213,725 matches
-
II-lea înlătură constituția democrată, înlocuind-o cu un fundament juridic pentru un stat autoritar (a se vedea Constituția din 1938), însă nu schimbă denumirea formală a statului. Nici regimul autoritar al lui Antonescu, ce preia Regatul României ciopârțit de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria nu produce o schimbare, deși mărginește instituția monarhică la un rol marginal. Odată cu 23 august 1944, Regele Mihai înlătură regimul Antonescu și restaurează parțial pe 30 septembrie 1944 Constituția din 1923. Guvernul Petru Groza îl silește
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
1885 până în 1895, și din 1900 până la sfârșitul vieții sale în 1908 din cauza pneumoniei. Cremer a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1903 pentru munca depusă în arbitrajul internațional, în special în tratatul de arbitraj anglo-american. A fost cofondator al Uniunii Interparlamentare și al Ligii Internaționale de Arbitraj. A fost numit Cavaler (Chevalier) al Legiunii de onoare franceze franceze, a primit Ordinul Regal Norvegian al Sfântului Olav și a fost înnobilat în 1907.
William Randal Cremer () [Corola-website/Science/328478_a_329807]
-
Flandra imperială. De asemenea, Ioan a preluat moștenirea în Olanda, devenind conte al acesteia în 1299, ca urmare a morții contelui Ioan I, prin intermedierea mamei sale Adelaida de Olanda, moștenitoare și regentă în acest comitat. Descendenții săi au menținut uniunea personală dintre cele două comitate. Vărul său, contele Floris al V-lea de Olanda (antecesorul lui Ioan în Comitatul Olanda), se afla în luptă împotriva flamanzilor pentru stăpânirea asupra Zeelandei. Ca urmare, el a solicitat sprijin din partea Franței împotriva flamanzilor
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
rețelei reușind să strângă în timp sume mari de bani. Acțiunea este prezentată într-un stil satiric. El se află pe locul 21 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Intransigentul ziarist Victor Mirea (Emil Hossu), poreclit „Balaurul”, de la cotidianul național de mare tiraj „Atitudinea” întreprinde o anchetă la IAS Todești, descoperind că responsabilii Melcu (Marius Pepino) și Telcu (Nicu Constantin) au raportat
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
El a fost relansat la 1 februarie 2002, fiind vizionat de încă 58 spectatori. "Secretul lui Bachus" se află astfel pe locul 21 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Succesul filmului a determinat identificarea actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila cu personajul Bachus. Actorul însuși povestea că de fiecare dată când mergea să-și cumpere o sticlă de vin, era abordat cu umor de cei
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
dr. în științe juridice și administrative, plecat dintre noi la vârsta de 97 de ani 1. Biografie 1.1 Copilăria și primii ani de școală 1.2. Primul război mondial și Marea Unire 1.3. Studenția 1.4. Maturitatea - vicepreședintele Uniunii Foștilor Luptători din Gărzile Naționale Române din Ardeal în 1918-1919, secția județului Hunedoara - între anii 1935 - 1944; - secretar general al Ligii Antirevizioniste Române, filiala județului Hunedoara, între anii 1930 - 1940; - președintele Frăției Ortodoxe Române din Deva; - membru ales în Adunarea
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
un centru cultural chilian (1993) și va fi atașat cultural al Republicii Chile la București (între anii 1992-1997). este poet și traducător, autor a numeroase studii și materiale legate de literatură hispano-americană și română. Membru titular al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România; membru al Mișcării Poetice Mondiale (WPM), al Liceo Poético de Benidorm (Spania). A publicat următoarele volume: „Adi Criști: Esta muerte que me resucita” (traducere), Editura 24 Ore, Iași, 2009; „7 poetaș de Iassy”, Editura Feed Back, Iași
Mario Castro Navarrete () [Corola-website/Science/336481_a_337810]
-
Antologia în spaniolă "De Escandinavia a los Andes,tres poetaș latinoameticanos en Suecia", Iulie 2016 A publicat poezie, traduceri, eseuri filozofice în reviste din țară și străinătate. A obținut numeroase recunoștințe a muncii sale, printre care Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași - Pentru promovarea culturii românești în spațiul cultural hispano-american (2009) ; Premiul „Eminescu” și medalia „Teiul de Argint” - acordate de Editură Geea, pentru activitatea în domeniul traducerilor (2013), distins cu premii pentru traducerea în Orașe , Craiova, Botoșani
Mario Castro Navarrete () [Corola-website/Science/336481_a_337810]
-
al lui Rachel Katz, născută SchwarzerPărinții ei erau evrei tradiționaliști originari din Polonia care au fugit din această țară în România, după ce tatăl se eschivase de la recrutare în armata polonă. În 1940 orașul ei natal a fost cedat de România Uniunii Sovietice, în urma unui ultimatum din partea acesteia.În vara 1941 trupele române și germane au intrat în Cernăuți, izgonind armata sovietică. Familia Katz a fost atunci deportată împreună cu majoritatea evreilor din Cernăuți mai întâi în ghetoul Cernăuți, apoi în lagăre și
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
I a Danemarcei a unit Suedia, Danemarca și Norvegia (care includea Finlanda și Islanda) prin cu aprobarea nobilimii suedeze. Tensiunile continue între cele trei regate au condus la un conflict între suedezi și danezi în secolul al XV-lea. Dizolvarea uniunii la începutul secolului al XVI-lea a condus la o rivalitate îndelungată între Danemarca-Norvegia și Suedia (incluzând Finlanda) pe parcursul secolelor ulterioare. Episcopii catolici îl susțineau pe Cristian al II-lea, regele Danemarcei, însă acesta a fost înlăturat de pe tron de
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
al III-lea. Ioan a demonstrat simpatii clare în favoarea Bisericii Catolice creând conflicte între nobilime și clerul suedez. Acesta a reintrodus un număr de tradiții catolice care fuseseră abolite în trecut. Politica sa externă era afectată de legăturile familiale cu Uniunea statală Polono - Lituaniană, unde fiul său devenise regele Sigismund al III-lea Vasa în 1587. În 1604, regentul Carol este recunoscut de Stare ca regele Carol al IX-lea al Suediei. Scurta sa domnie a fost marcată de o perioadă
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Cașubiei, Prinț al Insulei Rügen, Lord de Wismar, Duce de Bavaria, Jülich, Kleve și al Comitatului de Berg. Pe parcursul domniei Casei Holstein-Gottorp (1751-1818), a fost utilizat titlul de Moștenitor al Norvegiei ("Arvinge till Norge"). După ce Norvegia a intrat într-o uniune personală cu Suedia ca urmare a războaielor napoleoniene, titlul monarhului includea Rege al Norvegiei. Odată cu încoronarea sa, Carol al XVI-lea Gustaf, a ales doar Rege al Suediei (Sveriges Konung) ca titlu. Această alegere se reflecta și în motto-ul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
început să studieze literatura la Universitatea din Lausanne. Își va abandona studiile pe parcurs pentru a se dedica în întregime activității de traducător și de editor. El s-a căsătorit cu Fabienne Despot, fostul președinte al secțiunii cantonale Vaud a Uniunii democratice de centru. În 1989, Vladimir Dimitrijević, directorul editurii L'Âge d'Homme, i-a propus să traducă "Le Temps du Mal", o vastă trilogie romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
au fost distruse. Autoritățile comuniste instalate ulterior l-au acuzat pe pastorul reformat că a colaborat cu autoritățile horthyste. Pastorul a acuzat în trei articole publicate în ziarul "Új Élet" din Oradea (nr. 38, 42 și 44 din 1948) că Uniunea Tineretului Comunist distrăgea atenția tinerilor din mediul rural și nu permitea - referindu-se la circulara episcopiei - tinerilor din cadrul Alianței Populare Maghiare să participe la biserică și la școlile confesionale. Pastorul Ferenc Boros a fost arestat pentru o săptămână în perioada
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
Geological Survey, fiind responsabil cu divizia atlantică. El a fost comisar pentru agricultură al statului Massachusetts, în momente diferite, și a fost președinte al Societății Geologice din America în anul 1895. De asemenea, a servit doi ani ca ofițer al Uniunii în Războiul Civil American. La începutul carierei profesionale, Shaler a fost creaționist și anti-Darwinist. Această poziție s-a datorat marelui respect manifestat pentru omul de știință genial, dar de modă veche Agassiz, sub al cărui patronaj Shaler a urmat în
Nathaniel Shaler () [Corola-website/Science/336517_a_337846]
-
regiuni să fie recrutate exclusiv din rândurile kurzilor. Kassem insusi s-a apropiat de poziția nationalistă arabă a nasseriștilor. La începutul anului 1961 Barzani a părăsit Bagdadul și a început pregatiri pentru o nouă eventuală insurecție. Cu fonduri primite din Uniunea Sovietică a cumpărat armament și munitii. În iulie 1961 a izbucnit un conflict local între tribul Barzanilor și cel al Zibarilor, sprijiniți de Bagdad. Învinși, conducătorii Zibarilor s-au refugiat în Turcia. În septembrie 1961 au izbucnit răzmerițe ale kurzilor
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
de securitatea iraniană, practic într-un regim de arest la domiciliu. Cu tot prestigiul păstrat de Barzani în decursul anilor, în 1975 după semnarea acordului de la Alger, disputele intestine din partid au dus la sciziunea Partidului Democrat Kurd prin separarea Uniunii Patriotice a Kurdistanului de sub conducerea lui Jalal Talabani, a unei fracțiuni pro-irakiene sub conducerea lui Hashim Aqrawi și a fiului cel mare al lui Barzani, Ubaidullah Barzani, și a Partidului Revoluționar Kurd condus de Abd as-Sattar Sharif. În iulie 1975
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
care i-a dat o viziune a preeriilor, a marilor spații deschise și a cerului de deasupra”. La 11 ani, Nabokov a tradus chiar "Călărețul fără cap" în limba franceză. Alexander Bek menționează că K. K. Rokossovky, viitor Mareșal al Uniunii Sovietice, ar fi citit scrierile lui Reid, la care s-ar fi referit la începutul anului 1942. Czeslaw Milosz a menționat că a citit în copilărie, de asemenea, traducerile rusești ale lui Reid, care i-au permis să învețe limba
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
Israelului se pot menționa mici comunități la Antwerpen ,Londra, Lakewood, New Jersey, și New York (Brooklyn), de asemenea la Toronto și Los Angeles. În vremea celui de-al patrulea rabin din Gur, Israel Alter, denumit și „Beit Israel”, a luat ființă Uniunea mondială a Instituțiilor Gur din lume, la care sunt afiliate toate instituțiile de învățamânt religios ale mișcării. Israel Alter și-a pierdut soția și cei doi copii în Holocaust. În cadrul partidului Agudat Israel hasidimii Gur sunt reprezentați începând din 1948
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
despre creația muzicală populară din Moldova; în 1966 devine doctor conferențiar. Este prorector pentru activitatea didactică și științifică la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” (azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova) în perioada 1958-1979. Devine membră a Uniunii Compozitorilor din RSSM în 1972. În 1972 este distinsă cu premiul „Maestru Emerit al Artei din RSSM”.
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
Ioan Moldovan este poet, eseist, redactor șef al revistei „Familia”. S-a născut la 21 martie 1952 în satul Mureșenii de Câmpie, comuna Sava (astăzi comuna Pălatca), județul Cluj. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO și al PEN-Clubului Român. Familia se stabilește la Cluj (tatăl, milițian, apoi șofer - mama, casnică, o soră mai mare, un frate mai mic). Studii elementare și gimnaziale la Școala Generală Nr. 5 din cartierul Cărămidari
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
(n. 15 septembrie 1941) a fost primul și singurul cosmonaut polonez, fiind decorat cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice și avansat succesiv până la gradul de general al Forțelor Armate ale Poloniei. S-a născut într-o familie de moșieri din satul Lipniki, aflat în regiunea Volânia. Tatăl său, Roman Hermaszewski, era unul dintre conducătorii mișcării de rezistență poloneză
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
a dorit să se pregătească pentru pictură, dar în acea perioadă o singură școală din Dublin accepta studenți femei. În 1892 intră la "Slade School of Fine Art" din Londra, unde ia contact și cu mișcarea politică și intră în "Uniunea Națională a Societăților de Femei Sufragete", care milita pentru emanciparea femeii. Ulterior se mută la Académie Julian din Paris. Aici îl cunoaște pe viitorul soț, contele Casimir Markievicz. În 1908 intră în proaspătul înființat Sinn Féin și se angajează în
Constance Markievicz () [Corola-website/Science/333466_a_334795]
-
satul Bencecu de Jos, comuna Pișchia, județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2008) și "Cetățean de Onoare" al comunei Pișchia (2008). Urmează cursurile școlii primare în Bencecu de Jos și gimnaziul în comuna Pișchia, apoi este
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2008) și "Cetățean de Onoare" al comunei Pișchia (2008). Urmează cursurile școlii primare în Bencecu de Jos și gimnaziul în comuna Pișchia, apoi este elev la Liceul „Constantin Diaconovici Loga
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]