21,599 matches
-
rațiune, iar rațiunea de nerațiune. Raporturile rațiune-nerațiune Omul a devenit pentru om atât chipul propriului său adevăr, cât și eventualitatea morții sale. Michel Foucault, 1954 Pentru Foucault, nerațiunea este în interiorul rațiunii 48, vizibilă, scânteietoare, expusă observațiilor celorlalți. Nerațiunea derivă din rațiune și este o formă acceptabilă de manifestare a scriitorilor și artiștilor, din moment ce reprezintă partea moartă, inutilă, transparentă, expusă, chiar dacă intrigantă și contestată, a rațiunii. Cu alte cuvine, Foucault a încercat să stabilească un "raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
1954 Pentru Foucault, nerațiunea este în interiorul rațiunii 48, vizibilă, scânteietoare, expusă observațiilor celorlalți. Nerațiunea derivă din rațiune și este o formă acceptabilă de manifestare a scriitorilor și artiștilor, din moment ce reprezintă partea moartă, inutilă, transparentă, expusă, chiar dacă intrigantă și contestată, a rațiunii. Cu alte cuvine, Foucault a încercat să stabilească un "raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată prin reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea modernă! Ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
derivă din rațiune și este o formă acceptabilă de manifestare a scriitorilor și artiștilor, din moment ce reprezintă partea moartă, inutilă, transparentă, expusă, chiar dacă intrigantă și contestată, a rațiunii. Cu alte cuvine, Foucault a încercat să stabilească un "raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată prin reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea modernă! Ceea ce considerăm noi drept "rău" și/sau "nebun" compune arhitectura rațiunii! Pe de altă parte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contestată, a rațiunii. Cu alte cuvine, Foucault a încercat să stabilească un "raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată prin reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea modernă! Ceea ce considerăm noi drept "rău" și/sau "nebun" compune arhitectura rațiunii! Pe de altă parte, gânditorul francez definea rațiunea ca fiind "o anume putere a sufletului" și "mijloc de cunoaștere" care "permite voinței să se potrivească cu ceea ce cunoaște
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată prin reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea modernă! Ceea ce considerăm noi drept "rău" și/sau "nebun" compune arhitectura rațiunii! Pe de altă parte, gânditorul francez definea rațiunea ca fiind "o anume putere a sufletului" și "mijloc de cunoaștere" care "permite voinței să se potrivească cu ceea ce cunoaște, adică să se potrivească cu însăși esența lucrurilor"49. În viziunea sa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea modernă! Ceea ce considerăm noi drept "rău" și/sau "nebun" compune arhitectura rațiunii! Pe de altă parte, gânditorul francez definea rațiunea ca fiind "o anume putere a sufletului" și "mijloc de cunoaștere" care "permite voinței să se potrivească cu ceea ce cunoaște, adică să se potrivească cu însăși esența lucrurilor"49. În viziunea sa, rațiunea modernă ar fi nu numai acel discurs
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Pe de altă parte, gânditorul francez definea rațiunea ca fiind "o anume putere a sufletului" și "mijloc de cunoaștere" care "permite voinței să se potrivească cu ceea ce cunoaște, adică să se potrivească cu însăși esența lucrurilor"49. În viziunea sa, rațiunea modernă ar fi nu numai acel discurs logic și echilibrat asupra lucrurilor și oamenilor, ci și percepțiile, considerațiile și imaginile pe care ceilalți le au despre oameni și lucruri. Între nebunie și anormalitate nu poate fi pus semnul echivalenței. Nebunia
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fost acceptată, până azi considerându-se că ea are un raport arhetipal cu... Adevărul, este... "chiar Adevărul"! De aici și ideea unui adevăr inaccesibil ființei umane, inaccesibil omului cotidian, formulată de filosoful german! Pentru Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din biografia lui Nietzsche l-a condus pe Foucault să trateze rațiunea ca fiind... "nebunia nebuniei"54, iar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din biografia lui Nietzsche l-a condus pe Foucault să trateze rațiunea ca fiind... "nebunia nebuniei"54, iar nerațiunea ar însemna că "adevărul nebuniei este rațiune [...] cvasirațiune"55. În concepția lui Foucault, nerațiunile clasice constau în a percepe umanul, oamenii cu ochelarii unor "structuri binare"56 (adevăr/neadevăr; lume/fantasmă; ființă/non-ființă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din biografia lui Nietzsche l-a condus pe Foucault să trateze rațiunea ca fiind... "nebunia nebuniei"54, iar nerațiunea ar însemna că "adevărul nebuniei este rațiune [...] cvasirațiune"55. În concepția lui Foucault, nerațiunile clasice constau în a percepe umanul, oamenii cu ochelarii unor "structuri binare"56 (adevăr/neadevăr; lume/fantasmă; ființă/non-ființă; zi/noapte etc.). Acest mod maniheist de a percepe lumea, prezent la oamenii moderni
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în guvernare-opoziție (sistemul politic modern); e în utilitate- piață (nefasta gândire utilitaristă britanică); e în noi-ceilalți (europeni-ceilalți). Nerațiunile clasice își dau mâna cu nebuniile raționalizate și oficializate de... elite. Liberalizarea gândirii în Europa Occidentală a făcut ca "anumite aspecte ale rațiunii să se înrudească cu nerațiunea"58. Asemenea constatări provin din lectura cărților lui Nietzsche, fără ca profesorul de la Collège de France să ia în considerare un amănunt important din biografia lui Nietzsche. Atunci când îl citim pe Nietzsche ar fi bine să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dacă nu cumva, în multe dintre paragrafele atribuite acestuia, o citim pe... sora lui Nietzsche! Foucault nu-mi aduc aminte să fi precizat ceva în legătura cu acest aspect, ori de câte ori se referă la Nietzsche, la gândurile și la scrierile sale. Rațiunea (exprimabilă prin vorbirea articulată și coerentă, prin limbajul logic, prin imaginile clare și argumentele evidente etc.) și nerațiunea sunt legate între ele; nu sunt deloc disociate în actul creației, în artă și în scris. Evident că ele nu sunt opuse
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scris. Evident că ele nu sunt opuse. Orice pierdere a controlului (în spațiul social, public) asupra gândirii, asupra limbajului și asupra acțiunii devine o nerațiune, partea negativă și negativizantă a manifestării umane și a intoleranței mutuale dintre eu și ceilalți. Rațiunea și nerațiunea se completează într-un spațiu social- politic maniheist, care se vrea controlat și dominat de către grupurile umane. Acestea "livrează" societății anumite idei și interese, anumite "norme" de comportament social. Simbolurile vieții intelectualiza(n)te sunt profund dogmatice... Poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este sortită eșecului, atunci când avem de a face cu... sexualitatea. Sexualitatea "topește" dialectica. Nevoile noastre organice sunt expresia unui suflet imaterial și a unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între felul lui Cum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că monarhi neoabsolutiști precum Frederic al II-lea sau cei ai Luminilor "dețin puterea". Deși suveranul prusac se intitula reprezentant și primul servitor al cetățenilor săi, Kant vede, prin particularismul gândirii sale, că "posesiunea puterii corupe inevitabil libera judecată a rațiunii"93. În concepția sa, puterea distruge judecata echilibrată și imparțială asupra lucrurilor și asupra oamenilor. Astfel, puterea și cunoașterea adevărată se exclud, menținând paradigma lui Platon: puterea nu se întâlnește cu ideea de cunoaștere. De fapt, puterea se întâlnește cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în folosul existenței lui, chiar și dincolo de fericirea generală, de fericirea cetățenilor. Idolatria statului politic modern s-a forjat pe necesitățile oamenilor, iar civilizarea cetățenilor s-a făcut prin intermediul poliției (policer = a civiliza 116). Astfel că statul de diplomație al rațiunii de stat italiene, al Seicento-ului a fost contopit cu statul de poliție în fenomenul istoric al formării statelor naționale. Cele "două mari ansambluri de tehnologie politică"117, cum denumea Foucault aceste două state premoderne, nu s-au putut constitui decât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
necesitate a devenit dogmă a politicii moderne printr-un complicat aparat cunoaștere-putere și prin utilizarea limbajului-reprezentare, al cărui principală funcție e persuasiunea despre un "anume ceva", crezul în voința acestui limbaj de a schimba o realitate. Cu doctrina italiană a "rațiunii de stat", cu teoriile gânditorilor francezi și germani din secolul Luminilor, necesitățile oamenilor din Europa prind contur în formarea statelor, care se ocupă nu numai de necesar, dar și de... real. Statul modern devine producător și garant de real, iar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru combaterea dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de câine palvovian în cunoașterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei culturi umaniste. Cu câteva decenii în urmă umanistul George Uscătescu scria următoarele: "Cinematograful și televiziunea au invadat totul: literatura, arta, până și creația metafizică. Totul este funcționalitate. Mai ales fucționalitatea limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte, adevăr și adevăr stabilit idee și ideologie, principiu și dogmă, esență și existent, lucru și funcție 217". Alexandru Duțu definea presa și televiziunea ca fiind "canale privilegiate ale stereotipurilor 218". Unul dintre cei mai reprezentativi romancieri de după 1990
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Piaget • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a lui Isus, dar le-a oferit și o mărturie despre ceea ce Isus a învățat și despre felul cum îl considerau cei care îl urmau. Ungerea lui Isus de către femeie era prea importantă ca să treacă neobservată. I-a oferit o rațiune în plus să-l distrugă pe Isus. În final, autoritățile iudaice au căutat să-l ucidă pe Isus nu pentru că era un om bun, ci pentru că Isus constituia o serioasă amenințare politică. Mesajul său despre domnia lui Dumnezeu era un
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
visa să spună că Iacob ar fi fost Mesia. Conform modelului trasat anterior, ar fi trebuit să-l considere Mesia, dar dacă n-au făcut-o pentru simplul motiv că ei credeau că Isus însuși a fost Mesia, iar singura rațiune pentru a crede așa ceva despre cineva care a fost răstignit, era că a înviat din morți. În concluzia celei de-a șasea mutații: datorită vechii credințe creștine că Isus este Mesia, asistăm la dezvoltarea și mai vechii credințe că Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
declara că partidul său era continuator al vechiului PNL, refuzând să se considere în afara acestuia. El aprecia, de asemenea, că: "fiul lui Ionel Brătianu nu poate fi exclus printr-un vot smuls în pripă, prin teroare"94. Încercând să explice rațiunile pentru care a fost inițiată mișcarea pe care o conducea, Gheorghe Brătianu afirma că: "un partid de ordine și de guvernământ poate duce o luptă cât de îndârjită împotriva altui partid, împotriva oricărui guvern, el nu poate însă dușmăni, sau
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Social Român, în februarie 1923. În concepția acestui lider liberal există o opoziție între "ideea democratică" și "ideea demagogică". În timp ce "demagogia e ușoară [...] trezește toate speranțele, ațâță toate patimile", "democrația e grea, e ingrată [...], datoria ei e să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii"318. Compararea acestor puncte de vedere scoate în evidență deosebirile dintre modalitățile în care cele două partide liberale abordau conceptul de democrație: dacă vechii liberali considerau democrația drept un fapt real, opus demagogiei, care impune voința națiunii
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
acestor puncte de vedere scoate în evidență deosebirile dintre modalitățile în care cele două partide liberale abordau conceptul de democrație: dacă vechii liberali considerau democrația drept un fapt real, opus demagogiei, care impune voința națiunii, acționând ca o stavilă a rațiunii în fața pasiunii, georgiștii considerau că vechii liberali transformaseră democrația în scop și nu în mijloc, înlocuind-o cu "demagogia democratică"; în consecință, georgiștii reclamau corectarea democrației dezvoltate de vechii liberali, prin intervenția și prin autoritatea regelui. Este, de fapt, o
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]