21,846 matches
-
măsură a statutului comunității, dar acum, instalarea orologiului orașului a devenit simbolul mândriei orășenești. În 1481, locuitorii orașului Lyon au făcut o petiție către magistratul orașului pentru un orologiu, justificând astfel cheltuirea de fonduri, „mai mulți oameni vor veni la târguri, cetățenii vor fi multumiți, veseli și fericiți și vor trăi o viață mai ordonată”39. Primele orologii nu aveau cadrane. Ele numai făceau să sune un clopot la fiecare oră. Într-adevăr, cuvântul englezesc clock vine din cuvântul limbii olandeze
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Wright, erau „clopotul pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al clopotelor care Îi chemau la petrecere, foc sau Înmormântare”41. Chiar și În aceste cazuri timpul nu era determinat cu anticipație și delimitat de evenimentele externe. Timpul medieval era Încă sporadic, greu de prezis, fiind În special era
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
economie vine de la grecescul oikos, care Înseamnă casă. Membrii unei familii lărgite produceau tot ce aveau nevoie, schimbau prin troc cu vecinii apropiati și, ocazional, vindeau surplusul În piețe deschise, care erau ținute ocazional. Piețe mari, cum ar fi Marele Târg de la Frankfurt În Evul Mediu târziu, erau evenimente anuale care atrăgeau negustori ambulanți de la mari distanțe. La târgurile mai mari se puteau cumpăra bunuri mai exotice. Mătasea, cărțile, pergamentul, medicamentele și mirodeniile, În special din Orientul Îndepărtat, aveau căutare și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prin troc cu vecinii apropiati și, ocazional, vindeau surplusul În piețe deschise, care erau ținute ocazional. Piețe mari, cum ar fi Marele Târg de la Frankfurt În Evul Mediu târziu, erau evenimente anuale care atrăgeau negustori ambulanți de la mari distanțe. La târgurile mai mari se puteau cumpăra bunuri mai exotice. Mătasea, cărțile, pergamentul, medicamentele și mirodeniile, În special din Orientul Îndepărtat, aveau căutare și se vindeau bine. Dar imaginea unei economii moderne de piață o depășește pe aceea a unor comercianți care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
semnul lui Mercur": dureri de cap, boală prin somn, ce vorbește cu bâlbâială, epilepsie și melanholie (sic). Într-un alt manuscris 26, recopiat în 1790, deci anterior acestei date, anonim, se menționează următoarea "doftorie pentru beție": "să se ducă în târg, să cumpere o știucă, care va să aibă un pește într-însa și de va găsi icre într-acel pește să le scoată și să cumpere de nouă parale rachiu și să tulbure rachiul cu icrele și să le țină
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu au existat, mult timp, case de recluziune. Aflăm astfel că Isprăvnicia Piatra Neamț cere "trimiterea femeii Zamfira pentru rele și desfrânate purtări la o mănăstire pentru canonisire"; aceeași instituție aduce la cunoștința Departamentului Treburilor din lăuntru că "pe ulițele din târgul Piatra nemernicind o femee lipsită de minte și cu necuviincioase purtări, anume Safta au trimis-o la Mănăstirea Agapia de unde s-au înapoiat cu întâmpinare că din pricina patimei nu poate să o primească acolo, îndrumând-o la Văratec"56. Rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
doctori ai Facultății de Medicină din Paris, numărul de paturi remarcabil la acea dată, instrumentarul pe care îl menționează, printre care microscop, sfigmograf, termometre și "alte aparate de investigare", ne confirmă posibilitățile medicale relativ importante ale centrului existent atunci la Târgul și Mănăstirea Neamțului. Ca și alte instituții similare, ospiciul nu s-a putut menține, după cât se pare, la un nivel calitativ constant. Foarte curând, după ce Thiron și Caragiani se declarau satisfăcuți de situația găsită, în activitatea sa, ospiciul a resimțit
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
într-un fel sau altul, dar mai ales prin otrăvire. Refuza mâncarea, singur își prepara câte un pui, își fierbea și lapte. Nu se ducea în sat să se bărbierească, ci chema frizerul acasă. Alteori, se ducea singur tocmai la târgul Podu Turcului pentru cumpărături, deoarece acolo spera să nu-l cunoască nimeni. În oboseala lui, persoana cea mai temută era subalternul și colaboratorul său, doctorul C. I. Parhon care avea să-i devină, în 1917, succesor la direcția Spitalului Socola
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
penale în Principatele Române, București, 1928, p. 34-40; Ion Peretz, Curs de istoria dreptului român, vol. II, partea II, cap. 6, pp. 428-433. 77 O. Stănciulescu, op. cit., p.18. * Se obișnuia ca, zilnic, pușcăriașii să fie trimiși la cerșit, în târguri, piețe etc., legați între ei și păziți de arnăuți cu ciomege care îi loveau uneori ostentativ, pentru a trezi mila cetățenilor (Quelques mots sur la Valachie, 1856, p. 8). 78 G. Creiniceanu, Literatura medicală română. Biografie și Bibliografie, Editura Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Măi Ionică, măi Ionică...! Groparul: (după o decantare a celor petrecute) Ai să vezi c-o să mă transfere la dezhumări... Matei: Lasă, domnule, că vorbesc eu cu părintele... Nu-ți fă griji! Ei, Octave, acum, așa jumătate cum ești... facem tîrgul? Octav: (înscriindu-se repede în tonusul propus de Matei) Mai e vorbă! Păi ce, degeaba ai risipit matale atîta whisky! Semnez ce vrei. Mai ales acum...! Mă simt mai ușor acum...! Și mai mic, e-adevărat, dar mai ușor...! Ești
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Basarabie cu Akkerman, Chilia, Ismail și celelalte slobozii, sate și cu tot ceea ce cuprinde această provincie, după cum îi restituie și fortăreața Bender. Tot astfel, Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți cele două principate, ale Valahiei și Moldovei, cu toate fortărețele, orașele, târgurile, satele și cu tot ce cuprind ele și Sublima Poartă le primește în condițiile următoare, cu promisiunea solemnă de a le respecta cu sfințenie [...]”. Așa cum foarte bine s-a precizat, Basarabia era prezentată ca provincie separată, având același statut ca Valahia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
la începutul războiului, urmând ca trupele rusești să se retragă din acele teritorii care vor fi restituite Sublimei Porți; Maiestatea Sa Imperială restituie Sublimei Porți Basarabia, cucerită de armatele rusești, cu orașele fortificate Bender, Akkerman, Chilia și Ismail, ca și târgurile și satele cuprinse în această provincie”. Termenul Basarabia era folosit cu sensul de atunci, adică partea de sud a teritoriului dintre Prut și Nistru; precizarea introdusă în textul tratatului, după ce se stabilise că Nistrul va despărți cele două imperii, dovedește
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
convenții și alte acte cu caracter internațional, București, 1971, p. 198-202. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman. 10/21 iulie 1774 ........................................................................................................................ Art. XVI. Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți întreaga Basarabie cu Akerman, Chilia, Ismail și cu târgurile și satele și tot ceea ce cuprinde această provincie, după cum îi restituie și fortăreața Bender. Tot astfel, Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți cele două Principate ale Valahiei și Moldovei cu toate fortărețele, orașele, târgurile, satele și cu tot ce cuprind ele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Basarabie cu Akerman, Chilia, Ismail și cu târgurile și satele și tot ceea ce cuprinde această provincie, după cum îi restituie și fortăreața Bender. Tot astfel, Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți cele două Principate ale Valahiei și Moldovei cu toate fortărețele, orașele, târgurile, satele și cu tot ce cuprind ele și Sublima Poartă le primește în condițiile următoare, cu promisiunea solemnă de a le respecta cu sfințenie: 1.Să respecte față de toți locuitorii acestor principate, de orice demnitate, rang, stare, înclinație sau proveniență ar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fi restituite Sublimei Porți cu toate fortărețele existente și în aceeași stare în care sunt în momentul de față, maiestatea sa imperială restituie Sublimei Porți Basarabia cucerită de armatele rusești cu orașele fortificate Bender, Akerman, Chilia și Ismail, ca și târgurile și satele cuprinse în această provincie. ...................................................................................................................................... Art. XIII. — Prezentul tratat de pace perpetuă, încheiat în chip atât de fericit, va fi confirmat din partea maiestății sale sultanului și din partea maiestății sale împărătesei întregii Rusii prin mijlocirea unor instrumente de ratificare solemne
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
confluența cu Prutul. Art. V. Majestatea Sa Împăratul tuturor Rusiilor cedează și restituie Sublimei Porți Otomane partea din Moldova care este situată pe malul drept al Prutului, precum și Valahia Mare și Mică, cu toate cetățile și starea actuală, cu orașele, târgurile, satele, așezările de orice fel și tot ce cuprind și ele aceste provincii împreună cu Insulele Dunării, cu excepția totuși a ceea ce se menționează în art. IV din prezentul tratat. ..................................................................................................................................... Art. VI. Cu excepția frontierelor nou formate de Prut, toate celelalte frontiere dintre
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
rămâne aceleași cum erau înainte de începerea ostilităților; iar Curtea Rusiei, și în virtutea art. 3 din Preliminarii, cedează Sublimei Porți Otomane toate fortărețele și frontierele cuvenite, cuprinse între aceste limite și în starea în care se află acum, cu toate orașele, târgurile, localitățile și tot ceea ce cuprind aceste teritorii. ...................................................................................................................................... Întocmit la București, 16/28 mai 1812 G. Noradounghian, op. cit., p. 86-92; un rezumat al Tratatului (cu datare greșită, 6/18 mai 1812), în Recueil manuel et pratique de traites, conventions et autres
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-i cere păsuire pentru o infimă datorie, de numai o sută de dinari. Chiar dacă acesta îl roagă cu aceleași cuvinte cu care s-a adresat el însuși stăpânului său, atunci când trebuia ca el și ai lui să fie vânduți la târgul de sclavi. „Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot” - a zis datornicul nemilostiv. Dar e o simplă vorbă, rostită la disperare. Nu exista șansa ca promisiunea să fie împlinită. „Îngăduiește-mi și-ți voi plăti”, îi zice, la rândul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de cooperare/conflict, să analizăm celebra dilemă a prizonierului și o aplicare a ei în relația dintre sistemele sociale. Doi prizonieri care au comis împreună o crimă sunt ținuți la închisoare fără posibilitatea de a comunica. Judecătorul le propune următorul târg: cinci ani de închisoare pentru fiecare, dacă mărturisesc amândoi; doi ani la fiecare, dacă nici unul nu mărturisește; achitarea celui care mărturisește și 10 ani pentru cel care nu mărturisește. Structura jocului este deci următoarea (tabelul 7.1). Tabelul 7.1
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vânzare determinat anterior, ci doar o valoare determinată pe baza studiilor efectuate în ceea ce privește oferta pieței în domeniul obiectului contractului. Informațiile necesare și folositoare într-o astfel de fundamentare a valorii pot fi obținute, de regulă, din prospecte, cataloage, oferte on-line, târguri și expoziții de specialitate și, după caz, prin consultarea bazelor de date. Beneficiarul, respectiv AC, va estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului de servicii/furnizare/lucrări, luând în considerare
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
raționalistă (N. Crainic, 2 februarie 1936); 15. Doctrina liberală (Al. Necșești, 9 februarie 1936); 16. Învățământul agricol în România (N. Vasiliu); 17. Curente politice europene (Gr. Filipescu, martie 1936); 18. Doctrină și acțiune politică (D. Gusti, 22 martie 1936); 19. Târgurile și rolul lor economic (prof. Brancovici, 29 martie 1936). Ciclul de conferințe continuă în fiecare duminică până la 31 mai 1936. Din ciclul „Valorificarea produselor basarabene”, început încă din anul trecut, s-au ținut până acum următoarele comunicări: 1. Nevoile industriei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Mărginimea Sibiului care, spre deosebire de Nachbarschaft-ul săsesc, nu aveau o organizare standard, ci deosebiri legate de modalitățile de satisfacere a necesităților. În Cristan: „Câte ulițe erau, atâtea vecinătăți. Se numeau după numele uliței”, iar în Jina „erau 12 vecinătăți, după străzi: Târgul, Hodișul Mic, Hodișul Mare, Ulița Mare, Capu satului, Valea secii, Curmătura, Prislop, Cucusue, Vecinătatea lui Martin, Guruiețu Mare” (Ghinoiu, 2004, 359). Modalitățile și criteriile de alegere a conducătorilor erau și ele diferite și răspundeau necesităților fiecărei comunități, astfel: în Jina
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rezultatul contactelor dintre aceste comunități învecinate sau care au avut o arie comună de circulație ce a favorizat împrumuturile, interferențele, influențele reciproce. Căile de comunicare, de transmitere a unor tradiții, le-au constituit în principal administrația din Fundus regius, piețele, târgurile și păstoritul transhumant. Un rol important în acest context l-au avut negustorii și unii meșteșugari care mergeau să-și valorifice produsele în afara granițelor spațiilor lor de origine. Colportori de tradiții, ei au facilitat împrumuturile. La baza dreptului cutumiar românesc
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]