21,448 matches
-
politică reală sau drept un "plan măreț", o mare lovitură diplomatică sau (cel mai rău) drept "flexibilitate". Dacă o națiune mică luptă pentru supraviețuire, acest lucru este considerat drept trădare, lașitate, oportunism, lipsă de curaj etc. În Transilvania, după cucerirea provinciei în dauna Imperiului otoman, habsburgii i-au lăsat practic pe români pe mâna grofilor unguri. Ce a însemnat acest lucru pentru români a fost limpede pentru viitorul împărat Iosif II, care a călătorit incognito prin Transilvania. Doar Biserica Unită putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înaintea distrugerii lor. După care a plecat la München ca să vadă o altă imagine a Germaniei cea a sudului catolic -, unde a descoperit multe comori istorice românești. Și-a continuat drumul spre Alpi, spre Tirol, partea de sud a acestei provincii părîndu-i-se complet italiană. Tirolezii l-au impresionat pe Iorga. Modul lor de viață ca odrasle ale naturii prezenta un contrast împrospătător față de "Viena putredă și birocratizată"80. De la Innsbruck, Iorga a plecat la Veneția, ca să consulte Arhivele Frari, apoi pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Rusia a ordonat organizarea de festivități în Basarabia cu ocazia celei de a o suta aniversări a anexării ei; "Basarabia", comenta Iorga, "sărbătorește cea de a o suta aniversare a înrobirii ei". A publicat cîteva cărți asupra istoriei românești a provinciei, a orgnizat o expoziție privind caracterul românesc al Basarabiei și a înființat la Iași un cămin studențesc pentru basarabenii care voiau să studieze în "România liberă". Într-un număr festiv al "Neamului românesc" dedicat Basarabiei, Iorga scria: "știm că între
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să se repeadă la București ca să profite de oportunitățile uluitoare așa cum făceau toți cei de la Iași? Prin noiembrie și decembrie, nici o persoană importantă nu mai rămăsese la Iași. Politicienii regimului plecaseră. Așa cum remarca Iorga, Iașul devenise un oraș liniștit de provincie. Dar Iorga nu era politician. El nu "a luat-o la goană" spre București. A așteptat să fie invitat pe baza meritelor sale trecute. Va lipsi de la întoarcerea generalului Berthelot și de la paradele în cinstea victoriei. Nimeni nu l-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spre vest și la controversata problemă a Banatului. Dacă Aliații promiseseră României în 1916 întregul Banat, ei țineau tot mai mult seama acum de superba contribuție la victorie a Serbiei și de numeroasa populație sîrbească din partea de vest a acestei provincii. Plus ignorarea de către oamenii de stat (ca Lloyd George, de exemplu) a factorilor etnici (și a altor factori). O decizie care îi afecta pe doi aliați nu era ușor de luat. Brătianu era intransigent. El cerea ca Dunărea să constituie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Palat 27. Datorită agitației liberale, regele Ferdinand îl considera pe Lupu un fel de Kerenski, avînd permanent în fața ochilor soarta Țarului Nicolae și a familiei acestuia. Sarcina doctorului Lupu ar fi fost să adapteze administrația României Vechi la realitățile noilor provincii divergente, o sarcină dificilă chiar și în condiții normale; iar condițiile erau departe de a fi normale. Dr. Lupu era surprinzător de necorespunzător pentru sarcina aceasta. Temerile Palatului au fost exploatate de Brătianu și de presa liberală. Cealaltă personalitate-cheie care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în ceea ce privește căminele, cantinele studențești, sălile de lectură etc., care să facă față acestui val de studenți, iar creșterea aceasta s-a înregistrat și la nivelul liceelor. În aceste împrejurări, studenții evrei beneficiau de avantaje clare. Spre deosebire de studenții care veneau din provincie și se simțeau străini în marile orașe, majoritatea studenților evrei aveau familiile și casele lor. Ei trebuiau să se bizuie în mai mică măsură pe condițiile haotice de tip Lumea a Treia create de neglijența guvernului. Mulți studenți evrei aveau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
afla în cel mai mare pericol. Iorga înțelegea acest lucru. Cum de puteau politica românească și politicienii români să aplice o politică atît de prostească în Basarabia, permițînd acestui ținut iredentist atît de periculos să devină cea mai prost guvernată provincie? Atunci cînd Basarabia a votat pentru revenirea în granițele României, i s-a promis un grad foarte ridicat de autonomie. Promisiune care nu a fost niciodată onorată. Existau în schimb o brutalitate polițienească aproape fără limite, guvernare proastă, corupție de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
văzută pe Columna lui Traian din Forumul de la Roma. Dar nu era vorba nici de triumf, nici de înfrîngere, ci mai curînd de nașterea în dureri a unei noi națiuni 197. Tezele și antitezele au dus la o sinteză. Îndepărtata provincie a Imperiului Roman (Dacia), care se întindea pînă la Marea Neagră (unde Ovidiu și mulți alții au fost trimiși în exil), a devenit un fel de Siberie pentru Roma: cei căzuți în dizgrație sau nedoriți la Roma erau exilați în mare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dacia), care se întindea pînă la Marea Neagră (unde Ovidiu și mulți alții au fost trimiși în exil), a devenit un fel de Siberie pentru Roma: cei căzuți în dizgrație sau nedoriți la Roma erau exilați în mare număr în această provincie. Conform tradiției latine, lipsită întotdeauna aproape total de orice tendință rasistă, acești exilați, ca și oficialitățile sau ostașii din garnizoanele de acolo, s-au amestecat prin căsătorii cu dacii autohtoni mai ales în Transilvania. În 271 e.n., atunci cînd împăratul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vorbește populația românească compactă din Maramureș un dialect aproape identic cu cel al românilor din Basarabia? S-ar părea deci că, brusc, prin secolele al XIV-lea sau al XV-lea, românii au ajuns să fie majoritari (departe de limitele provinciei romane Dacia) în Transilvania 211. Repet, este greu de explicat cum ar fi putut românii să se strecoare într-un teritoriu bine stabilit al unei mari puteri medievale fără nici un decret oficial. Și, venind dinspre sud, au străbătut ținuturile Făgărașului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sigure timp de aproape o mie de ani), cum ar fi Leopold von Ranke și alții. Opiniile lui Hendrik van Loon sînt revelatoare. Iată ce scrie el despre ascensiunea României moderne în istoria sa universală: "(La început a fost) antica provincie romană Dacia, care fusese izolată de Imperiu în secolul al treilea, devenind de atunci un fel de Atlantida, în care oamenii au continuat să vorbească vechea limbă romană, spunîndu-și și acum români, țara lor fiind România"212. Mai ales R.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Hitler se întorcea acasă, intrînd triumfător în Viena în ziua de 12 martie. (Codreanu i-a transmis prompt felicitări Führerului). Iorga profețise cu mult timp în urmă: Dacă Viena își pierde contextul internațional, atunci ea va deveni un oraș de provincie. Și Viena înseamnă Austria". Iorga vedea acum prezentul din perspectiva trecutului: "și vor veni gloatele vulgare și nu vor înțelege însemnătatea mormintelor capucinilor, ceva ce ei au distrus acum pe vecie"61. Mormintele Habsburgilor din Mănăstirea Capucinilor era ultimul lucru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București, 1931) și La Bassarabie et l'oeuvre des Roumains (București, 1932). Acestea reprezentau opera unui politician, nu a unui istoric. Ele exagerează aspectele pozitive ale administrației românești din Basarabia, deși scot în evidență faptul că, indiferent de caracterul acesteia, provincia aparține etnic și istoric României. Comment la Roumanie s'est détachée de la Triplice (București, 1931 și 1932) se referă la "răsturnarea alianțelor" României în timpul Primului Război Mondial. În Originea și sensul democrației (Vălenii de Munte, 1932), se simte faptul că Iorga era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
izbîndit de-a lungul întregii noastre istorii"12. Iorga a declanșat imediat o amplă campanie de presă. "Neamul românesc" apărea în chenar negru, iar el își începea astfel articolele: "Adevărul despre Trecutul și Prezentul Basarabiei". Iorga idealiza condițiile din această provincie prost administrată, contrazicîndu-și flagrant repetatele aprecieri la adresa acestora și chiar și propria lui corespondență. Dădea replică oricărui atac sovietic, respingînd acuzațiile Rusiei Sovietice (metafore ale afirmațiilor lui Troțki și Rakovski despre "jugul boierilor" români. Iorga avea dreptate cînd afirma că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vor înțelege curînd despre ce este vorba. Ar fi putut adăuga: iar o dată cu colhozurile vor veni NKDVul, deportările și execuțiile în masă. Într-unul din articolele sale, în contradicție cu atitudinea sa anterioară, Iorga îl lăuda pe Carol pentru cedarea provinciei fără luptă. Vorbea aici din nou Iorga-politicianul, nu Iorga-istoricul sau Iorga-omul. Iorga era mai aproape de țintă în privința afirmației ridicole a sovieticilor privind existența unei "limbi moldovenești", pe care românii o "persecutau", iar rușii (chipurile) au salvat-o. "El a respins
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga descrie trecerea sa prin India și pe străzile Havanei cu ajutorul unui ghid englezesc. George Sand l-a purtat prin Veneția lui Orio Soranzo; Daniel Stern în lumea evreilor superstițioși din Alsacia, Emile Souvestre i-a deschis perspectiva vieții de provincie a Franței, iar în tovărășia lui Victor Hugo (Orientale) a trăit distrugerea prin foc a Sodomei și Gomorei și a intrat în palatul lui Ali Pașa 15 Op. cit., p. 61 16 Op. cit., p. 79 17 Șeicaru, op. cit., pp. 92-93. Șeicaru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autoamăgit al unei culturi și civilizații aflate În pragul apocalipsei. Între cele două războaie, transformată dintr-o glorioasă metropolă imperială În capitala secătuită și Împuținată a unui stat-reziduu minuscul, Viena a intrat pe o pantă descendentă, sfârșind ca bastion de provincie al unui imperiu nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă, Austria, repartizată În tabăra vestică, a primit statutul de „primă victimă” a lui Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centru industrial important din vestul Boemiei, urmat de un marș la primărie pe 1 iunie 1953, la care mii de muncitori au defilat cu portretele lui Beneš și Tomáš Masaryk (președintele dinainte de război). Demonstrația de la Plzeò, un simplu oraș de provincie, s-a stins de la sine. Însă câteva zile mai târziu, mărirea normelor oficiale de lucru din RDG (dar nu și a salariilor) a stârnit un amplu protest la câteva zeci de kilometri mai la nord. Măsurile au fost impuse de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când a murit la 85 de ani) anunța la Eliberare că normalitatea politică nu va fi regăsită până când „Franța nu va trece printr-o baie de sânge”, limbajul său nu șoca auzul francez, deși venea de la un burtos parlamentar din provincie, reprezentând centrul spectrului politic. Scriitorii și cititorii francezi erau obișnuiți de mult cu ideea că transformarea istorică și vărsarea de sânge merg mână În mână. Când Sartre și contemporanii săi susțineau că violența comunistă reprezintă o formă de „umanism proletar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe „frontul” cultural printr-o „Bătălie a Cărții” (remarcați limbajul militarizat tipic leninist). Primele manifestări au avut loc În Franța, Belgia și Italia la Începutul primăverii anului 1950. Autori comuniști marcanți - Elsa Triolet, Louis Aragon - călătoreau În diverse orășele de provincie unde conferențiau, semnau cărți și ilustrau virtuțile literare ale lumii comuniste. În practică, acest lucru nu a servit prea mult comunismului: În Franța, două dintre bestsellerurile postbelice au fost Întuneric la amiază de Arthur Koestler (vândut În 420.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a oprit În loc. Viața rurală din Belgia părea ieșită de sub penelul lui Millet: fânul era strâns cu furci de lemn, grâul bătut cu Îmblăciul, fructele și legumele culese cu mâna și transportate În căruțe trase de cai. Precum orășelele de provincie din Franța (unde bărbații cu basc chiar se Îndreptau spre casă cu o baghetă târguită În colț, la Café de la Paix, botezată așa În 1919) sau Spania conservată În aspic de regimul autoritar al lui Franco, Belgia și Anglia pluteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stârnea acum destinul lui Rajk, un om care trimisese el Însuși atâția inocenți (necomuniști) la eșafod. Dar, cu ironie sau fără, reînhumarea lui Rajk a fost scânteia care a aprins revoluția maghiară. La 16 octombrie 1956, studenții din orașul de provincie Szeged s-au organizat În Liga Studenților Maghiari, independentă de organizațiile oficiale ale studenților comuniști. În decurs de o săptămână, În toată țara s-au Înființat organizații studențești, culminând pe 22 octombrie cu manifestul celor „șaisprezece Puncte” formulat de studenții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
republicani și-au exercitat puterea și și-au deschis băierile pungii pentru a atrage arta și artiștii la Paris (sau Versailles), semănând seceta culturală În restul țării. Acum, guvernul voia să cheltuie bani pentru a duce artiști și spectacole În provincie. În toate colțurile Franței au apărut ca ciupercile după ploaie muzee, galerii, teatre și festivaluri. Cel mai faimos, festivalul de teatru de la Avignon sub direcția lui Jean Vilar, debutase În 1947, dar a luat amploare În anii ’50 și ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai buni actori - Jeanne Moreau, Maria Casarès, Gérard Philipe - au trecut pe la Avignon. Acolo și În alte locuri neașteptate, precum Saint-Étienne, Toulouse, Rennes sau Colmar, a Început renașterea artistică franceză. Desigur, Malraux nu ar fi putut Încuraja viața culturală a provinciilor În absența unei inițiative centralizate. Chiar și proiectul lui Vilar era tipic parizian În obiectivele lui iconoclaste: scopul nu era importul de cultură În regiune, ci ruptura de convențiile teatrului - „să dăm din nou viață teatrului, artei colective... să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]