22,633 matches
-
înger, nici bestie și, din nenorocire, cine vrea să joace rolul îngerului îl joacă pe acela al bestiei".) Naționalismul exacerbat și ura interetnică sunt surse inepuizabile de mituri și clișee pernicioase. Pentru sîrbii din deceniul 9 al secolului trecut, de pildă, și nu e vorba numai de conducători avizi de putere ca Miloșevici, ci și de o majoritate a intelectualilor și scriitorilor care prin producțiile lor n-au făcut decît să ațîțe și să adîncească sentimentul de victimizare și autocompătimire națională
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
scenarii de lovituri de stat concepute cu incitare din afară, erau puse cap la cap fapte care pe unii bieți naivi din afară îi făceau să se întrebe uimiți ce are ,tanda și cu manda" - ce legătură putea exista, de pildă, între o grevă a camionagiilor și vizita (zadărnicită) a Regelui Mihai. Dar moda nu e mai puțin categorică și exclusivistă nici în direcția opusă. în România ,se poartă" - zice-se - aproape cu stridență credința religioasă cu ritualurile ei regăsite tocmai
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
grilă teoretizantă. Uneori, tânărul și cultivatul autor, cu bibliografia (mai ales franceză) la zi, nu-și poate reprima o anume pedanterie explicativă, lămurind, în pagină sau în corpusul de note, și cele mai uzuale noțiuni de teorie literară (personaj, de pildă, sau distincția autor/ narator). Într-un rând, reproduce și o schemă a lui Philippe Hamon, pentru a vizualiza mai bine trecerea ,de la vorbă, prin tăcere, la cuvântul viu". Dar acestea sunt reflexe firești, involuntare, de critic cu lecturi bogate și
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
piele și zgârciuri, vorbe scremute, idei belalii. Așa pățesc toate textele prefăcute. Ce credea la început autorul că este un pamflet exploziv, a doua, a treia zi se zgârcește, se tăbăcește, capătă forme grotești, de te apucă și râsul. De pildă: 1) Un copil se face în doi, atunci când nu și-l face singură o femeie sau când nu e, de fapt, copilul nimănui... 2) Lucrările singuratice asupra ființei îți pot aduce bucurii scurte și intense... (hm!). Ele pot înrâuri mințile
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
și în legătură cu non-persoane, mai ales precedat de prepoziția de: lucruri de-alde astea. În Dicționarul Academiei se sugerează explicații mai generale și foarte interesante privitoare la uzul lui alde (scris etimologic, potrivit normelor ortografice ale vremii, al-de). Se observă, de pildă, că în română ideea de pluralitate poate fi indicată prin pluralul unui nume de familie (,Mă duc la Popești"), dar adesea se simte nevoia de a folosi pentru identificarea persoanei-reper numele de botez: ,Spiritul limbii române se opune însă unui
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
de același, schimbător sub vremuri, destin. Critica lui Virgil Ierunca taie, în schimb, mari trasee sîngerînde, pînă dă de fibră sănătoasă. Acolo și numai acolo își poate orienta, bine, busola. Am lăsat, fără să vreau, multe lucruri neamănunțite îndeajuns. De pildă, partea a II-a a volumului, Geografie, un inventar al locurilor însemnate pentru rezistența României, aceea din munți, ori din exil, ori din închisori, și pentru toate capitulările Occidentului. Un jurnal de revoluții și resemnări. Apoi, Neo-iobăgia ideologică, cu ,medalioane
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
despre evenimentele politice, interne mai ales, dar și internaționale. Deși absolvent de filosofie și debutant în presă cu o proză filosofică (O poveste, 1927), Noica s-a simțit atras, la începutul activității sale gazetărești, de miracolul literaturii. în 1929, de pildă, comentând, în ziarul Ultima oră, la care colabora frecvent, un număr din Revista de filosofie, recenzentul se scuză că nu este un profesionist în ale filosofiei: ,neavând nici o cădere, nu ne putem pronunța decât informativ". în schimb, se pronunța cu
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
iar cota domnului Diaconu este P IV 8769). De asemenea, aș mai face sugestia ca în cazul articolelor nesemnate de Noica, dar incluse în sumar, editorul să menționeze, în note, argumentele în favoarea apartenenței, așa cum au procedat editorii publicisticii eminesciene (de pildă, am îndoieli, în lipsa unor argumente justificative, că textul D-l Ion Petrovici despre Fichte și unele întâmplări actuale, apărut nesemnat, în Ultima oră, ar aparține lui Constantin Noica). În legătură cu notele, doar o mică observație: cea mai amplă și riguroasă informație
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
ușa sălii... Nu m-am gîndit cît risca. Mi se părea, vai, că ni se cuvine darul acestui om. Îl vedeam, așadar, zilnic la Radio, înalt, masiv. Îmi zîmbea, de fiecare dată. Îl ascultam la ora douăspezece și învățam, de pildă, cum să deosebesc accentele lui Domingo de cele ale lui Pavarotti pe aceeași arie. Serile, de vineri, cred, mergeam, uneori, în Sala Radio și mă minunam cîtă răbdare poate să aibă în inițierea pe care o făcea amatorilor. O călăuză
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
accepțiunea strictă a cuvîntului. Exprimat mai mult individual decît ca o tendință largă și explicită, acest comportament artistic îi avea ca protagoniști de frunte pe Geta Brătescu, Ion Bitzan, Ion Grigorescu etc., în timp ce unii dintre pionierii săi, Paul Neagu, de pildă, sau Ștefan Bertalan, erau plecați deja de mai mulți ani din țară. III. Între derută și cristalizare O astfel de imagine, fie ea și sumară, care privește ultimii ani ai regimului comunist, este foarte importantă pentru că pe structura ei se
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
bază atât rațiuni ideologice sau politice, cât financiare și conspiraționiste. Încălcarea regulilor conspirației și dezvăluirea înțelegerilor din cadrul societăților secrete pe care le frecventau au fost mereu între pașoptiști motiv de ceartă și chiar de dueluri. La 16 decembrie 1850, de pildă, la Paris, Vasile Mălinescu (fiul banului Iordache Mălinescu) s-a luptat în duel cu Dimitrie Bolintineanu pe motiv că acesta ar fi deconspirat ,un angajament secret". Bălcescu i-a trimis o scrisoare lui Ion Ghica, la Constantinopol, relatându-i foarte
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
ginere al Domnitorului Ghica făcea lucrurile surprinzătoare, cât poziția sa de ,ministru al Dreptății" (de la 1 noiembrie 1854). În loc ca, în virtutea funcției sale, să descurajeze duelul, boierul Răducanu îl practica și participa ca martor la duelurile altora. În 1855, de pildă, el a fost martor la duelul în care vornicul Constantin Balș (șeful Poliției din Moldova) a fost împușcat mortal de contele austriac Stolberg. Duelul s-a declanșat din cauza relației amoroase dintre acesta din urmă și soția lui Balș, domnița Natalia
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
mai tainic, la Cimitirul Bellu. Balș a fost ușor rănit cu floreta, iar protagoniștii s-au împăcat ,pe teren" (,Voința Națională", 28 aug. 1888). Dueluri cu motivații ridicole au continuat și în primii ani ai secolului următor. În 1907, de pildă, în plină desfășurare a răscoalelor țărănești, deputatul de Prahova Anton A. Arion l-a provocat la duel pe vice-președintele Camerei Deputaților, Nenițescu, pentru că acesta din urmă trimisese un ușier pentru a-i cere să nu mai fumeze în incinta instituției
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
un alt pretendent, pe tânărul boier român Iancu Racoviță. Era epoca în care Ferdinand Lassale suferea - ca și, în grade diferite, prietenii săi Heinrich Heine și Karl Marx - de sindromul ,urii de sine evreiești" (der jüdische selbsthass). În 1860, de pildă, Lassale scria următoarele: Nu-mi plac evreii, ba chiar îi detest în general. Îi percep ca fiind nimic altceva decît fiii degenerați ai unui trecut măreț, dar dispărut. În ultimele secole de sclavie, acești oameni au dobândit trăsături de sclavi
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
George Bibescu a avut la activ foarte multe dueluri, cu spada sau cu pistolul, pe care le provoca în urma polemicilor sale publice, fie în apărarea tatălui său, diabolizat de propaganda liberală, fie în apărarea românilor, diabolizați de unii francezi. De pildă, în timpul unei dispute în contradictoriu purtate cu președintele Asociației Jurnaliștilor Francezi, Paul Granier de Cassagnac, acesta a exclamat în public: ,Grattez le Roumain, vous trouverez le barbare!" (,Răzuiți-l pe român, veți găsi barbarul!"). De fapt, Paul Granier parafrazase astfel
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
putem percepe unitatea. D.P.: Maestre Aurel Stroe, aș vrea să vă întreb dacă acele prime contacte cu George Enescu, de la o vârstă atât de fragedă, au avut o influență ulterioară în creația dvs.? Și vă întreb aceasta, pentru că ascultând de pildă operele Trilogiei Cetății închise, cunoscută, până în 1989, sub numele de Orestia (Agamemnon, Choephorele, Eumenidele), nu o dată muzica lor m-a făcut să mă gândesc la Enescu și la opera sa Oedip... A.S.: Da, e foarte greu de spus acest lucru
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
aborda altminteri decît ca o ficțiune ce conține în subtext dureroasa limită ontologică. Exclus de la festinul vieții, bardul e tentat mereu de a-l evoca în fastul său irezistibil, în poeme decorativ desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
comemorau 15 ani de la Revoluție, dispăruse cetepeul..." (gandul.info, 22.06.2005) -, folosită chiar și la vocativ: ,între tine, CTP-ule, și Pleșiță nu este nici o diferență" (ib.). Efectul e sporit de acumularea siglelor, care accentuează aspectul instituțional al numelui; de pildă, Centrul Român de Presă și ziaristul care îl conduce sînt desemnați în mod similar: ,CRP-ul CTP-ului a înviat din morți" (Dilema veche, 76, 2005, 19). Alteori, sigla apare alături de substantivizarea altor nume de persoană: ,cetepeul i-a furat
Nume devenite sigle by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11409_a_12734]
-
romancier, publicat în ,Contimporanul" din noiembrie 1926 și reeditat de curând în volumul de Opere, VI, p. 380-381, Ion Vinea, Publicistica (1925-1926), îngrijit de Elena Zaharia-Filipaș. Autorul a mai reflectat și cu alte ocazii la condiția ingrată a publicistului, de pildă în articolul Gazetarul biurocrat, publicat în ,Cuvântul liber" din 14 februarie 1925 (p. 10-12 în ediția citată), reluat parțial în ,Facla" din 31 decembrie 1925 sub titlul Mizerii profesionale (p. 196-197). Ion Vinea pornește de la constatarea dezarmantă că ,presa nu
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
nimic nu poate să-i pună în primejdie traseul rutinei zilnice, este închis în repertoriul gesturilor cotidiene. E sigur de tot și toate, de unde morga opacă de automat luptînd cu propria plictiseală. Iar dacă acum intervine ruptura de nivel, de pildă prin iscarea unei tragedii, a unei boli sau a unui accident, acel om va claca psihic cu totul, alunecînd definitiv sub linia de plutire umană. În acest caz nu numai nivelul lui de existență va fi compromis, adică acuitatea percepției
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
patronii spirituali ai generației optzeci) și, chiar dacă astăzi ele nu mai pot fi deslușite decît de erudiți, cu siguranță, în epocă au făcut deliciul cititorilor. Asupra acestui aspect atrage atenția și profesorul clujean: „cine își mai dă seama astăzi, de pildă, că în volutele isterice ale discursului amoros al Miței Baston s-a încrustrat și un celebru vers de odinioară al lui C.A. Rosetti („M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate”)? Sau cine în afară de Ștefan Cazimir mai
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
pe Băsescu cred că mai curînd l-a luat indignarea. Atîta lucru știe și el, că nu comisiile îi dau gîndirea dlui Iliescu, fiindcă dacă ar fi așa, echipa investigatorilor de la Cotroceni n-ar mai prididi investigînd falimetul Bancorex, de pildă. Traian Băsescu e convins că dl Iliescu e cel care dă gândirea Comisiei. Și se enervează văzînd că e lucrat la comandă. În accentele personale ale scrisorii deschise pe care Traian Băsescu a expediat-o președintelui Iliescu, eu am citit
Cazul Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13649_a_14974]
-
avut lîngă el pe doi dintre cei mai fideli colaboratori, cu care a lucrat și la Sibiu, scenograful Helmuth Sturmer și compozitorul Vasile Șirli, doi artiști de o mare forță și subtilitate. Spectacole ca De Sade ( a sad story), de pildă, pe care am avut șansa să-l văd la Praga într-un context special, te pot conduce într-o călătorie sofisticată a istoriei umanității. Cel care orchestrează toate acestea cu o anvergură inepuizabilă, Silviu Purcărete, o face cu două instrumente
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
ale iubirii obișnuite, este întrecut de acel "Vai, Hugo" simbolul Franței, dând exemple elocvente, nu mai e nevoie să cităm... Curios, în existența cotidiană, însă, contrară celei eroice, teritoriul lui Hugo Proust vede încă un avantaj al lui Baudelaire. De pildă, "vâna" pozitivă, brusc regăsită a poetului satanic descriind una din petrecerile populare pariziene ce ne amintește de tablourile maieștrilor picturii franceze din secolul al XIX lea, trebuie să citez în original: ...Ces concerts, riches de cuivre Dont les soldats parfois
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
măcar ceva pietruială, accesul este lăsat pe mîna naturii. De aici, o aventură întreagă. Ajungînd sus însă, începi să-ți redescoperi adevărata condiție de trecător și să înțelegi că, oricît și orice ai avea, ești mărunt. Și redevii smerit. De pildă, dacă nu plouă, n-ai apă în fîntîna. Îți mor florile, roșiile, cartofii, pomii, n-ai ce bea, cu ce te spăla. Măcar pe picioare, înainte de a intra în casă. Cei de acolo nici că se gîndesc la toate astea
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]