21,807 matches
-
și vorbind «într-un limbaj cât se poate de exact și de prozaic despre mântuirea omului prin luptă, despre pâinea unanimă și (după Paul Eluard) despre grădina suspendată a creierului» (SSra, I, 15). Tot aici aflăm și o amplă "Ars poetica", datând din 1943, anunțând - după cum observă mai întâi Eugen Simion - «refuzul purismului, refuz din care tinerii poeți de după război vor face un program» ("ibid"., p. 16). Este vorba, de fapt, despre „programul resurecțional“ datorat în mare măsură și acestei interesante
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
din 1943, anunțând - după cum observă mai întâi Eugen Simion - «refuzul purismului, refuz din care tinerii poeți de după război vor face un program» ("ibid"., p. 16). Este vorba, de fapt, despre „programul resurecțional“ datorat în mare măsură și acestei interesante "Ars poetica", pusă de Miron Radu Paraschivescu și sub un incitant motto: „Ți-au murit bărbații, poezie...“ - Madeleine Andronescu. Și nu este întâmplătoare publicarea acestei "Ars poetica" de Miron Radu Paraschivescu, în anul 1960, an al primului pas hotărât al poeziei românești
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
poamelor !), sângele transparent, noblețea miezului roșu și, ca un veritabil spirit clasic, sacralizează plăcerea de a mușca din pulpa fructului răcoros» (SSra, I, 25). Cu "Versul liber" (1965) „se închide“ primul volum de "Scrieri". Prefața-manifest, "Majuscule", reliefează în fața generației resurecției poetice un foarte interesant program de acțiune estetico-literară: «Cartea de față nu vrea câtuși de puțin să fie un exemplu rău pentru tineri; dimpotrivă, sper ca ei să nu găsească nimic altceva de învățat din ea, în afară, poate, de un
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
continuare, Miron Radu Paraschivescu invocă pe Raymond Radiguet ce «declara că poezia „ține mai mult de precizie decât de vag“», definindu-i „și limitele și esența“, un recurs la «matematica limbajului (ritm, cezură, accent, rimă) prin care vechea și eterna poetică avea să ne transmită atâtea emoții captate». «Dar - spune în continuare Miron Radu Paraschivescu - geometria formei ascunde uneori în severitatea ei și o raclă perfectă, cum e chihlimbarul pentru insecte: emoția închisă-n versul riguros riscă să fie sacrificată rigorii
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
libertate obligă în fond la o și mai aspră rigoare: înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului, împinsă până la reconstituirea grafică a unui sentiment; printre cuvinte, aparent înlănțuite la-ntâmplare, el trebuie să palpite ritmic și viu ca și în răsuflare. Ideea poetică va fi atunci o rezultantă firească a vieții, mai mult sugerată decât rostită. Iată ce mi se pare a fi actualitate în poezie. Poetul nu spune lucruri ce nu s-au mai spus, dar nou în poezie e sentimentul pe
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
Edgar Poe, Gide etc. Debutul simbolic al realismului socialist în literatură, ca ideologie oficială, are loc în ianuarie 1948 o dată cu ciclul celor trei articole publicate în Scînteia sub semnătura lui Sorin Toma, intitulate " Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", despre opera poetică a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extremă și marchează ruperea totală față de valorile trecutului: "„Cu un urît mirositor vocabular [...], Arghezi nu face în poezie decât ceea ce a făcut Picasso în pictură, introducând ca material artistic excrementele... Crâmpeie
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Noțiunea de cacofonie (numită uneori și disonanță) se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete. Termenul antonim este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare prin dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere a mesajului rostit. În plus, în cultura românească recentă școala și publicul includ tot la cacofonie și formarea accidentală de cuvinte cu
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii", false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în 12 capitole, un babilon livresc scris într-un
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui Dragomir. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății și
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui Dragomir. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății și psihologia sclaviei, Tranziția politică actuală, Corpul și spiritul indiscriminabile, Iosif și Ruben, Semnificație
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
un fel, rolul surorii sale defuncte. Practic, până la vârsta de șase ani, Rilke a fost crescut ca o fată, fotografiile sale timpurii arătându-ni-l cu părul lung și îmbrăcat cu rochiță. La presiunea părinților, tânărul Rilke (cu vădite talente poetice și pentru desen), a trebuit să urmeze din 1885 o școală militară, cu profil real, (școala de cadeți din Sankt Pölten) spre a-l pregăti pentru cariera de ofițer. Exigențele instucției militare și experiența unei societăți exclusiv masculine, l-au
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
1906, Rilke a fost angajat ca secretar personal al lui Auguste Rodin, care a reprezentat pentru Rilke figura idealizată a tatălui. În mai 1906, puțin după moartea tatălui lui Rilke, Rodin a pus brusc capăt acestei relații contractuale. Principalele creații poetice din perioada pariziană au fost "Neue Gedichte" (Poezii noi) 1907, "Der neuen Gedichte anderer Teil" (Cealaltă parte a poeziilor noi) 1908, care cuprind versuri scrise din 1903 până în 1908, cartea de poezii "Requiem" 1909, precum și romanul "Die Aufzeichnungen des Malte
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
la moșia Böckel din Westfalia, aparținând lui Hertha Koenig. Experiența traumatizantă din timpul serviciului militar, care s-a suprapus peste amintirile încă neșterse ale spaimelor pe care le-a resimțit în școala militară, l-au adus în pragul unei muțenii poetice aproape complete. Pe 11 iunie 1919, Rilke a părăsit orașul München pentru a călători în Elveția. Motivul oficial era o invitație pentru a ține o prelegere la Zürich, dar adevăratul motiv a fost dorința sa de a scăpa de tumultul
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
expozițiile moscovite. Lucrarea “Sonet” (1989) este une dintre cele mai reprezentative din ciclul “Reflexe” în care poate fi depistată influența expresionismului abstract, a suprematismului și a curentului De Stijl. “De treci codri de aramă” (1989) este una dintre cele mai poetice opere din această perioadă. În seria “Metaforme” precum și în ciclul de tablouri “Fără titlu”, Andrei Sârbu caută limbajul picturii pure, non figurative. Galbenul divers atât în saturație cât și în valoare a constituit un punct de reper care a structurat
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
Versul este perfect, șlefuit ca o piatră prețioasă; iar sunetul său are distincție și o armonie deosebită. Singura greșeală pe care ar putea-o sugera cineva, este că fiecare tablou este uneori mai mult decât un tablou, și că linia poetică, ca aceea a maiestrului lui M. de Heredia, Leconte de Lisle însuși, este uneori prea încărcată. M. de Heredia a fost cu nimic mai puțin decât unul dintre cei mai dibaci meșteșugari care au practicat vreodată arta versului. În 1901
José María de Heredia () [Corola-website/Science/300008_a_301337]
-
cărei versuri ce se repetă obsedant l-au determinat pe Molko să denumească melodia „un soi de mantra ce vorbește despre distanță”. „This Picture” readuce ascultătorul în zona emoțiilor întunecate atât de des exploatate de către cei de la Placebo, împletind nuanțele poetice cu aluziile sado-masochiste pentru a descrie o relație autodistructivă. Următorul cântec, cel ce dă titlul albumului, „”, schimbă din nou registrul, explorând, după spusele lui Brian Molko, „raportul dintre prezent și amintire”, versurile negând într-o oarecare măsură lumea reală și
Sleeping With Ghosts () [Corola-website/Science/313004_a_314333]
-
Terry Raymond IV (n. 14 octombrie 1978), cunoscut și sub numele de , este un muzician, actor și dansator american. El a devenit cunoscut la finele anilor '90, grație includerii sale pe coloana sonoră a filmului "Poetic Justice" și mulțumită albumului său de debut, denumit după sine. După performanțele modeste ale primului material, discul lansat în 1997 — "My Way" — l-a propulsat pe solist spre notorietatea mondială, comercializându-se în peste opt milioane de exemplare la nivel
Usher () [Corola-website/Science/313225_a_314554]
-
l-au evaluat pe artist s-au numărat directorul casei de discuri LaFace, La Reid și interpreta Toni Braxton, care s-au declarat încântați de solist. Înregistrarea sa de debut, „Call Me a Mack” — inclusă pe coloana sonoră a filmului "Poetic Justice" — a fost lansată în august 1993, însă nu a înregistrat performanțe semnificative. Un an mai târziu, în 1994, a fost distribuit lanțurilor de magazine primul album de studio al interpretului, denumit după sine. Printre compozitorii cooptați pentru proiect s-
Usher () [Corola-website/Science/313225_a_314554]
-
ca un concept ce dă formă cogniției și o înțelegere a lumii, decât ca o entitate în sinea sa. Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara acestui context cultural și psihologic, în general tratează termenul de "suflet" ca un sinonim poetic pentru "minte". Cartea lui Francis Crick, "Uluitoarea Ipoteză", spre exemplu are subtitlul, " Știința caută sufletul". Crick ținea poziția că cineva poate învăța tot ce se poate cunoaște despre sufletul uman prin studierea funcționării creierului uman. Depinzând astfel de credințele cuiva
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Ana Giugariu, poezie scrisă în limba franceză de Nicoletta Corteanu Loffredo și Mira Simian Baciu; traduceri ale unor opere din literatura universală; recenzii ale unor cărți scrise de George Uscătescu, Alexandru Busuioceanu; studii despre actualitatea, universalitatea și aspecte ale limbajului poetic din opera lui Mihai Eminescu. Pe lângă toate acestea, trebuie menționate povestirile scrise și publicate de Paul Miron, Grigore Cugler, Mihai Niculescu, dar și nume din sfera memorialisticii precum N.I. Herescu, Nicolae Petra, Alexandru Ciorănescu, Dinu Adameșteanu, Radu Enescu, Antoaneta Bodisco
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne oferă o poezie densă în care unitățile poetice parcă se țin strâns mâna în mână. Structura”în rețea” este susținută de o exprimare clară, fără echivoc, care se resimte sub influența poeților decadei a șasea (Nichita Stănescu și necuvitele sale) Registrul Elenei nu este numai diafan ci și
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
o prea evidență tema eseistica (“Mă supun ceasului”, “Puterea clipei”, “Calea miracolului”) sau polemică (“Oportuniștii”).De asemenea referirea la propria persoană reduce valoarea definitorie a stărilor de spirit. În sfârșit, “Ofranda clipei” se distinge printr-o reușită continuitate a unității poetice și o simplitate abruptă a discursului. În încheiere ca model de retorica poetica fără ostentație trebuie citată în întregime pozia Clipă”: “Ti-amintesti?/ Veneam dinspre spirit/ Era o zi de vară la vremea inserării.../ Călcând pe mediocritatea indulgenta/ Sufletele noastre
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
singurătății" (tirajul acestui volum a fost distrus in vremea manifestațiilor fasciste de la Cluj din martie 1944) apoi volumele "Priveliștile lumii"(1967), "Ochean simplu"(1972), "Răzvrătirea desenatorului de cercuri" (1974) și "Solstițiu de iarnă" (1977). O retrospectivă a întregii sale creații poetice este volumul " Omul bântuit de cuvinte" (1980). Povestirea istorică "Furtună sub Detunata" (1957), apoi ciclul romanesc început cu "Labirintul" (1974), continuat cu "Ultima călătorie a lui Ulise" (1976), "Timpul și furtunile"(1978), "Tatuajele nu se lasă la garderobă" (1982), "Geneza
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
sub pseudonimul Pius Servien, derivat din prenumele sale, dar fiind și o referire la romanul lui Anatole France "Dorințele lui Jean Servien". Acestea au acoperit teoria probabilităților, fundamentele matematicii, relația dintre acustică și estetică, relația dintre limbajul științific și limbajul poetic. Piu-Șerban Coculescu a murit prematur, la Paris, în anul 1959 în vârstă de 57 de ani. Principala contribuție științifică a lui Servien-Coculescu este crearea unei teorii matematice a ritmului, vizînd o transcriere matematică a ritmurilor, în primul rînd a ritmului
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]