21,374 matches
-
de culoare roșiatică, având dimensiunile de 5 cm - înălțimea, 5 cm - diametrul fundului și 11cm -diametrul gurii și suprafața minuțios netezită, partea superioară fiind acoperită de firnis roșu, care prezintă o serie de defecte în ceea ce privește modalitatea de realizare în zona buzei și a fundului crăpat; fragmente provenind de la vase modelate cu mâna și la roată și izvoare osteologice găsite în umplutura gropii. TVARDIȚA (centrul raional Taraclia, R. Moldova) În 1988, în apropierea satului Tvardița au fost descoperite două falere din argint
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
obiecte de inventar specifice culturii sarmatice: două amfore din Cos; un bol ceramic modelat la roată realizat din pastă fină de culoare roșie și firnis de aceeași culoare, fiind ornamentat cu motive fitomorfe, având o formă semisferică cu gura largă, buza ușor invazată și fundul inelar; fragmente ceramice modelate cu mâna; o faleră din argint aurit de formă circulară în plan și conică (tip umbo) în profil, obținută prin ștanțare și ciocănire (ornamentată prin gravare, cu bogate motive geometrice și fitomorfe
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
rotund și plat, având diametrul de 6 cm; mărgele mărunte din faianță egipteană de culoare turcoazdeschisă; un vas de ofrandă reprezentând o cană modelată la roată realizată din pastă fină de culoare cenușie și arsă uniform, de formă bitronconică, având buza verticală bine pronunțată cu un mic prag în partea interioară, gâtul larg, umerii evidențiați, fundul inelar, toarta prinsă la un capăt de gât și cu celălalt de umăr; un al doilea obiect de ofrandă reprezentând un vas de mici dimensiuni
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
mărgele din sticlă; un pandativ căldărușă din fier; un fragment dintr-o oglindă din bronz cu discul rotund și plat; un obiect de ofrandă reprezentând un vas de mici dimensiuni modelat cu mâna de forma unui clopot, cu gura largă, buza rotunjită, umeri ușor pronunțați și fundul plat.
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
500 de prizonieri germani și a fost capturată o mare cantitate de arme și material de război. "A fost o bătălie bine organizată și victorioasă. Era o atmosferă de victorie. Toată lumea mergea cu fruntea sus. Răniții erau cu surâsul pe buze." Istoricul diviziei germane Blumm, divizie care apăra capul de pod, descrie aspecte ale înfrângerii suferite, spaima teribilă de tancuri care i-a cuprins pe soldații germani. În zilele de 28 și 29 mai 1940, o unitate de tancuri și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
meu, pentru ce m-ai părăsit?”. În fața acestor cuvinte comentatorii sunt dezorientați. Cum ar trebui să le interpretăm? În diferite părți din relatarea pătimirii se simte ecoul detaliilor din Ps 22. Aici, însă, avem un citat explicit pus chiar pe buzele lui Isus. Unii și-au pus întrebarea dacă Isus avea în minte întregul psalm, în special partea care se referă la răzbunare și restaurare: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda [...]. Căci el nu disprețuiește și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rămase fără soț după măcelul din ultimul război. Chiar și Glașa, singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea, acel zâmbet miraculos. Mai era, în fine, un roi de tinere verișoare care-și umflau buzele încercând să țină în loc, preț de câteva interminabile clipe de pozat, acel trecător farmec franțuzesc. Murmurând „petite pomme”, încă mai credeau că viața ce avea să vină va fi urzită numai din asemenea clipe de grație... Perindarea aceea de priviri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
divinitate dreaptă și binevoitoare, mereu stăpână pe sine și extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor, mici zvâcnituri care i-au străbătut obrajii, un freamăt fugar al pleoapelor... Eram așezați pe covorul presărat cu ghemotoace de hârtie și ne dedam unui joc pasionant: scoțând pietricelele din învelitoarele lor albe, le comparam - când un ciob de cuarț
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era culcată pe dușumea, cu brațele și picoarele desfăcute, cu ochii pe jumătate închiși. Tot trupul ei - de la picioarele goale pline de praf și până la părul răsfirat pe jos - se tolănea într-o odihnă adâncă. Un zâmbet absent îi colora buzele întredeschise. - Ce bine-i la tine, Șura! a repetat ea foarte încet, chemând-o pe bunica cu diminutivul care înlocuia de obicei pentru oamenii de la noi prenumele ei neobișnuit. Ghiceam oboseala acelui trup mare de femeie întins pe jos în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o spunem. Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tresărit, umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am trezit în afara cozii, lângă sora mea, în fața unui rând strâns de chipuri pline de ură. Am încercat să-mi reiau locul, dar coatele lor alcătuiau un șir de scuturi. Rătăcit, cu buzele tremurânde, am întâlnit privirea surorii mele. Inconștient, am ghicit că ea și cu mine eram foarte vulnerabili. Cu doi ani mai mare, sora mea urma să împlinească cincisprezece ani și deci nu avea încă nici un atu de tânără femeie, pierzându
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
raison du plus fort est toujours meilleure 1, declama tânăra cu o voce înțepată. -... est toujours LA meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină de riduri, i-au fremătat. Și în gura aceea, în pieptul uscat al acelei ființe de nerecunoscut, a răsunat vocea Albertinei, o voce din care nu se schimbase nici măcar o notă. - În toți anii aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra hornurilor, linia argintată a taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se mai gândeau decât cum să supraviețuiască zi de zi, păstrând o minusculă zonă de căldură pe lângă trupurile lor. Îndeosebi izba le-a salvat. Fusese concepută în întregime ca să reziste la iernile fără sfârșit, la nopțile fără noimă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din mâinile grefierului. Acesta, intimidat, dar curios, dispare de-a-ndăratelea. Sau poate încă un crâmpei: unica fotografie de nuntă (toate celelalte în care apărea bunicul aveau să fie confiscate la arestarea lui): chipurile lor, aplecate ușor unul spre celălalt, iar pe buzele Charlottei, incredibil de tânără și de frumoasă, unda surâzătoare a lui „petite pomme”... De altfel, în acele lungi istorisiri nocturne, nu era totul clar întotdeauna pentru urechile mele de copil. Nesăbuința tatălui Charlottei, de pildă... Medicul acela respectabil și bogat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din scuarul din spatele bisericii. Cel ce mergea alături de ea i-a cerut să traducă una dintre denumirile acelea. A ghicit atunci de ce era atât de fericită plimbarea prin orașul matinal... Charlotte s-a trezit din somn păstrând încă în mișcarea buzelor ultimele cuvinte rostite acolo. Și când a înțeles cât de neverosimil era visul ei - ea și cu Fiodor în orașul acela franțuzesc, într-o dimineață luminoasă de toamnă -, când a simțit irealitatea absolută a acelei plimbări atât de simple, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite unele lângă altele... În noaptea următoare, Charlotte, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
casa se scufunda, așa încât fereastra odăii sale abia depășea nivelul trotuarului... Au intrat în tăcere. Fiodor și-a pus ranița pe un scăunel, a dat să vorbească, dar n-a spus nimic, doar a tușit ușor, ducându-și degetele la buze. Charlotte a început să pregătească de mâncare. S-a pomenit răspunzându-i la întrebări, răspunzând fără să se gândească (au vorbit despre pâine, despre cartele, despre viața din Saranza), oferindu-i ceai, zâmbind când el spunea că ar trebui „să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cărui trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean. Trupul acela era al unui bărbat pe care nu îl cunoștea. Un trup plin de cicatrice, de tăieturi - când adânci, cu marginile cărnoase, ca niște enorme buze lacome, când cu suprafața netedă, lucioasă, ca dâra lăsată de melc. Într-unul dintre omoplați, era o scobitură - Charlotte știa ce fel de schije cu gheară făceau așa ceva. Urmele roz ale unei cusături îi înconjurau un umăr, pierzându-se pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prezentului mobil și plin de căldură într-o colecție de amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce simt că aș da fără să șovăi toată colecția asta pentru senzația unică, acidulată, lăsată pe buzele mele de o cochilie imaginară de argint din cafeneaua iluzorie de la Neuilly? Pentru o singură gură de aer sărat din Cherbourg? Pentru un singur strigăt al Cucușkăi venit din copilăria mea? Totuși, continuam să umplem tăcerea, ca pe un butoi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seară de toamnă când stătea în fața ferestrei întunecate, dincolo de care fremătau crengile golașe din grădina palatului Élysée... Nu mi-am dat seama în ce moment s-a spulberat hotarul timpului... Președintele privea țintă umbrele mișcătoare ale copacilor, fără să vadă. Buzele lui erau atât de aproape de geam că un rotocol de aburi l-a voalat o secundă. A observat și a ridicat ușor capul în semn de răspuns la gândurile lui mute. Ghiceam că simțea rigiditatea bizară a hainei pe trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Élysée...” Și, deodată, cuvintele acelea atât de obișnuite i s-au părut fără nici o legătură cu ceea ce era el. Intens, s-a simțit doar un bărbat care, peste o clipă, avea să fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
omenesc fata căreia tocmai îi atinsesem în treacăt sânii. I-am urmărit un moment traiectoria de la un partener la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva. „Viața!”, mi-a sugerat brusc o voce mută și buzele mele au repetat tăcut: „Viața...” Aceeași vânzoleală de trupuri mânate de dorință și care o ascund sub nenumărate fandoseli. Viața... „Și unde sunt eu în clipa asta?”, m-am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
are timp doar să-ți ardă degetele înainte de a se stinge lăsându-ți un punct orbitor în ochi. Am încercat să o sărut (credeam că acela era momentul în care trebuia să o fac); sub gura mea i-am simțit buza mușcată adânc... Și ceea ce m-a îngrozit cel mai mult e că, în secunda următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sărut (credeam că acela era momentul în care trebuia să o fac); sub gura mea i-am simțit buza mușcată adânc... Și ceea ce m-a îngrozit cel mai mult e că, în secunda următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]