două Moësii, Moësia superior, Moësia inferior, și cele două Dacii sud-dunărene, Dacia Ripensis și Dacia
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
relevante pentru etnogeneza românilor: Pannonia, Illyricum, Dardania, cele două Moësii, Moësia superior, Moësia inferior, și cele două Dacii sud-dunărene, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea. Între timp, numeroase dovezi arheologice din secolul XX au venit în sprijinul celor care susțin teoria continuității în fostele provincii romane situate în nordul Dunării. Firească pentru umaniștii români (Gr. Ureche, M. Costin, Ioan Neculce, Dimitrie Cantemir), dar și pentru cei străini (Enea Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini), ideea de continuitate a dăinuit până în secolul al XVIII-lea
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
venit în sprijinul celor care susțin teoria continuității în fostele provincii romane situate în nordul Dunării. Firească pentru umaniștii români (Gr. Ureche, M. Costin, Ioan Neculce, Dimitrie Cantemir), dar și pentru cei străini (Enea Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini), ideea de continuitate a dăinuit până în secolul al XVIII-lea. Teoria roesleriană, criticată în mediile academice contemporane, a fost preluată nu numai de alte lucrări pseudosavante, ci și de manualele școlare din Ungaria secolelor XIX-XXI, alimentânt imaginarul naționalist maghiar. În schimb, istoricii și
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
schimb, istoricii și lingviștii români din secolul XIX, cum ar fi Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu, Grigore Tocilescu, au adunat un mare număr de dovezi referitoare atât la vechile populații getice și dacice din spațiul carpato-danubiano-pontic, cât și la continuitatea populației romanizate de pe teritoriul fostelor provincii Dacia și Moesia, demonstrând șubrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficială maghiară. Începutul disputei în jurul continuității l-au constituit revendicările naționale formulate de românii din Transilvania, în special prin Supplex Libellus Valachorum (secolul
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
număr de dovezi referitoare atât la vechile populații getice și dacice din spațiul carpato-danubiano-pontic, cât și la continuitatea populației romanizate de pe teritoriul fostelor provincii Dacia și Moesia, demonstrând șubrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficială maghiară. Începutul disputei în jurul continuității l-au constituit revendicările naționale formulate de românii din Transilvania, în special prin Supplex Libellus Valachorum (secolul al XVIII-lea). Considerat cel dintâi program politic, memoriul se bazează pe scrierile Școlii Ardelene, care fac referire la originea latină și la
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Transilvania și Banat, populația românească pe atunci încă nefiind recunoscută ca națiune. Teoria roessleriană, era în fond, o reacție la acțiunile de emancipare a românilor transilvăneni , conduse de Școala Ardeleană și Inochentie Micu Klein. După Marea Unire din 1918, negarea continuității românești în Dacia și teoretizarea pretinsei inferiorități a lumii rurale românești în raport cu lumea urbană maghiaro-germană din Transilvania au alimentat masiv resentimentele pe care le-a provocat destrămarea Imperiului Austro-Ungar și politica revizionistă maghiară. În aceiași ani, școala românească produce opere
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Eu, Skirtos, dacul de condiție liberă...”;obiecte de origine dacică, precum vasele dacice din secolele II-III descoperite la Romula, așezare colonizată masiv cu veterani romani), răspândirea creștinismului (majoritatea cuvintelor sunt de origine latină: „biserică”, „Dumnezeu”, „înger”, „cruce”) sunt dovezi ale continuității daco-romane. -Retragerea aureliană trebuie înțeleasă ca părăsirea Daciei romane de către armată, funcționari și oamenii din aparatul administrativ. După cum menționează istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Începuturile vieții romane la gurile Dunării, țăranii au rămas pe peticul lor de pământ, având alături
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Românii. (11) Ființa acestora în Ungaria înainte de venirea Ungurilor vedem c’o afirmă și cronicarul Simon de Kéza [Kézai Símon] (pe la 1285), la care se află încă și tradiția despre originea Vlahilor dela coloniile romane de aici cum și despre continuitatea lor. Această tradiție, pe care punem mai mult temeiu decât aflăm în opul d-lui Xenopol, o cunoaște și cronograful bizantin Kinnamos din secolul XII, care spune despre Vlahii de pe râpa stângă a Dunării, ce-i amintește la a. 1167
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Familia Craioveștilor este una din cele mai vechi și renumite familii boierești din Țară Românească. Domeniul său central se află pe pământurile din jurul Craiovei. Istoricii Petre Panaitescu și Nicolae Iorga, subliniază continuitatea localității, încă din perioada Pelendavei dacice. Localitatea a dat numele aceste adevărate dinaștii boierești care își dovedește puterea încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân,reușind să mute sediul Băniei de la Strehaia la Craiova.Odată cu intrarea familiei în dizgrație
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]