22,374 matches
-
un război purtat din martie 23 martie 31/April 4, 1939 între Ungaria și prima Republică Slovaca în Slovacia de Est. În perioada interbelică, scopul politicii Ungariei a fost în mod constant revizuirea Tratatului de la Trianon, cu o revenire a granițelor teritoriale ungare la situația de dinaintea Primului Război Mondial, din timpul Imperiului austro-ungar. Unul din țelurile acestei politici era anexarea în întregime sau cel puțin a părții de sud a Slovaciei. Dorințele revizioniste au început să ia forme concrete odată cu alierea Ungariei la
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
migrațiile de la sfârșitul Antichității și de la începutul Evului Mediu. În anul 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. În mijlocul luptelor dintre romani și huni, "Regatul burgund" a ajuns să ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
va dobândi ieșire la Marea Egee, ceea ce însemna că Rusia nu căpăta acces direct la Marea Mediterană. O a treia porțiune a Bulgariei tratatului de la San Stefano — Macedonia — nu a avut nici măcar ocazia de a avea această libertate limitată, ea rămânând în granițele imperiului ca și înainte de război. În aceste condiții, era natural ca bulgarii din Bulgaria, Rumelia Orientală și Macedonia să-și dorească unitatea națională. Prima tentativă s-a făcut în 1880. Noul prim ministru britanic, (care susținuse ferm cauza bulgarilor în
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
Transilvaniei, dar a eșuat în tentativa de cucerire a Vienei în 1683. Acest eșec avea să marcheze începutul declinului gradual al puterii otomane în Europa. Pe 2 septembrie 1686, coaliția antiotomană a recucerit Buda. Conflictele militare apăreau cu regularitate la granița otomano-habsburgică și cereau o permanentă prezență a soldaților în regiune. În perioadele de timp în care sultanul nu era prezent în regiune, postul de comandant suprem al forțelor otomane era asigurat de pașa din Budin. Puterile pașei din Budin se
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Fortificația medievală de la Avrig - Racovița, cunoscută sub acest nume în literatura de specialitate pe considerentul că se află înălțată chiar pe granița dintre Racovița și Avrig, în pădurea "Braniștea" pe un loc greu accesibil. Numele primului ei stăpân a rămas necunoscut, după cum necunoscută este și data construirii ei. S.Lupșa o datează din secolele V - X ale erei noastre, în timp ce G.Bekó
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
atât construirii cetății de la Tălmaciu cât și fortificării Sibiului, locuri de unde se putea opune o rezistență mai eficientă împotriva năvălitorilor. Cetatea medievală este localizată la altitudina de 846m pe o culme aparținătoare al Vârfului Suru, culme care se află la granița dintre localitățile Racovița și Avrig. Poziția sa a fost menționată în studiile de specialitate pe baza unor observații de teren și ulterior doar speculată. Accesul la situl arheologic al cetății se poate face în principal pe trei directii: Valea Mârșei
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
vegetației și a unor căutători de comori, după părerea dr. P.B.Munteanu, aceștia nu ar fi căutători ocazionali, ci militari, ținând cont de dimensiunea gropilor identificate în interiorul fortificației. Militarii fiind identificati de către arheolog ca făcând parte din Regimentul I de Graniță de la Orlat care avea în Racovița, comandamentul Companiei a VII-a. Cetatea medievală din Avrig-Racovița este așezată în partea de vest a Defileului Oltului, în rețeaua de culmi ale masivului Suru oferă din poziția înălțimii sale o vedere panoramică a
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
ei nu era în domeniul vămuirii negustorilor pe ruta comercială oferită de defileu. În plus de această concluzie intuitivă se poate constata ca în hărțile din secolele al XVIII'lea - XIX'lea sunt figurate pe drumurile de creastă posturi de graniță numite "wachtpost"-uri. Cetatea de la Avrig-Racovița poate fi inclusă în categoria cetăților de zidărie din partea montan-central-sud transilvăneană prin luarea în considerare a planului simplu de construcție. În plus se constată ultilizarea unor structuri de zidărie cu piatră, legate cu mortar
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
maghiar. Așezarea ungurilor și colonizarea sașilor în regiunile din sudul Transilvaniei, au avut repercusiuni însemnate asupra vieții social-politice a obștiilor libere țărănești. În dorința lor de a-și apăra noile cuceriri, regii unguri au început construirea unor cetăți în preajma noilor granițe, folosind mâna de lucru a localnicilor. Aceste cetăți aveau menirea de a susține dominația feudală, de a apăra și controla trecătorile din munți și de a constitui loc de refugiu, cel puțin pentru o parte din locuitorii satelor din jur
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
ocupația directă a Franței până la liberarea sa în 1813. În 1814, Anglia și Țările de Jos semnează tratatul anglo-olandez, prin care toate coloniile îi sunt returnate Olandei, cu excepția Coloniei Capului și Guyanei. După înfrângere finală a lui Napoleon în 1815, granițele Europei sunt redesenate prin Congresul de la Viena. Pentru prima dată de la declarația de independență față de Spania din 1581, Olanda este reunită cu Țările de Jos de Sud într-o monarhie constituțională, sub numele de Regatul Unit al Țărilor de Jos
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturza, în data de 25 decembrie. Această „petițiune a boierilor și notabililor moldoveni” avea un caracter moderat datorită atitudinii rezervate a principelui Sturza, care era presat de prezența trupelor ruse la graniță. Simțind pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu "Regulamentul Organic", domnitorul l-a folosit
Revoluția de la 1848 din Moldova () [Corola-website/Science/323355_a_324684]
-
Televiziune, alături de soția sa Tița Ștefan, dar și să fie editat pe disc de către Electrecord, succesele sale culminând în 1965 fiind numit dirijorul proaspăt înființatei secții de folclor a Teatrului de Estrada „Ion Vasilescu”, realizând o serie de spectacole la granița între cafe-concert și folclor, așa-numita „estradă folclorică”. În perioada 1968 - 1971 lucrează în cadrul Filarmonicii „George Dima” din Brașov, ca dirijor al orchestrei de muzică populară „Miorița”. Lucrează în paralel cu mai multe formații artistice de amatori din Brașov cu
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
recunoscut internațional era cel din Istambului ocupat de Aliați, cel care semnase în în august 1920 Tratatul de la Sèvres, prin care Imperiul Otoman fusese obligat să accepte importante cesiuni teritoriale și restrângeri ale suveranității naționale. Prin acest tratat, Moscova recunoștea granițele Turciei așa cum fuseseră stabilite prin Pactul național ), act adoptat de către Parlamentul Otoman pe 28 ianuarie 1920, având dispoziții în conformitate cu prevederile din armistițiul de la Mudros. Acordul a fost adoptat fără participarea Azerbaidjanului, Armeniei și Georgiei, dar stabilea granițele acestor state cu
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
tratat, Moscova recunoștea granițele Turciei așa cum fuseseră stabilite prin Pactul național ), act adoptat de către Parlamentul Otoman pe 28 ianuarie 1920, având dispoziții în conformitate cu prevederile din armistițiul de la Mudros. Acordul a fost adoptat fără participarea Azerbaidjanului, Armeniei și Georgiei, dar stabilea granițele acestor state cu Turcia. Tratatul recunoștea achizițiile teritoriale stipulate prin Tratatul de la Alexandropol, cu excepția orașului Alexandropol și a răsăritului guberniei Erevan, pe care Turcia o ceda Armeniei, nordul oblastului Batumi, pe care Turcia o ceda Georgiei și uezdurile Șarur-Daralagezski din
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
gubernii Erevan. Acest acord a fost urmat în octombrie 1921 de semnarea Tratatul de la Kars dintre forțele kemaliste turce și RSS Armeană, RSS Azerbaidjană și RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate forțele armate turce din Caucaz pe
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
în octombrie 1921 de semnarea Tratatul de la Kars dintre forțele kemaliste turce și RSS Armeană, RSS Azerbaidjană și RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate forțele armate turce din Caucaz pe frontiera stabilită în 1878 prin Tratatul de la
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
toate forțele armate turce din Caucaz pe frontiera stabilită în 1878 prin Tratatul de la San Stefano. Pe teritoriul fostului oblast Kars, guvernatorul-general britanic a autorizat formarea așa-numitei „Republici Democrate a Caucazului de Sud-Vest”, care își propunea să cuprindă între granițele sale populația musulmană din oblasturi Batumi, Kars, uezdurile Akhalkalaki și Akhaltsikhe ale guberniei Tiflis, uezdurile Nahicivan, Șarur-Daralagiozs și regiunile vestice ale uezdului Alexandropol din gubernia Erevan. Pe 10 aprilie 1920, în condițiile agitațiilor panturcice, britanicii au desființat Republica Democrată a
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Kemal, i-a propus președintelui Sovietului Comisarilor Poporului al RSFS Ruse, V. I. Lenin, stabilirea de relații diplomatice și sprijinirea de către bolșevici a luptei Turciei pentru independență. În aceeași zi, Armata a XI-a „roșie” a RSFS Ruse a traversat granița de nord a Azerbaidjanului, iar după numai două zile, pe 28 aprilie, puterea politică din republică a trecut în mâinile Comitetului Provizoriu Revoluționar, care a proclamat fondarea RSS Azerbaidjane. Guvernul Marii Adunări Naționale a Turciei a hotărât pe 11 mai
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Bekir Sami Kunduh și adjunctul său, Yusuf Kemal, au fost primiți pe 24 iulie de către Comisarul pentru afaceri externe al RSFSR, Gheorghi Vasilievici Cicerin. Marea Adunare Națională a Turciei a reacționat hotărât pe 9 iunie 1920, atunci când a aflat că granița dintre Turcia și Republica Democrată Armeană urma să fie stabilită arbitrar, fără consultarea tuturor părților interesate, la inițiativa președintelui american Woodrow Wilson. Turcii au considerat că o asemenea abordare a problemei este umilitoare și inacceptabilă și au ordonat atacul general
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de familii de emigranți polonezi au întemeiat satul Solonețu Nou (în și în ), a cărui denumire provine de la râul Soloneț care traversează localitatea. Coloniștii erau munteni polonezi (gorali) din regiunea Czadca (aflată la granița Slovaciei cu Polonia), de religie romano-catolică. Ei s-au ocupat la început cu tăierea pădurilor, creșterea animalelor și agricultura. După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Solonețu Nou s-a menținut ridicată. În anul 1930, populația satului Solonețul-Nou
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
imperiului, apoi pe fontul galițian. La 1 noiembrie 1914 arhiducele a fost ridicat la rangul de general de cavalerie. La scurt timp a fost trimis în Carpați unde a luptat până la intrarea în război a Italiei. A fost transferat la granița Carintia și a participat în bătălia de la Isonzo. August a rămas pe acest front până la a noua bătălie de la Isonzo în 1916 perioadă când a fost din nou decorat cu mai multe distincții germane, austriece și turcești. August era foarte
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
acum 2000 de ani vânătorii și culegătorii boșimani au fost singurii locuitori ai Namibiei. La acea vreme alte grupuri înrudite și vorbind tot o limba din grupul limbilor khoisan, hotentoții sau nama, se stabiliseră în jurul râului Orange, în sud, la granița actuală dintre Africa de Sud și Namibia unde păstoreau turme de oi și capre. În sec. al IX-lea damara, un alt grup khoisan, intră în Namibia, venind nu se știe de unde și se stabilesc pe pașunile din centrul Namibiei, cunoscut și
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
ei fiind cei mai bogați și mai influenți din punct de vedere politic membri ai comunităților de pe coasta kenyană . În 1895 guvernarea britanică se extinde spre interiorul Africii de Est până la Lacul Naivasha, luând astfel naștere Protectoratul Africii de Est. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Începând cu colonizarea din 1895, Valea Marelui Rift și înălțimile dimprejur devin o enclavă a coloniștilor albi angajați în cultivarea
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
mai târziu, când, liderii otomani au decis ca, atâta vreme cât ordinea publică era menținută și drepturile musulmanilor respectate, chestiunea unirii urma să fie negociată. Albanezii din Tirana și Elbassan au fost printre primele grupuri care s-au alăturat mișcării constituționale. Datorită granițelor naționale în continuă mișcare din Balcani, albanezii fuseseră marginalizați ca popor. Cel mai important factor unificator al albanezilor, limba vorbită, era lipsită de o formă literară și de un alfabet recunoscut. Albanezii aveau de ales dintre alfabetele latin, chirilic sau
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
cele din urmă respinsă în 1987, când SUA și trupele franceze au ajutat forțele rebele din Ciad și guvernul condus de fostul ministru al apărării Hissein Habré la victoria Ciadului, în așa-numitul război Toyota. Gaddafi expediază armata sa peste graniță, în Egipt în 1977, dar forțele egiptene au luptat în războiul libian-egiptean și Gaddafi a trebuit să se retragă. În 1972, Gaddafi a creat Legiunea Islamică ca un instrument de a unifica și arabiza zona. Prioritatea Legiunii a fost mai
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]