25,546 matches
-
de factură gay/queer, fără a ține seama de dimensiunea explorării temei în fiecare dintre contexte, sunt: Ion Creangă, "Povestea poveștilor" (1878), Mateiu Caragiale, "Remember" (1921) și "Craii de Curtea-Veche" (1929), Ionel Teodoreanu, "La Medeleni" (1925-1927), Panait Istrati (Stavru, din "Povestirile lui Adrian Zografi", 1923), Max Blecher, "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), Eugen Barbu, "Princepele" (1969), Mircea Cărtărescu, "Travesti" (1994), Cecilia Ștefănescu, "Legături bolnăvicioase" (2002), Adrian Șchiop, "pe bune/pe invers" (2004) și "Zero grade Kelvin" (2009), Ion Negoițescu, "Straja dragonilor
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
University. În timpul cursurilor de dramaturgie, el a început să adapteze scenariile pentru producțiile teatrale și, în final, scriind propriile acte sau piese întregi, unele dintre ele produse de regizorii de la BYU. El a explorat și literatura de ficțiune, începând cu povestiri care au devenit ulterior "The Worthing Saga". Revenit în Provo, Utah, din activitatea sa misionară în Brazilia, Card a pus bazele companiei teatrale Utah Valley Repertory, care a evoluat timp de două veri la "the Castle," un amfiteatru în aer
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
devenind apoi editor cu normă întreagă. În 1976 a reușit să se angajeze ca editor asistent la revista oficială a Bisericii, "Ensign", mutându-se în Salt Lake City. În timp ce lucra la "Ensign", Card a publicat prima sa operă de ficțiune, povestirea "Gert Fram", care a apărut în numărul din iunile 1977 al revistei sub pseudonimul Byron Walley. Când a scris "Jocul lui Ender", Card lucra la BYU și a trimis povestirea câtorva publicații. Ea a fost acceptată de Ben Bova și
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
la "Ensign", Card a publicat prima sa operă de ficțiune, povestirea "Gert Fram", care a apărut în numărul din iunile 1977 al revistei sub pseudonimul Byron Walley. Când a scris "Jocul lui Ender", Card lucra la BYU și a trimis povestirea câtorva publicații. Ea a fost acceptată de Ben Bova și a apărut în "Analog Science Fiction and Fact" în numărul din august 1977. Între timp, Card a început să scrie piese audio de o jumătate de oră despre istoria Bisericii
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
al revistei "Ensign". Card pretinde că a folosit acest nume deoarece scrisese un articol de non-ficțiune, "Family Art", un poem, "Looking West", și o piesă scurtă, "The Rag Mission", pentru același număr. Card a mai folosit numele Byron Walley în povestiri publicate în revista "Friend", revista "New Era" și în antologia "Dragons of Darkness". Povestirile "scrise de" Byron Walley sunt: "Gert Fram", revista "Ensign", iulie 1977; "Bicicleta", revista "Friend", octombrie 1977; "The Best Family Home Evening Ever", revista "Friend", ianuarie 1978
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
de non-ficțiune, "Family Art", un poem, "Looking West", și o piesă scurtă, "The Rag Mission", pentru același număr. Card a mai folosit numele Byron Walley în povestiri publicate în revista "Friend", revista "New Era" și în antologia "Dragons of Darkness". Povestirile "scrise de" Byron Walley sunt: "Gert Fram", revista "Ensign", iulie 1977; "Bicicleta", revista "Friend", octombrie 1977; "The Best Family Home Evening Ever", revista "Friend", ianuarie 1978; "Billy's Box", revista "Friend", februarie 1978; "I Think Mom and Dad Are Going
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
Brian Green a fost folosit de Card tot în numărul din iulie 1977 al revistei "Ensign", pentru piesa scurtă "The Rag Mission", deoarece îi mai apăruseră trei piese în același număr. Numele Dinah Kirkham a fost folosit pentru a scrie povestirea "The Best Day" din 1983. Numele Noam D. Pellume a fost folosit de Card pentru povestirea "Damn Fine Novel", apărută în numărul din octombrie 1989 al "The Green Pages". Card a scris romanul "Zanna's Gift" (2004) sub pseudonimul Scott
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
pentru piesa scurtă "The Rag Mission", deoarece îi mai apăruseră trei piese în același număr. Numele Dinah Kirkham a fost folosit pentru a scrie povestirea "The Best Day" din 1983. Numele Noam D. Pellume a fost folosit de Card pentru povestirea "Damn Fine Novel", apărută în numărul din octombrie 1989 al "The Green Pages". Card a scris romanul "Zanna's Gift" (2004) sub pseudonimul Scott Richards, argumentând: "Am încercat să impun o identitate separată pe piață, dar strategia de piață nu
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
se încheie cu un weekend de lectură deschis tuturor celor veniți. Absolvenții au câștigat premii majore ale concursurilor de science fiction și fantasy (cum ar fi actualmente defunctul concurs Phobos contest și concursul Writers of the Future), au vândut numeroase povestiri revistelor de SF și fantasy cum ar fi "Asimov's Science Fiction" și "Realms of Fantasy", precum și unor editori importanți (trilogia "Strongbow Saga" a lui Judson Roberts este unul dintre multele exemple), etc. Card a scris două cărți în care
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
a unei opere anterioare). Card a dat sfaturi legate de tehnica scrisului și într-un interviu apărut în nr. 23 din 1991 al revistei Leading Edge. Card a făcut parte din juriul concursului Writers of the Future, un concurs de povestiri science fiction și fantasy pentru scriitori amatori inițiat de L. Ron Hubbard la începutul anilor '80, organizat și finanțat în continuare de Biserica Scientologică. Apartenența la credința mormonă a avut un rol hotărâtor asupra lui Card încă din primii ani
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
guvern pentru înlocuirea combustibililor fosili cu surse de energie alternativă, Card a criticat frecvent acțiunile pripite privitoare la încălzirea globală, susținând că dovezile științifice împotriva încălzirii globale sunt suprimate din cauză că subiectul a devenit un "adevăr academic" care descurajează dovezile contrare. Povestirea sa, "Angles", relatează cazul unui savant care se teme să-și înceapă cercetările deoarece acestea ar încălca dogma științifică. În același mod, el nu crede în darwinism ca dogmă opusă designului inteligent (în care nu crede, de asemenea, dar din
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
Zina, în Greensboro, Carolina de Nord. Viața fiului său, Charles, a influențat unele dintre ficțiunile lui Card, în special saga " Întoarcerea acasă", "Lost Boys" și "Folk of the Fringe". Fiica lui, Emily, împreună cu două alte scriitoare, a adaptat pentru teatru povestirile lui Card "Clap Hands and Sing", "Lifeloop" și "A Sepulchre of Songs", în "Posing as People." În 2008 Card a apărut în flimul de scurt metraj "The Delivery", în care a jucat fiica sa, Emily. Rolul său a fost acela
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
1981, iar din 1993 este Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Autor a 19 cărți de proză, poezie și teatru, peste 20 de lucrări muzicale puse pe muzica, versurile și înterpretare proprie (vezi rețeaua de socializare youtube.com). Publică romane, povestiri, nuvele, poezii, pamflete politice (vezi rețelele de socializare: agonia.ro; https://borisdruta.wordpress.com/). Nu a fost membrul partidului comunist, nu a avut și nu are apartenență la vreo formație politică. A contribuit activ la distrugerea ideologiei comuniste, manifestându-și
Boris Druță () [Corola-website/Science/303480_a_304809]
-
Cum ar fi trebuit să procedeze părinții în relația cu copilul? - Care sunt motivele pentru care mama și copilul nu au putut comunica? Varianta elevi* Joc de rol: „Mamă, vreau să vorbesc cu tine!“ Scenariul activității - Comunicați textul prezentat. - Finalizați povestirea sub forma de joc de rol. Aceste două variante au fost concepute de Ana Maria Oancea - prof. consilier psiholog. Analiza activității - Există modele diferite de comunicare? - Care sunt cauzele care împiedică comunicarea dintre părinți și copii? - Ce ai putea face
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
studenților din Ungaria. Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună. Pe plan literar debutează în 1957 cu schița "Drumul" în revista "Tânărul scriitor". În 1963 publică primul său volum de schițe, "Copacul". Scrie numeroase schițe, povestiri, romane, eseuri. Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa (azi, Valea Timișului). În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea
Sorin Titel () [Corola-website/Science/301486_a_302815]
-
Eminescu a pus, în poezia „Epigonii”, acea inscripție nemuritoare pe mormântul literar al lui Anton Pann: „S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”, ca și cum acesta l-ar fi avut naș pe însuși Pepelea, personajul snoavelor și povestirilor populare românești, înrudit cu Păcală și întruchipând istețimea, umorul și perspicacitatea. Alți cercetători l-au asemănat cu Ion Creangă sau cu Ion Luca Caragiale:
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
avertizat că se află într-un timp viitor. Caracteristicile stilistice ale satirei din "" sunt ironia și exagerarea caricaturală a numelor personajelor și a locurilor. Nuvela începe cu un scurt dialog între autor și cititor, cititorul fiind cel care întrerupe șirul povestirii prin nedumerirea sa legată de anul 3874, obținut de autor prin adăugarea a două mii de ani anului 1874. Din punct de vedere estetic, prin această nuvelă autorul dezvăluie comportamentul lingvistic al personajelor și evidențiază exprimările greșite și rezistente în timp
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]
-
cunoscut, în special, pentru romanul său "Peripețiile bravului soldat Švejk", o colecție neterminată de incidente ridicole cu un soldat din Primul Război Mondial, care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa 1500 de povestiri. Hašek, care a lucrat și ca jurnalist, a dus o viață de boem și farsor. Hašek a fost autorul mai multor schițe umoristice și satirice publicate în revistele "Humoristické listy" și "Národní listy". Romanul satiric antimilitarist de notorietate mondială „Peripețiile
Jaroslav Hašek () [Corola-website/Science/313059_a_314388]
-
emerit din RSSM. În anii '80 a avut de suferit șicane din partea autorităților sovietice pentru faptul că a publicat scriitori ca Grigore Vieru, Ion Hadârcă etc. s-a remarcat și ca un valoros prozator. El a debutat în presă cu povestiri la începutul anilor '60. Primul său volum de povestiri, intitulat "Tăcerea pădurilor" (1965), s-a distins printr-o problematică cetățenească, prin lirism și căldură umană. A urmat publicarea volumului "Durerea liniștii" (1969) - care vădește aceeași preferință pentru teme și probleme
Mihail Cibotaru () [Corola-website/Science/313062_a_314391]
-
suferit șicane din partea autorităților sovietice pentru faptul că a publicat scriitori ca Grigore Vieru, Ion Hadârcă etc. s-a remarcat și ca un valoros prozator. El a debutat în presă cu povestiri la începutul anilor '60. Primul său volum de povestiri, intitulat "Tăcerea pădurilor" (1965), s-a distins printr-o problematică cetățenească, prin lirism și căldură umană. A urmat publicarea volumului "Durerea liniștii" (1969) - care vădește aceeași preferință pentru teme și probleme cetățenești, dar locul lirismului îl ia aici narațiunea epică
Mihail Cibotaru () [Corola-website/Science/313062_a_314391]
-
lirism și căldură umană. A urmat publicarea volumului "Durerea liniștii" (1969) - care vădește aceeași preferință pentru teme și probleme cetățenești, dar locul lirismului îl ia aici narațiunea epică, străbătută de un bogat fior dramatic. Au urmat volumele de schițe și povestiri " Semaforul", "Izvoare", "Sârjoaca" și "Cu legea pre lege călcând". Este autor și de povestiri pentru copiilor ("Lupul", "Pasăre călătoare" etc.). Publică de asemenea trei romane: "Semănătorii" (1974), "Drumuri" (1979) și "Îndrăzneala" (1983) în care abordează probleme etice, sociale, ecologice și
Mihail Cibotaru () [Corola-website/Science/313062_a_314391]
-
preferință pentru teme și probleme cetățenești, dar locul lirismului îl ia aici narațiunea epică, străbătută de un bogat fior dramatic. Au urmat volumele de schițe și povestiri " Semaforul", "Izvoare", "Sârjoaca" și "Cu legea pre lege călcând". Este autor și de povestiri pentru copiilor ("Lupul", "Pasăre călătoare" etc.). Publică de asemenea trei romane: "Semănătorii" (1974), "Drumuri" (1979) și "Îndrăzneala" (1983) în care abordează probleme etice, sociale, ecologice și economice pe care le ridică viața. Primul roman se referă la evoluția satului moldovenesc
Mihail Cibotaru () [Corola-website/Science/313062_a_314391]
-
(n. 26 ianuarie 1918; d. 25 februarie 2009) a fost un scriitor american, faimos mai ales pentru romanele și povestirile sale science fiction și fantasy. Lucrările sale au fost traduse în douăzeci și una de limbi. Celebritatea i-a fost asigurată de cele două serii de romane "World of Tiers" (1965-93) și "Lumea Fluviului" (1971-83). Este cunoscut pentru munca de pionierat în
Philip José Farmer () [Corola-website/Science/313077_a_314406]
-
Lovers", i-a adus premiul Hugo pentru "Cel mai promițător tânăr autor" în 1953 și este considerată de către critică a fi povestea care a spart tabuul sexului în science fiction. Asta l-a pus imediat pe Farmer pe harta literară. Povestirea "Strange Relations" (1960) a fost un eveniment notabil al genului. A fost una dintre cele trei persoane căreia Robert A. Heinlein i-a dedicat "Străin în țară străină" (1961), roman care explorează libertatea sexuală ca una dintre temele principale. Mai
Philip José Farmer () [Corola-website/Science/313077_a_314406]
-
pe o lume străină în care forțele spirituale se manifestâ în lumea materială. În "Flesh" (1960) astronauții revin pe un Pământ mai bătrân cu 800 de ani, dominat de o religie păgână de adorare a unei Zeițe. Alte exemple includ povestirile "J.C. on the Dude Ranch", "The God Business", "The Making of Revelation, Part I" și romanele "Inside, Outside" (1964) (a cărei desfășurare poate fi considerată a avea loc în Iad sau nu) și "Poarta" (1973), între altele. Multe dintre scrierile
Philip José Farmer () [Corola-website/Science/313077_a_314406]