21,550 matches
-
(alternativ: Ion Brezoianu, n. 1817, București - d. 1883) a fost un dascăl și publicist român, care a avut o contribuție importantă în organizarea școlilor normale și rurale din Țara Românească. A tradus mai multe cărți de învățământ și a publicat câteva cărți proprii. s-a născut la București. A urmat școala la "Sf. Sava", unde a fost coleg cu viitorul președinte al Consiliului de Miniștri I. Em. Florescu și cu arhitectul Alexandru
Ioan Brezoianu () [Corola-website/Science/333425_a_334754]
-
a fost suspectat a fi luat parte la complotul urzit de Mitică Gr. Filipescu împotriva domnul Alexandru Ghica. După 6 luni de închisoare a fost eliberat. Rămas fără slujbă, a fost luat de Ion Heliade Rădulescu la "Curierul Românesc", unde traducea din jurnalul german de Frankfurt, care era admis de cenzură. După căderea lui Ghica, Brezoianu a fost încredințat cu organizarea învățământului la Câmpulung Muscel. Ca răsplată pentru munca sa, Bibescu l-a ridicat în dregătoria de pitar. În anul revoluționar
Ioan Brezoianu () [Corola-website/Science/333425_a_334754]
-
Leipzig. În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director al Filarmonicii George Enescu din București (1945-1947). A tradus libretul operei Oedip de George Enescu, traducere pe care compozitorul o considera singura valabilă. În anul 1914 s-a căsătorit cu pianista Muza Ghermani Ciomac.
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
Călătorii căutau statul creștin înființat potrivit tradiției de părintele Ioan pe undeva prin Asia Centrală și urmele bisericii creștine din China, înființate de episcopul misionar nestorianist Alopen care a adus creștinismul în China. Potrivit inscripției de pe stela nestoriană de la Xi'an - tradusă de iezuitul francez Nicolas Trigault -, el a venit din Persia în China în anul 635 și a obținut o audiență la împăratul Tai-Tsung. Misionarii Cabral și Cacella au fost primii europeni care au menționat existența țării mitice Shambala (al cărei
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]
-
Călătorii căutau statul creștin înființat potrivit tradiției de părintele Ioan pe undeva prin Asia Centrală și urmele bisericii creștine din China, înființate de episcopul misionar nestorianist Alopen care a adus creștinismul în China. Potrivit inscripției de pe stela nestoriană de la Xi'an - tradusă de iezuitul francez Nicolas Trigault -, el a venit din Persia în China în anul 635 și a obținut o audiență la împăratul Tai-Tsung. Misionarii Cabral și Cacella au fost primii europeni care au menționat existența țării mitice Shambala (al cărei
Estêvão Cacella () [Corola-website/Science/334548_a_335877]
-
Ierusalim în anul 2000. a fost căsătorit de două ori și a avut trei copii. În creația sa Amihay este mult mai spontan, mai ironic și mai puțin ostentativ „literar” decât alți poeți ebraici. Scrierile lui Yehuda Amihay au fost traduse in peste 40 de limbi. A publicat 25 volume de versuri.
Yehuda Amihay () [Corola-website/Science/334583_a_335912]
-
timp colonel al unui regiment de lăncieri ruși. Evadează de acolo și ajunge într-un final la castelul de pe insula dintre Crișuri, unde așteaptă ca autoritățile să-i decidă soarta. Tribunalul Militar din Pesta îl citează din greșeală pe Jenő (traducând greșit numele unguresc al lui Ödön în cel de Eugen von Baradlay), iar acesta ascunde adevărul în fața familiei, asumându-și faptele fratelui său și fiind executat ulterior. Aflat în aceeași închisoare, Richárd este condamnat și el la moarte, dar crudul
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
în care scenele de măcel, de un realism vădit față de celelalte romane ale prozatorului, reprezintă ilustrarea războiului absurd pe care îl duc soldații din armata austro-ungară, deseori împotriva propriilor confrați revoltați”. Romanul "Fiii omului cu inima de piatră" a fost tradus în mai multe limbi străine: germană („Der Mann mit dem Herzen Steinernen”, "Pester Lloyd" și "Pester Tageblatt", 1869), poloneză („Serce kamienne”, Dziennik Poznanski, 1874-1875), franceză („Les fils de l'homme au coeur de pierre”, Impr. Paul Moureau, Edit. Paul Ollendorf
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule ale literaturii române moderne”, născută dintr-un elan nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Andronic und die Schlange”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1949; traducere de Günther Spaltmann; o altă traducere de Mariana Șora, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1990), maghiară („A kígyó”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
rândurile supraviețuitorilor. Cartea autobiografică din anul 2015 „Autobiografia lui Jean Riven”, s-a bucurat de o primire elogioasă în rândurile unor critici și oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică, eseuri de istoria miturilor și religiilor, cărți de filozofie, mistică și antropologie, din patrimoniul culturii universale și românești, de autori ca Jakob Böhme
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
tipuri caracteristice de vânători, inclusiv unele figuri mărețe. Mihail Sadoveanu a fost un vânător precoce, participând la prima sa expediție cinegetică pe când avea vârsta de 12 ani, după cum mărturisea mai târziu în volumul memorialistic "Anii de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
critice mai rezervate. Perpessicius remarca caracterul „când livresc, când oarecum artificios” al scrierii care se datora faptului că lipsea ceva din „acea împletire de umor discret și de poezie mistică” din "Cocostârcul albastru". Volumul "Țara de dincolo de negură" a fost tradus în limba cehă ("Země za mlhou. Povidky", SNDK, Praga, 1960; traducere de Otakar Jirauš). Capitolul „Caprele lui Sfântu-Antonie” a fost tradus în limba slovacă ("Srny svätého Antona. Preložil", Príroda, Bratislava, 1971; traducere de Štefan Žolnay).
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
acea împletire de umor discret și de poezie mistică” din "Cocostârcul albastru". Volumul "Țara de dincolo de negură" a fost tradus în limba cehă ("Země za mlhou. Povidky", SNDK, Praga, 1960; traducere de Otakar Jirauš). Capitolul „Caprele lui Sfântu-Antonie” a fost tradus în limba slovacă ("Srny svätého Antona. Preložil", Príroda, Bratislava, 1971; traducere de Štefan Žolnay).
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
al lui Hrozný, Societatea Orientalistă Germană l-a însărcinat pe acesta cu publicarea textului. Până în acel moment, limba în care erau inscripționate tăblițele, deja fusese identificată ca fiind de origine Indo-Europeană. Doi ani mai târziu, după izbucnirea Primului Război Mondial, Hrozný a tradus prima frază hitită: După dezintegrarea Austro-Ungariei, Hrozný a fost numit profesor al Universității din Praga. La început, s-a axat pe studiul filologiei hitite. Doi ani mai târziu, în 1924 și 1925, a condus două expediții arheologice în Orientul Apropiat
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
prima oară când cei doi au colaborat. Johan van Manen s-a mutat la Amsterdam și a devenit redactor al publicațiilor editate de Societatea Teosofică. Johan van Manen a avut mereu un mare interes pentru culturile din Himalaya. El a tradus cartea "Reincarnation" a doamnei Besant. În jurnalul "Theosofia" a publicat printre altele traduceri ale operei lui Évariste Huc, Thomas W. Rhys-Davids și a scris un articol despre Tao Te Ching a lui Lao Zi. Din comentariul lui care a însoțit
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
și din alte familii aristocrate, iar mai târziu ca profesor la Școala de Arte și Meserii din Cairo. Începând din anul 1869 Sanua a scris 32 piese de teatru, de asemenea a adaptat piese de teatru pe care le-a tradus din engleză, franceză și italiană. Din anul 1870 ele au fost puse în scenă la un teatru deschis cu sprijinul khedivului în cartierul Al Azbakiya, la nord-est de actuala piață Tahrir. A fost cel dintâi om de teatru egiptean care
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
impresia prezenței unei „forțe magice care contrazice raționalismul, geometrismul spiritualității noastre europene”, cât și printr-o „poezie a exoticului pe care M. Eliade o strecoară fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte in Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
-o în copilărie de la sora bunicii materne. Tema romanului o reprezintă căutarea fericirii, fiind puse în opoziție romantismul dragostei și realismul brutal al vieții sociale. Romanul s-a bucurat de o mare popularitate la vremea publicării sale și ulterior, fiind tradus în mai multe limbi și ecranizat de patru ori până în prezent. "Omul de aur" este cel mai cunoscut și mai citit roman al lui Jókai, influențând operele literare ulterioare ale mai multor scriitori maghiari. În toamna anului 1828, corabia „Sfânta
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
publicat o versiune pentru tineret a romanului, intitulată "A rózsák szigete" (în ). Bródy a descris viața locuitorilor de pe „Insula nimănui” și a ignorat complet tema dragostei. Această variantă a fost publicată în două ediții (1894 și 1910) și a fost tradusă în limba germană. "Omul de aur" este cea mai citită scriere a lui Mór Jókai, având o popularitate mare în rândul cititorilor de la începuturile publicării sale și până în prezent. Autorul-însuși menționează în postfața ediției finale a romanului, publicată în 1896
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
factori extraliterari specifici, (...) două romane ilustrând același model al romantismului central-european, spațiu care este, cel puțin pentru momentul la care ne referim, o insulă a nimănui, unde „viața-i vis”, adică refugiu în vis”. Romanul "Omul de aur" a fost tradus în mai multe limbi străine: germană („Der Goldmensch”, "Pester Lloyd", 1872), daneză („Et Guldmenneske”, Immanuel Rée, Copenhaga, 1874), poloneză („W czepku się urodzil”, A. Wiek, Varșovia, 1875), cehă („Zlaty’ Muž”, Otto Janke, Praga, 1875-1876), suedeză („En lyckans guldgosse”, Albert Bonniers
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
sale au fost publicate în revista literară „Siman Kriá” (în traducere - „Semn de exclamație”) după mulți ani în care creația poetului a fost necunoscută publicului. El a publicat opt volume de versuri, multe din ele în editura „Siman Kriá” A tradus în afară de piese de teatru, mai multe cărți de gânditorul mistic israelian Shlomo Kalo (1928-2014) din limba bulgară, în care au fost scrise, în ebraică. Israel Pincas a scris circa 150 poezii, repartizate în opt culegeri. Poeziile sale au fost traduse
Israel Pincas () [Corola-website/Science/334794_a_336123]
-
tradus în afară de piese de teatru, mai multe cărți de gânditorul mistic israelian Shlomo Kalo (1928-2014) din limba bulgară, în care au fost scrise, în ebraică. Israel Pincas a scris circa 150 poezii, repartizate în opt culegeri. Poeziile sale au fost traduse in mai multe limbi, inclusiv în arabă și chineză. În germană au fost traduse, între alții, de Tuvya Ruebner
Israel Pincas () [Corola-website/Science/334794_a_336123]
-
1928-2014) din limba bulgară, în care au fost scrise, în ebraică. Israel Pincas a scris circa 150 poezii, repartizate în opt culegeri. Poeziile sale au fost traduse in mai multe limbi, inclusiv în arabă și chineză. În germană au fost traduse, între alții, de Tuvya Ruebner
Israel Pincas () [Corola-website/Science/334794_a_336123]
-
în limba greacă și pentru cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea au fost practic aristotelice. Începând din anii 1760 o serie de directori luminați au introdus în Academie studiul matematicii, al științelor naturale și al filozofiei moderne, traducând și adaptând manuale europene. În 1814 Gheorghe Asachi a predat pentru prima dată în limba română un curs de inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în 1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
de interes împreună cu premii oferite pentru rezolvarea lor, începând "Noua Carte Scoțiană". Foarte probabil tot Steinhaus a fost cel care a conservat "Cartea Scoțiană" originară de la Lwów pe timpul războiului, după care i-a trimis-o lui Stanisław Ulam, care a tradus-o în engleză. Cu ajutorul lui Steinhaus, Universitatea din Wrocław a devenit renumită pentru studiul matematicii, așa cum fusese anterior Universitatea din Lwów. Ulterior, în anii 1960, Steinhaus a fost profesor vizitator la Universitatea Notre Dame (1961-62) și la Universitatea din Sussex
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]