21,787 matches
-
timp. Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de independență. Primul draft, cerut de cancelarul Georg von Hertling, a fost pregătit de ministerul german de externe la 1 decembrie. Cancelaria germană și o delegație a Consiliui Lituaniei au efectuat câteva modificări. Membrii delegației erau Antanas Smetona, Steponas Kairys, Vladas Mironas, Jurgis Šaulys, Petras Klimas și Aleksandras Stulginskis. După discuții între părți, s-a ajuns la un compromis pe marginea textului documentului. Reprezentantul german, Kurt
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
etapă în drumul spre declarația finală de independență. Primul draft, cerut de cancelarul Georg von Hertling, a fost pregătit de ministerul german de externe la 1 decembrie. Cancelaria germană și o delegație a Consiliui Lituaniei au efectuat câteva modificări. Membrii delegației erau Antanas Smetona, Steponas Kairys, Vladas Mironas, Jurgis Šaulys, Petras Klimas și Aleksandras Stulginskis. După discuții între părți, s-a ajuns la un compromis pe marginea textului documentului. Reprezentantul german, Kurt von Lersner, a insistat să nu se schimbe nicio
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
După discuții între părți, s-a ajuns la un compromis pe marginea textului documentului. Reprezentantul german, Kurt von Lersner, a insistat să nu se schimbe nicio literă din textul convenit și ca toți membrii consiliului să semneze documentul. După întoarcerea delegației la Vilnius, s-a ținut o ședință a Consiliului în ziua de 11 decembrie pentru a discuta Actul. El a fost adoptat fără alte modificări. Cincisprezece membri au votat pentru Act, trei împotrivă, unul s-a abținut și unul nu
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
din Consiliu în semn de protest. Președintele Consiliului, Antanas Smetona, care susținea actul de la 11 decembrie, s-a retras. Jonas Basanavičius, care avea ulterior să fie supranumit „părintele independenței”, a fost ales președinte. Germania nu a recunoscut independența Lituaniei, iar delegația lituaniană nu a fost invitată la negocierile de la Brest-Litovsk care au început la 22 decembrie 1917 între Puterile Centrale și Rusia pentru rezolvarea revendicărilor teritoriale. În timpul primei și singurei ședințe comune oficiale a Consiliului împreună cu autoritățile germane, s-a arătat
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
britanice din Siria au ocupat Maraș, Urfa și Birecik, iar francezii au ocupat porturile de la Marea Neagră Zonguldak și Karadeniz Ereğli și regiunea minieră din apropiere. Grecii au ocupat portul Smirna, ceea ce a dus la părăsirea lucrărilor Conferinței de pace de către delegația italiană. Italia era interesată de ocuparea aceluiași port. Pe 30 aprilie, Italia a trimis un vas de război în rada portului, încercând să-și impună prin forță voința în fața grecilor. Mai mult, marina italiană a debarcat un puternic corp expediționar
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
ocuparea aceluiași port. Pe 30 aprilie, Italia a trimis un vas de război în rada portului, încercând să-și impună prin forță voința în fața grecilor. Mai mult, marina italiană a debarcat un puternic corp expediționar în Anatolia. Dată fiind lipsa delegației italiene de la Conferința de pace, britanicii au reușit să convingă Franța și SUA să accepte pretențiile Greciei, iar, în cele din urmă, Conferința a autorizat debarcările elenilor pe teritoriul anatolian. Campania grecilor în Anatolia apuseană a început pe 15 mai
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
aibă experiență de luptă și să fie puternic motivate pentru ca să lupte pe teritoriul Turciei. Armata Greciei reprezenta forța care, în opinia britanicilor, avea asemenea calități. Mai înainte de emiterea Circularei Amasya de pe 22 iunie 1919, Mustafa Kemal s-a întâlnit cu delegația bolșevicilor condusă de Semion Budionnîi. Bolșevicii doreau să anexeze părți ale Caucazului, inclusiv Republica Democrată Armeană, care se aflaseră sub dominația Imperiului Rus. Bolșevicii considerau că o republică turcă prietenă ar fi fost un stat-tampon și un posibil aliat al
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Ultimul sultan a părăsit Turcia pe 17 noiembrie 1922 și s-a îndreptat la bordul unei nave britanice spre [[Malta]]. Acest ultim eveniment a marcat dispariția Imperiului Otoman. [[Fișier:Delegation of Turks which was sent to Lausanne.png|thumb|200px|Delegația turcă la Conferința de la Lausanne]] În perioada noiembrie 1922 - februarie 1923, a avut loc Conferința de la [[Lausanne]], [[Elveția]]. Scopul negocierilor a fost semnarea unui nou tratat care să-l înlocuiască pe cel semnat la sfârșitul [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] ([[Tratatul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
clauzele politice și „libertatea [[Dardanele|strâmtorilor]]”, care era principalul punct de interes britanic. Problema statutului [[Mosul]]ului a fost amânată, în condițiile în care [[George Curzon]] a rămas ferm pe poziție, cerând ca zona să rămână parte a [[Irak]]ului. Delegația franceză nu și-a îndeplinit niciunul dintre obiectivele propuse și, pe 30 ianuarie, a emis o declarație prin care aprecia că proiectul de tratat nu era decât o „bază de negocieri”. Din acest motiv, turcii au refuzat să semneze tratatul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
iunie 1940, comisarul adjunct al Comisariatului Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, Vladimir Dekanozov, i-a transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie-24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Șeful delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România fiind deplin stăpână pe două brațe ale Dunării, Sulina și Sfântu-Gheorghe și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să aibă pretenții și asupra
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să aibă pretenții și asupra brațului Chilia, al cărui talveg ar urma să-i revină Uniunii sovietice, pentru care are o importanță strategică. Evident delegația română a socotit acest punct de vedere ca fiind contrar tratatelor semnate și dreptului internațional (era însă conform declarațiilor de atunci ale lui Stalin și Hitler, în acea vreme aliați prin Pactul Ribbentrop-Molotov, dar delegația română nu avea cum să
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
are o importanță strategică. Evident delegația română a socotit acest punct de vedere ca fiind contrar tratatelor semnate și dreptului internațional (era însă conform declarațiilor de atunci ale lui Stalin și Hitler, în acea vreme aliați prin Pactul Ribbentrop-Molotov, dar delegația română nu avea cum să știe acest lucru). URSS răspunse prin forțâ: în noaptea de 25/26 octombrie 1940, la ora 1, patru monitoare sovietice au debarcat trupe pe 2 insule de la sud de talvegul brațului Chilia: ostroavele Daleru Mare
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
fost silite să se retragă, fiind depășite numeric de sovietici. În cursul zilei de 26 octombrie, trupele sovietice au ocupat insulele Tătaru Mare (Tatomir), Daleru Mic și Maican, iar la 5 noiembrie au ocupat și Ostrovul Limba din golful Musura. Delegația sovietică a pus România în fața faptului împlinit, ocupând cu forța șase insule de pe brațul Chilia, totalizând un teritoriu de peste 23,75 km². Astfel, a fost ocupată și gura brațului Chilia, linia de frontieră fiind mutată unilateral pe canalul și prin
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
au fost stabilite pe 25 aprilie 1920 la Conferința de la San Remo. Concesiunile pentru exploatarea petrolului au fost date unui consorțiu controlat de britanici, Turkish Petroleum Company (TPC), care deținuse drepturile de concesiune în provincia Mosul. În timpul negocierilor de pace, delegații britanici și iarkieni au ținut discursuri caustice pe teme noilor concesiuni petroliere. În cele din urmă, irakienii s-au temut că vor pierde definitiv controlul asupra expoatărilor și au acceptat cooperarea cu britanicii. În martie 1925, Turkish Petroleum Company și
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
în ierarhia nou-fondatei Biserici Bulgare urmau să fie ocupate de preoți bizantini care predicau în limba greacă. Cneazul Boris I a cunoscut acestea și, după ce Constantinopolul a refuzat să acorde autonomie Bisericii Bulgare în 866, a trimis la Roma o delegație, transmițându-și dorința de a urma creștinismului în rit apusean, alături de 115 întrebări adresate Papei Nicolae I. Conducătorul bulgar a vrut să profite de rivalitatea dintre Biserica Romei și cea a Constantinopolului, scopul lui fiind acela de a obține o
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
iunie 1871, Adunarea a abolit legile care interzic bourbonilor intrarea în Franța. În iulie contele de Chambord se întoarce pentru câteva zile în Franța pe care a trebuit s-o părăsească în 1830. La 5 iulie 1871 el primește o delegație de deputați regaliști, care reunesc cele trei mari case monarhice ale Franței cu scopul de a-l convinge să adopte drapelul tricolor. Dar prințul primește, de asemenea, la Chambord mulți reprezentanți ai adepților săi din toate clasele sociale și încearcă
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
au început să consume și să strice culturile lăsând și găuri în gardurile protectoare prin care, la rândul lor, intrau iepurii și continuau devastarea culturilor. Agricultorii au transmis mai departe îngrijorările lor legate de păsările care le devastau recoltele, o delegație formată din foști soldați fiind trimisă pentru o întrevedere cu ministrul australian al Apărării, Sir George Pearce. Ca veterani ai Primului Război Mondial, soldații-fermieri erau bine informați despre eficiența mitralierelor așa că au cerut desfășurarea lor în zonele afectate de invazia păsărilor. Ministrul
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
în cadrul aceleiași instituții. În anul 2001 devine membru în Comitetul Executiv al Federației Europene de Box Amator, iar apoi Vicepreședinte al aceleiași Federații în anul 2005. În anul 2007 este ales Vicepreședinte al Asociației Internaționale a Boxului Amator și șeful delegației tehnice pentru Jocurile Olimpice de la Beijing. Ca președinte al Federației Române de Box, a intrat în conflict cu AIBA, care a decis în septembrie 2011 dezafilierea forului român, pentru nerespectarea termenilor suspendării sale de 11 ani, pentru că a permis sportivilor să
Rudel Obreja () [Corola-website/Science/320299_a_321628]
-
California unde a lucrat până în 1989 când s-a pensionat. Guillemin și Andrew V. Schally au descoperit structurile TRH și GnRH în laboratoare separate. Împreună cu alți laureați ai Premiului Nobel, Guillemin a semnat o petiție prin care cerea ca o delegație a Comitetului Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului să poată vizita un copil tibetan aflat în arest la domiciliu în China din 1995, și anume Gendhun Choekyi Nyima, recunoscut ca al 11-lea Panchen Lama de al 14-la Dalai Lama, Tenzin
Roger Guillemin () [Corola-website/Science/320364_a_321693]
-
amânat. Atacul de la Gacko a eșuat, întrucât armata din Posavina și Podrinje de sud au fost învinse de Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau altele; la începutul lui decembrie, el a atacat unitățile bosniace de lângă Novi Pazar. Din nou, armata rebelă
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
-i pe turci să-și aducă rezervele din Anatolia pe calea apelor în Balcani . Pe 20 noiembrie, Serbia, Muntenegru și Bulgaria au semnat un armistițiu cu Turcia. Au urmat tratativele de pace de la Londra. La aceste tratative a participat și delegația greacă, în ciuda faptului că armata elenă continua operațiunile militare pe frontul din Epir. Pacea a fost restabilită prin semnarea tratatului de la Londra. Tratativele de pace de la Londra au dat măsura eficienție și relaismului diplomatic ale lui Venizelos. În timpul negocierilor, Venizelos
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
elenă continua operațiunile militare pe frontul din Epir. Pacea a fost restabilită prin semnarea tratatului de la Londra. Tratativele de pace de la Londra au dat măsura eficienție și relaismului diplomatic ale lui Venizelos. În timpul negocierilor, Venizelos a stabilit relații strânse cu delegația sârbă, pentru contracararea poziției agresive a bulgarilor. Pe 1 iunie 1913 a fost semnat un protocol militar sârbo-elen prin care țările semnatare își asigurau sprijin reciproc în cazul unui atac al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
de cea mai mare importanță. Ca urmare, Grecia a participat alături de puterile învingătoare la tratativele de pace de la Paris din 1919. După încheierea luptelor conflagrației mondiale, Venizelos a luat parte la lucrările Conferinței de Pace de la Paris în calitate de șef al delegației elene. În timpul celor aproape doi ani petrecuți la Paris, el a căpătat reputația unui om de stat remarcabil pe plan internațional. Președintele Woodrow Wilson l-a considerat pe Venizelos drept uul dintre cei mai capabili negociatori care au luat parte
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]