25,611 matches
-
Domnului Isus din Matei 5, 10-12 “Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!” Și totuși Îi mulțumim, întrega familie, Bunului Dumnezeu pentru că este alături de noi și Îl binecuvântăm pentru încercările pe care le îngăduie în viața noastră, pentru că acestea ne ajută la finisarea, șlefuirea și pregătirea caracterului nostru pentru
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și proiectul acesta cu orfanii. Mai jos veți vedea poze care explică foarte bine ce facem noi aici. Veți vedea "casuța" noastră unde stăm acum pentru următoarele câteva luni, animalele cu care ne împărțim zilele și nopțile (și bune și rele), căci elefanții ne dau probleme mari (ne-au distrus copacii în fața cortului, au tras de sforile de la cort, au venit noaptea chiar în fața usii noastre și am trecut prin momente de panică căci nu stiam ce să facem și nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul șef al SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiații lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rău lucru cu putință: ea va va lipsi de dușmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus această strategie sovietică, inițiată de Andropov și transpusa în practică de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cam răcit vremea; − Da, așa-i, da’ eu cred că nu intru, mă cam grăbesc. Da’ cred că și dumneata o să te cam grăbești când ți-oi spune ce am aflat; Maria simți un fior, presimțind să afle vreo veste rea după cum arăta chipul Ilenei. − Da’ spune odată, cumnată, că nu mai am răbdare, nici liniște; − Așa-i, că și eu am înlemnit când am aflat. Am fost la părinții mei la Armășoaia și ducându-mă la prăvălie să iau niște
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de îndurerată. Copiii cei mari erau plecați cu diferite treburi, încă de dimineață. Dintre cei mici Maria le-a chemat pe Maricica și Lențâca (una de zece ani iar cealaltă de opt) și le -a spus și lor vestea cea rea, cu grijă ca să nu le sperie prea tare. Fetițele plânseră și ele văzând-o pe mama lor atât de tristă și înlăcrimată. Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lor atât de tristă și înlăcrimată. Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce acasă. A doua zi de dimineață, când lumina zilei începea să biruie întunericul, Costache înhămă caii la căruța pregătită de cu seară, cu care el, Maria, Emilia și Gheorghiță trebuiau să ajungă la Cursești-Deal, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din ele. Miezul nu era roșu, ci alb-roziu iar sâmburii abia începuseră să se înegrească, semn sigur că pepenele era încă crud. Mușcă cu poftă de două-trei ori din miezul alb-rozaliu și își dădu seama că avea un gust mai rău decât al unui castravete. Aruncă o privire în jur, ca să se încredințeze că nu a observat nimeni manevrele ei, și începu să se gândească cum să scape de afurisitele de bucăți de pepene, care parcă rânjeau cu sâmburii pe jumătate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deosebit de teama că va fi război și că feciorii ei vor lua parte îndurând mizerie, foame, boli și, ferească Dumnezeu, sar putea să-și piardă și viețile. începu să plângă încetișor până ce a adormit și a fost chinuită de vise rele, trezindu-se țipând prin somn iar Costache o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era târziu să-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-a întâmplat totul? încheie discuția Maricica. Au aflat adevărul și ceilalți frați ai lui Săndel , dar mai târziu, după ce acesta se vindecase de toate juliturile și își putea primi porția de chelfăneală. Capitolul XXVI Vești mai multe și bune și rele - Domnule Costache! Madam Marie! Sunteți acasă? Bună ziua! - Bună ziua domnilor învățători, dar cu ce treburi pe la noi? - Avem mai multe treburi pe la dumnevoastră, dar în primul rând unde-i Săndel? - Săndel e plecat de dimineață cu vitele. Le duce pe izlaz
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de familia de aici”, așa mi-a spus; − Apăi eu nu pot face nimica, bădiță Lisandre. Unde să mă duc cu ai mei, mai ales că știi cât e de bolnav Costache? Poate că rușii n-or fi atât de răi, că noi nu suntem soldați cu arme, să luptăm cu ei, eu cred că ne-or lăsa în pace; eu i-am cunoscut în ‘917, păreau oameni de treabă și cu frica lui Dumnezeu. îl aveam pe Mihai mititel, îl
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din colhozuri s-au purtat neomenește cu bătrânii, chinuindu-i în tot felul. Ne-a spus tovarășul locotenent locțiitor politic de companie că ostașii români au scos ochii oamenilor cu furculița, ca să mărturisească unde sunt avuțiile colhozului. Au fost foarte răi unii nemți și români în timpul ocupației. Noi plătim cinstit ce am mâncat, și scoase o hârtie de o sută de lei pe care o întinse Mariei. − Maria, nu lua banii. Față de cât am pierdut și cât om mai pierde, mâncarea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și s-a căit de nelegiuirea cu pământul ce i-a făcut-o lui frate-su, Costache, ascultând îndemnurile ei; − Cum așa, cumnată, le-a apucat mustrările de cuget după atâta timp? De Ileana Melian, care nu-i așa de rea ca soră-sa, mai că o cred, dar Marița... − Stai, să vezi cum au vorbit ele, Natalița mi-a povestit cuvânt cu cuvânt: „Marițo, vreau să-mi descarc sufletul în fața ta, că-mi ești soră mai mare și cât îs
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cam ce ar putea transmite acasă și cer o foaie de hârtie, creion, fixez hârtia pe noptieră și scriu aproximativ aceste cuvinte: „Dragii mei, mă aflu la spitalul din Galați cu o ușoară rană la mâna stângă. În cel mai rău caz risc să pierd degetul mic. Totul va fi bine și ne vom revedea în curând”. Ajuns la părinți, respectivul consătean prezintă biletul, dar tata nu crede că situația mea ar fi chiar așa! Scrisul meu era atât de schimbat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a duratei războiului. Hitleriștii au avut un al doilea Stalingrad în România! Ieșim din adăpostul râpilor și revenim la casa închiriată din satul respectiv. Gazda noastră ne-a furat și din puținul ce-l mai aveam. Vremuri extrem de grele, lume rea, hapsână! Abia prin octombrie ne stabilim la Buzău în casa primitoare a socrului meu. Continuam să fiu în concediu medical. Scăpat din încleștarea războiului cu infirmitatea brațului stâng, era să fiu împușcat de un soldat sovietic cu ochii încrucișați. Câte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și a noastră! În această lume veselă, eu nu mă puteam bucura deplin... Lenuța îmi obiectează chiar că nu mă bucur din toată inima. I-am răspuns atunci: „Tare mă tem că această pace va fi mai grea și mai rea decât războiul”... și câtă dreptate am avut în acel moment!... În februarie, fusesem chemat la Galați, la o comisie medicală sub conducerea aceluiași colonel N. Vasiliu care mă tratase salvându mi brațul stâng și chiar viața... Sunt clasat invalid, inapt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru odihnă. În acest an am și necazuri, cu patru decese în familiile noastre. Ambii socri s-au stins ca o flacără, o cumnată și sora mea mai mare trec și ele în neființă. Așa e viața - cu bune și rele, pe care le primim, cu sau fără voia noastră! De-am fi feriți de încă alte rele și mai rele!... În noul an școlar, deci ultimul meu an de studenție, mă pomenesc chemat urgent la raionul de partid. Secretarul îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o flacără, o cumnată și sora mea mai mare trec și ele în neființă. Așa e viața - cu bune și rele, pe care le primim, cu sau fără voia noastră! De-am fi feriți de încă alte rele și mai rele!... În noul an școlar, deci ultimul meu an de studenție, mă pomenesc chemat urgent la raionul de partid. Secretarul îmi spune ca să merg la Secția de Învățământ a raionului Bârlad ca inspector pe teren. Nu primesc și motivez că îndepărtându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de dracu’ și dădusem peste tatăl său. Mai absentam uneori fiind plecat în stațiuni balneare pentru tratament. Deși vecinul Movilă îi spusese că sunt în stațiune, secretarul susține că m-a văzut prin oraș în ajun și că se vede reaua mea voință... I-am combătut afirmația, dar vrăjmășia lui a rămas! Ni se spunea clar că atitudinea noastră negativă se poate repercuta asupra familiei - copii și nepoți. Deci în mod obligatoriu, chiar dacă ai ajuns la o vârstă înaintată, trebuie să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să meargă și să nu-și pună problema că lasă în urmă un tată la 75 de ani. Ea și copilul erau principalul lucru pentru mine! Eu, la acea vârstă, consideram că mi-am trăit deja viața, cu bune și rele. Să nu-mi ducă grijă! Prima zi de septembrie 1990 - amândoi plecam în direcții opuse. Eu la Bârlad și ea la Paris. Ne înțelesesem de dimineață în toate problemele, a ieșit în oraș pentru câteva minute și n-a apărut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aproape toate drumurile din România ar fi poleite cu aur. Puțină exagerare conștientă nu strică. Mariana a fost interpreta expunerii mele istorice, în care nu m-am putut abține să nu exprim un adevăr despre România, aflată în calea tuturor relelor - vorba cronicarului. Lăsăm pe italian în treaba lui, noi ne vedem de ale noastre, nu înainte de a mai vedea ceva din ceea ce încă nu văzusem și în dimineața de 13 mai părăsim Florența și toate meleagurile ce ne-au încântat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
venit din Răsărit și când fiecare ins nu avea nici măcar siguranța că, în ziua următoare, se va scula din patul propriu spre a merge în siguranță la locul de muncă. Oricât de greu i se pare astăzi și oricât de rea i se va părea această lume, să continue să rămână el însuși, să nu facă deloc compromisuri în viață, într un cuvânt, să persevereze în atitudinea lui corectă față de lume, păstrându-și verticalitatea coloanei vertebrale și a caracterului său. M-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mulți. S. B.: Dar, bine, au găsit și teren. Pe Ceaușescu eu îl consider totuși un... M. M.: Da, e responsabil de ceea ce a făcut. S. B.: Absolut responsabil. Adică, oricât au încercat să-l spele, că ea era mai rea, că el a fost izolat, el știa tot ce se întâmplă în țară. M. M.: Așa este, a fost responsabil. S. B.: Unde erați când ați aflat de capturarea Ceaușeștilor? Eu eram în dormitor la televizor. M. M.: În Piață
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am lucrat direct, nu-l știam. Dar toată lumea vorbea urât de el. S. B.: El a fost marginalizat de Ceaușescu și asta este pe documente. M. M.: Se vorbea urât de el. Figura lui îl arăta că este un om rău. S. B.: Pe el nici nu-l chema Militaru, ci Lepădat. A fost trimis la Frunze, la Academia Militară moscovită, dar nu avea liceul și abia după ce s-a întors i s-a dat diploma de bacalaureat. A crescut rapid
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Clair, iar accepția pe care el o dă avertismentului este aceea de întoarcere a refulatului, a primitivului. Asupra a ce ne avertizează Caragiale ? Ce vede el și noi nu știm încă a vedea ? Și ce anume ne amenință cu întoarce- rea ? Refulatul este cumva „revolta fondului nostru nelatin”, o barbarie pierdută în noaptea timpurilor care amenința, amenință așezarea fragilă a civilizației după matrițe europene, civilizație abia edificată în vremea lui Caragiale, a civilizației noastre moderne marcată de o nesfârșită și agonică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]