22,856 matches
-
avea maxim 64 de caractere, iar întregul nume nu poate depăși 255 de caractere. Fiecare domeniu controlează modul de alocare a adreselor în subdomeniile sale. Pentru a crea un subdomeniu (să zicem că am dori să facem încă o rețea, separată de cea pe care o avem) se cere permisiunea domeniului în care va fi inclus subdomeniul, fiind astfel evitate conflictele de nume. Fiecare domeniu primește un anumit număr de adrese, care pot fi alocate subdomeniilor sale. DNS constă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
întrerupere a serviciilor sunt greu de evitat pentru că ele elimină datele de control prin luarea sub coordonare a routerelor. Pentru urmărirea atacurilor de acest tip se propune o tehnică nouă, cunoscută sub numele de legături de management „out-of-band”, ca rețele separate de control. Departamentul Securității Naționale va examina nevoile dezvoltării cercetărilor pentru îmbunătățirea securității routerelor, prin noua tehnologie sau metodă de rutare a informațiilor. În special, va evalua progresele din domeniul managementului „out-of-band” și al filtrării adreselor, recomandând pașii de parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
calculatoare situate în diferite țări. În aceste condiții pot să apară numeroase probleme legate de nivelurile diferite de protecție pe care le asigură țările. Legile privind licențele nu sunt uniforme; de aceea este necesar să se realizeze contracte de licențe separate în funcție de țara în care urmează să fie folosite programele. Un alt domeniu al legislației se referă la nivelul de securitate națională garantat, la libertatea de circulație a informațiilor și la confidențialitatea datelor. De asemenea, nu trebuie uitați nici factorii politici
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mult, 30% dintre aceștia consideră că momentul de la care pot fi difuzate aceste tipuri de emisiuni trebuie să se situeze undeva după ora 23. Comportamentul violent poate avea cauze multiple: biologice, psihologice, sociale sau economice. De aceea este dificil să separăm efectele violenței media de influența celorlalți factori. Totuși, sutele de studii publicate în ultimii 40 de ani în statele dezvoltate au demonstrat următoarele: copiii care privesc prea mult la televizor (peste 4 ore zilnic) tind să-și rezolve conflictele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
unor prestații). Având în vedere că scopul întocmirii planului este prevenirea separării copilului de familia sa, premisa de la care pleacă legea este că un copil ale cărui drepturi nu sunt respectate pe deplin se află în risc de a fi separat de familia sa. Referindu-ne la art. 1, lit. c) care vizează copilul cu dizabilități, practic orice copil cu dizabilități se consideră că este la risc de a fi separat de familia sa, lucru care poate fi contestat. Furnizarea prestațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
respectate pe deplin se află în risc de a fi separat de familia sa. Referindu-ne la art. 1, lit. c) care vizează copilul cu dizabilități, practic orice copil cu dizabilități se consideră că este la risc de a fi separat de familia sa, lucru care poate fi contestat. Furnizarea prestațiilor, serviciilor și intervențiilor cuprinse în planul de servicii se face în baza unui contract cu familia/reprezentantul legal, încheiat cu responsabilul de caz (conform art. 15 din Ordinul nr. 80
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
poziția din care o fotografiem: de aproape, de departe, din avion sau dintr-un unghi contraplonjat. Fără postulatul unicității realității, știința nu are sens. Reprezentările despre această realitate pot fi multiple. Toate științele au progresat, în măsura în care oamenii au reușit să separe viziunea riguroasă și pertinentă de tentația unei viziuni diferite. Ar trebui să renunțăm la căutarea adevărului doar pentru că nu e posibil să îl posedăm în întregime? La fel, obiectivitatea ne aruncă într-o căutare fără sfârșit: nu e niciodată la
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de acum parte din Europa. Carolingienii lărgesc frontierele către est. Slavii și un-gurii se alătură creștinismului. După un îndelungat proces de îndepărtare, ruptura definitivă între Roma și Bizanț se consumă în 1054, dată fatidică, pentru că destinele Occidentului și Orientului se separă, luând o orientare diferită. Frontierele se stabilesc pentru un timp îndelungat. Teritoriile marcate de ortodoxie vor suporta cezaropapismul, Biserica și Statul nu se vor separa, nu vor cunoaște nici Renașterea, nici autonomizarea individului, nici Reforma, nici Iluminismul, nici înflorirea democrației
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Roma și Bizanț se consumă în 1054, dată fatidică, pentru că destinele Occidentului și Orientului se separă, luând o orientare diferită. Frontierele se stabilesc pentru un timp îndelungat. Teritoriile marcate de ortodoxie vor suporta cezaropapismul, Biserica și Statul nu se vor separa, nu vor cunoaște nici Renașterea, nici autonomizarea individului, nici Reforma, nici Iluminismul, nici înflorirea democrației. Tentativele de modernizare a autocraților, ca Petru cel Mare sau Ecaterina a II-a, eșuează. Totuși, frontierele sunt rarefiate. În secolul XIX, rușii participă la
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o dată pentru totdeauna. Altădată, puterea venea de la Dumnezeu, iar regele domnea în numele Lui. Acum, orice putere emană din suveranitate populară. Puterea este delegată prin alegeri. Ea este limitată în timp. Este limitată și prin împărțire: legislativul, executivul și judiciarul sunt separate. Libertățile publice sunt asigurate (libertatea cuvântului, libertatea de a scrie, de întrunire etc.), cetățenii sunt egali în fața legii etc. Toate aceste principii nu s-au instalat imediat, iar lupta pentru alegerile universale sau dreptul femeilor la vot durează tot secolul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sunt în opoziție. Unii pretind că deciziile eficace nu tolerează pălăvrăgeala, ele tre-buie luate de șef. Alții afirmă că idealul democratic și respectul datorat oamenilor pretind să se ajungă la un consens prin participarea tuturor celor interesați. O altă anomie separă "porumbeii" de "șoimi". Primii sunt adepții dezarmării unilaterale, ceilalți cred că trebuie să îl încolțești pe adversar, să fii mai puternic decât el. Să luăm un ultim exemplu. În perioadă de depresie economică, unii nu vor decât să revigoreze consumul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
revigoreze consumul, sprijinind inflația care ar duce la pierderi și profituri. Alții își concentrează toate eforturile spre diminuarea cheltuielilor, mulțumindu-se să regrete șomajul care riscă să crească. Persoanele care urmează demersuri de complementaritate descoperă că nu e posibil să separi libertatea de egalitate. Una își pierde sensul fără cealălaltă. Trebuie să oferim tuturor șanse egale de început în viață, dar trebuie să acordăm fiecăruia libertatea de a-și dezvolta talentele. Totuși, este indispensabil să creăm reguli sociale care să facă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
acordăm fiecăruia libertatea de a-și dezvolta talentele. Totuși, este indispensabil să creăm reguli sociale care să facă echitabilă împărțirea între toți a bogățiilor și avantajelor produse de cei mai creativi (răsplătind meritele și asigurând siguranța existenței). Nu trebuie să separăm eficacitatea de participare. Pro-vocarea constă în a le împăca, pentru a face democrația per-formantă. Este o chestiune de supraviețuire pentru ea: democrația devine vulnerabilă atunci când lasă să se acumuleze problemele, fără a le găsi o soluție. În acest caz survine
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
egalitatea sunt printre aceste invariabile care caracterizează ansamblul speciei umane. Distincția este utilă din punct de vedere operațional, dar, în realitate, nu este deloc ușor să diferențiezi lucrurile. Omul este în centrul naturii, dar în același timp s-a și separat de natură. În ceea ce privește natura biofizică, pare destul de clar că ea nu conține în sine axiomele care permit să justifice o judecată de valoare, o opinie, o ideologie. Ea este mută din punct de vedere etic. Ea nu sugerează direct principiile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în "patria socialismului" și s-au întors plini de admirație. Au crezut ceea ce li se spunea, ceea ce li se arăta. Dictatura, poliția politică, deportările, lagărele de concentrare, lipsurile erau trecute sub tăcere. Am enumerat câțiva factori importanți care deformează judecățile, separându-le de adevăr. În viață, acțiunea lor se conjugă. Ideologia, interesele, prejudecățile, temperamentele, caracterul fuzionează în doze variabile Manevrele Atunci când oamenii discută și dau dovadă de talent, ei nu dăunează adevărului; din contra, contribuie la plăcerea celor care asistă. Dar
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
et studio, spun anticii). Capitolele 1-6 au fost destinate să creeze un demers care să combine teoria, ilustrația empirică și practica metodologică: noi am definit valorile; le-am considerat în starea lor statică, cât și în transformările lor; le-am separat pe cele care sunt relative de cele universale. Am arătat cum să le analizăm și care sunt demersurile disponibile în acest sens. În sfârșit, am propus o metodă: să interpretăm și să diagnosticăm valorile pe care vrem să le înțelegem
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
obiectul” de la psihiatrie, iar „metodele” și „modelul de gândire” din psihologie. Din acest motiv, „nebunia”, „fenomenele psihice morbide” au fost studiate în primul rând ca „obiect în sine”, ca „fenomene umane” de o factură particulară, căutând prin aceasta să le separe atât de „atitudinea psihologică”, cât și de „atitudinea psihiatrică”, plasându-le în contextul unei „antropologii generale”, în interiorul căreia „suferința psihică”, considerată de psihiatrie ca „boală”, este înțeleasă ca un tip particular de „experiență sufletească interioară”, integrată în contextul „psiho-biografic” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anamneza clinică a bolnavilor mintali, iar psihologia pe observația și psihodiagnosticul subiecților normali. În cazul acesta ne punem întrebarea „ce este psihopatologia?” și, în al doilea rând, „ce loc ocupă ea în raport cu psihiatria și psihologia?”. Psihopatologia studiază fenomenul psihic morbid, separându-se în felul acesta atât de psihiatrie, cât și de psihologie, sau, mai exact, situându-se între aceste două domenii. Ea nu se interesează de bolile psihice ca psihiatria, nefiind o disciplină medicală, ci utilizează „materialul psihiatric”, comparându-l cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vizibile, ci ca „sensuri interioare” ale umanului. Psihiatria este o disciplină clinico-medicală, pe când psihopatologia este o disciplină filozofico-antropologică. Psihopatologia ca disciplină explicativă, prin natura obiectului și metodologia utilizată, se va deosebi fundamental de psihologie și de psihiatrie. Ea se va separa fără însă a se rupe așa cum de altfel am arătat mai sus. În psihopatologie observația obiectului este înlocuită cu reflecția filozofică (W. Dilthey, K. Jaspers). Pentru W. Dilthey „filozofia trebuie, în primul rând, să ne învețe să surprindem, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a „faptului psihiatric” introdusă de H. Tellenbach. Se poate afirma din acest moment că psihopatologia se înfățișează ca o disciplină bine individualizată, care-și definește în mod clar obiectul și metodologia în raport cu psihologia și psihiatria clinică, de care se va separa, încetând a se mai confunda cu acestea. Spre deosebire de psihiatrie, care consideră tulburările psihice ca expresie a unei boli, legându-le de o cauză care a dus la perturbarea echilibrului psihic, psihopatologia consideră tulburările psihice ca pe niște experiențe sufletești care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale facultăților mintale”. Acest aspect este deosebit de important întrucât el dă posibilitatea explicării diferitelor niveluri ale vieții psihice, în condițiile oferite de patologia psihiatrică, imposibil de sesizat și de explorat la subiecții normali, la care facultățile psihice nu pot fi separate una de cealaltă. Acest nou punct de vedere impune precizarea cadrului științific de referință. Th. Ribot și elevii săi P. Janet și G. Dumas, iar ulterior Ch. Blondel și H. Wallon, vor face o primă distincție între psihologia normală și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatologul va fi, în cazul acesta, un teoretician al cunoașterii fenomenului psihic morbid, pe când psihiatrul va fi un practician al diagnosticării și tratării medicale a bolilor psihice. Rezultă de aici că obiectul apropie psihopatologia de psihiatrie, iar cea care le separă este metoda. Este necesar în acest caz să precizăm caracteristicile pentru obiect și cele pentru metodă, atât în cazul psihiatriei cât și în cel al psihopatologiei. Obiectul psihopatologiei Referindu-se la obiectul cunoașterii în psihopatologie, L. Binswanger distinge două direcții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din care, teoretic, derivă toate celelalte. Putem afirma, în acest moment, că istoria sănătății ca și istoria bolii este paralelă cu istoria evoluției umanității și a civilizației. Între boală și terapie există o relație directă, iar ele nu pot fi separate din contextul aceleiași „mentalități” sociale, al „concepțiilor despre lume” (Weltanshauungen), constituind poate, unul dintre elementele cele mai interesante, mai pline de semnificație și importante ale acestuia. Conceptul de normalitate Pentru a înțelege și defini „patologicul”, anormalul, trebuie să facem referință
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o conștiință critică a nebuniei care delimitează rațiunea reflexivă logică și căreia i se opune prin caracterul ei negativ, antitetic; b) o conștiință practică a nebuniei, care se impune ca o realitate concretă în raport cu normele unui grup, de care se separă, situându-se în opoziție cu acesta; c) o conștiință enunțiativă a nebuniei care justifică calificarea acestui „mod de existență” diferit de cel considerat normal, fiind recunoscut și etichetat ca atare; d) o conștiință analitică a nebuniei, referitoare la cunoașterea obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
progresivă și în diferite grade a personalității, așa cum este întâlnită în cursul evoluției clinice a psihozelor și stărilor demențiale; c) evoluția clinică remitentă sau intermitentă, de tip periodic, ciclic, sub formă de „accese” care survin periodic, cu o ritmicitate regulată, separate între ele de faze de remisiune sau de ameliorare, ca în cazul psihozelor periodice (boala afectivă, PMD, ciclofenia, dipsomania); d) momentul lucid este reprezentat, în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni psihice, prin suprimarea temporară și completă a manifestărilor psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]