24,349 matches
-
AR PUTEA SĂ LE VINĂ DIN NOU IDEEA. DECI NU AVEA SĂ MAI FIE CERCETAT VREODATĂ DE ARSENALE. IAR ÎNTR-O BUNĂ ZI AVEA SĂ DEA ÎN VILEAG CUNOȘTINȚELE. ÎN TIMP CE STĂTEA ACOLO ȘI-ȘI LĂSA CU RĂBDARE TRUPUL SĂ SE ADAPTEZE, HEDROCK REFLECTĂ CĂ NU E PRIMA DATĂ CÎND A INTRAT ÎN POSESIA UNEI INVENȚII ȘI N-A FĂCUT-O PUBLICĂ. PROPRIA LUI DESCOPERIRE, AUGMENTAREA VIBRATORIE, O PĂSTRASE CA PE O TAINĂ PERSONALĂ VREME DE DOUĂZECI DE SECOLE PÎNĂ A FOLOSIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Așteptă cu încordare, urmărind sensorialele ― care nu erau altceva decît niște relee automate convertite pentru folosirea în acest spațiu. N-ar fi trebuit să dureze prea multă vreme. Sensorialele scînteiară; comutatorul principal coborî pînă la o treime din puterea maximă adaptînd întreaga navă la viteza temporală obișnuită. Simultan, Hedrock simți o mișcare. Marele crucișător al Arsenalelor se înălța; împreună cu el și micul aparat în care se găsea, perfect consonant ca ritm temporal și destul de departe de spațiul special pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
relua în dezbatere arta, știința sau, mai mult încă, progresiunea spre starea de grație. Să ne gândim numai la Pascal, la Evariste Galois, la Rimbaud. Proprietatea acestor destine este ceea ce am putea numi "fulguranța" lor. În alte părți, geniul se adaptează unei existențe terne, scutită de neprevăzut. Viața unuia dintre cei mai mari matematicieni moderni, neamțul Bernhard Riemann, ce-a fost altceva decât viața unui izolat, aproape a unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nepăsări-active; datorită ei, cele mai neînsemnate gesturi căpătau greutate pe când limitele voinței-conștiente deveneau din ce în ce mai instabile : orice se întâmpla părea, în același timp, constant și reversibil, cert și înșelător, dar mai bine să vorbim despre altceva... În acele zile, Zenobia se adapta noilor condiții ale existenței noastre; era o adaptare fluidă în care viața obișnuită nu se deosebea cu nimic de viața presimțită; ea le turna una în alta, gesturile și cuvintele ei se aliniau într-o modestie obscură și plană căreia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aborigenilor cu de-a sila, în secolul douăzeci, iar copiii aborigenilor le erau recunoscători celor care îi transformase în mancurți. A urmat, cum era firesc, un proces de metisare. Pentru albi era un câștig. Primeau un trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea și cultura anglo-saxonă. Metișii au devenit mai răi. Acestora le este rușine de aborigenii pursânge și spun, ceea ce este adevărat, că aceștia îngroașă prostituția și infracționalitatea de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dacă îl roagă să facă ceva, trebuie să-i explice ca unui oligofren, cu lux de amănunte, o face intenționat ca să nu-i mai dea nimic de făcut, și el și mă-sa o să trăiască o mie de ani, se adaptează la orice situație, știu să se folosească de oameni, de lucruri, cum rămâne cu mine, se întreabă cu un sentiment de frică, de jenă, în sinea ei este nemulțumită de ceilalți, dar și ceilalți pot fi nemulțumiți de ea, unde
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la firma de comerț Biutafoc unde lucra Tomoe. — Ești într-o ureche? Privind spre tavan și gândindu-se la Gaston care era sus, Takamori oftă. Și-a amintit de renumitul haiku al lui Bashō despre singurătatea omului toamna și-l adaptă împrejurărilor: „E-n toiul primăverii Vecinul meu - Cum o duce oare?“ Au auzit treptele scârțâind sub pașii apăsați ai lui Gaston. O clipă mai târziu, Gaston deschise ușa și fața de cal își făcu timid apariția. — Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fotoliul rulant al lui Couthon, celălalt triumvir și prieten al lui Robespierre. Probabil, știți că acest Couthon era infirm de ambele picioare. Ca să meargă prin Paris, se folosea de un fotoliu rulant, inventat special pentru el. Fotoliul avea două manivele adaptate la extremitatea fiecăruia dintre brațe. Un angrenaj transmitea mișcarea celor trei roți și căruciorul putea să capete o viteză destul de mare. Când venea la Convenție, unul din jandarmii de gardă îl lua din cărucior și-l ducea în spate până la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Stau pe aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât, s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
niciodată; vin de "Buna Vestire" și de "Întâmpinare", jumătate de cană; miros de pește nici în cutiile de conservă linse de câini. Cum să nu dai mână liberă unui duhovnic ce-și ținea turma aproape, chiar dacă unii nu se puteau adapta nici în ruptul capului atmosferei cazone din schit?! Auzi, părinte Ilarion, noi am pus piatră peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Jucătorii NonA A.E. Van Vogt 1 Non-axiome Un sistem nervos uman este, potențial, superior celui animal. În vederea dobândirii sănătății mentale și a dezvoltării echilibrate, fiecare individ trebuie să învețe să se adapteze lumii reale care-l înconjoară. Există metode de antrenament care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
le studieze pe Venus. Puțin mai târziu, urca în ascensor și-și privi ceasul: 9 și 27. Un minut mai târziu, la 9 și 28, timpul prevăzut pentru accident, ascensorul se prăbuși. 2 Non-axiome Semantica generală permite individului să se adapteze vieții în felul următor: 1. El poate în mod logic să anticipeze viitorul; 2. El poate realiza în funcție de capacitățile sale; 3. Comportamentul său este modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse la locul de plecare de pe munte cu câteva minute înainte de ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească primul. În sfârșit, Discipolul se mișcă și se apropie câțiva pași. - Nici mie nu mi-a fost ușor să mă adaptez. Problemele acestea de energie complexe m-au deranjat întotdeauna, mai ales că nu am un spirit mecanic. Janasen tăcea. Nu așteptase explicația și nu se simțea calificat pentru a interpreta ceea ce primea. Aștepta. - Trebuie să riscăm, zise Discipolul. Am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nervos. Deși nu păreau să-și dea seama, apariția Discipolului în mijlocul acestui tablou idilic distrugea pentru totdeauna modul lor simplu de viață. Acum, sosirea navei de război și prezența lui Gilbert Gosseyn confirmau schimbările viitoare ale condiției lor. Ori se adaptau, ori dispăreau. Camera de control se găsea în partea din față a navei. Nu luă mult timp să-i dea ocol. Organele de comandă erau de tipul simplu " cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului din perioada lui de inconștiență, ea îl descrisese ca pe un individ care prefera să se servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui Ashargin, începeau să se integreze pe planul inconștientului. Încremeni când realiză acest lucru. Era așadar, iar aici. Încă o dată un jucător necunoscut îl răpise și similarizase "esența", care-i constituia spiritul, într-un creier străin. Cu cât se va adapta mai repede, cu atât va fi mai repede liber. De astă dată, trebuia să încerce să stăpânească situația. Să nu arate nici o urmă de slăbiciune. Va trebui să-l ducă pe Ashargin la limita posibilităților sale fizice. Pe când pornea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în care erau duși oamenii cu comoții fizice sau nervoase, baia caldă constituia prima etapă a destinderii. Dar numai dacă nu se luau alte dispoziții, tensiunea revenea repede. Convingerea, iată elementul vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
soldaților romani era antrenat pentru lupta coordonată. Legiunile lui Cezar ar fi avut puține șanse împotriva armatelor Imperiului Roman de răsărit în secolul al VI-lea. Armele s-au modificat puțin, dar antrenamentul s-a îmbunătățit. În 1940, dictatorul Hitler adaptează sistemul nervos al oamenilor la un sistem nou și diferit de război mecanic. A triumfat până când un număr superior de oameni și de mașini au adoptat metodele lui. Mașinile existau înaintea Blitz-ului, dar era nevoie ca oamenii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zi, vor fi distruse în acest război imens. Era posibil și ca alții să sufere neajunsuri ici și colo Dar asta ar fi excepția, nu regula. Erau prea puțini pentru a fi considerați periculoși, iar fiecare non-A se va adapta rapid la situația locală pentru a acționa în consecință. Pretutindeni, acum, vor fi bărbați și femei non-A ajunși la deplina maturitate a forțelor lor integrate, care nu se vor mai afla niciodată izolați într-un grup, într-un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Secoh se întrerupse și ochii mai pierduseră din înflăcărare. Zise, îngândurat: - Enro este un om foarte abil. Recunoștea, n-avea încotro. Dar faptul în sine dădea măsura propriei abilități. Necapturarea lui Enro era o înfrângere majoră; și totuși, deja se adapta. - Atunci, zise Secoh, ești pentru mine, sau contra mea? Un mod brutal de a prezenta lucrurile, mai ales că nu preciza consecințele unui refuz posibil. Gosseyn nu puse direct această întrebare, spuse: - Ce-ai fi făcut cu Enro, dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
construiau o colibă, un soi de ou mare și negru. M-am oprit să-i privesc, buimăcit de soarele arzător. Mama mea nu vroia să cobor în curte ca să mă joc cu alți copii. După ce s-a căsătorit, s-a adaptat traiului într-un cartier popular. Chiar fiind departe de centru, nu era deloc trist, pentru că era populat și vesel. Dar bunica ta refuza să privească pe fereastră, pentru ea cartierul acela nu era trist, tristețea știa prea bine cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai ales Elsa, chipul ei deloc uimit. Nu mă simțeam așteptat, nu mă simțeam iubit. Eram nedrept. Elsa mă iubea, cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională decât mine. Din dragoste, se adaptase frâielor mele. În timp ce eu, odată mort tata, dădeam înapoi. Simțeam că anumite incertitudini, anumite revolte interioare, evitate în timpul adolescenței, reapăreau intacte. Și mă așteptam ca ea, care era întreaga mea familie, să-și dea seama ce se întâmplă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
loc care ne-a văzut copii și care să ne regăsească adulți, într-o zi de lucru, din întâmplare. Acum știam că nu mă schimbasem, că eram mereu același și că poate nu ne schimbăm, Angela, pur și simplu ne adaptăm. — Erai bun la școală? — Da, din păcate. — De ce din păcate? Din păcate, pentru că te-am violat, din păcate, pentru că n-am plâns când a murit tatăl meu, din păcate, pentru că n-am iubit pe nimeni, din păcate, Italia, lui Timoteo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu orice senzație trăită, este și pentru că ceea ce simt eu acum, în timp ce-l strivesc pe Ponko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
există atâtea altele mai atrăgătoare... Basca... Bretona... Țigăneasca... Toți se înscriu la ele... Nu doar ca să studieze limba, nimeni nu mai vrea să facă asta... Vor să dezbată probleme, să coreleze idei generale cu alte idei generale. Colegii mei se adaptează, urmează curentul, își intitulează cursurile „Sociologia limbii Țării Galilor“, „Psiholingvistica occitanei“... Cu cimeriana nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]