21,807 matches
-
ritmului din poezie. În studiile sale asupra limbajului, Piu-Șerban Coculescu pleacă de la premiza unității profunde a creației umane, indiferent de domeniul în care ea se manifestă: artă sau știință. Totuși el scoate în evidență opoziția dintre limbajul științific și cel poetic. În știință, fiecare frază are un sens unic determinat, fiecare afirmație științifică putând fi parafrazată și exprimată într-un mod diferit, dar perfect echivalent. Limbajul poetic are o infinitate de sensuri, orice frază lirică fiind un unicat, pentru care irepetabilitatea
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
artă sau știință. Totuși el scoate în evidență opoziția dintre limbajul științific și cel poetic. În știință, fiecare frază are un sens unic determinat, fiecare afirmație științifică putând fi parafrazată și exprimată într-un mod diferit, dar perfect echivalent. Limbajul poetic are o infinitate de sensuri, orice frază lirică fiind un unicat, pentru care irepetabilitatea semnificațiilor este esențială. Coculescu compară fraza lirică poate fi comparată cu variațiile infinite ale unui chip omenesc. Studiile sale de estetică încearcă se o definească ca
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
Spre deosebire de acestea, analizele semantice ale lui Coculescu pornesc de la noțiunea de întâmplare și astfel ajunge să discute rădăcinile lingvistice ale teoriei probabilităților; după el, în matematică există exclusiv probabilitate - termen specific limbajului științific - și nu există întâmplare, termen specific limbajului poetic. Ideile lui Piu-Șerban-Coculescu au folosit ca punct de plecare pentru formalizarea unor capitole din teoria limbajelor științific și liric, multe din ideile sale fiind dezvoltate de lingvistica matematică.
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
romanul "The Antiquary" ("Amatorul de antichități") și o serie de povestiri istorice adunate împreună sub denumirea "Tales of My Landlord" ("Povestirile unui proprietar"). Peste un an, tot anonim, publică poemul "Harold the Dauntless" ("Harold Neîmblânzitul") cu care se încheie activitatea poetică a lui Walter Scott. Tot în 1817 termină romanul "Rob Roy" care este publicat la sfârșitul an ului. Walter Scott va ceda în 1818 editorului Constable drepturile în exclusivitate asupra romanelor din seria "Waverley" pentru suma de 12000 lire necesare
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
Erotica"”. Albumul a primit șase discuri de platină în Statele Unite ale Americii, fiind comercializat în peste douăzeci de milioane de exemplare la nivel internațional. În luna iulie a anului 1993, Jackson și-a făcut debutul în lumea cinematografiei prin intermediul filmului "Poetic Justice". "Rolling Stone" a descris interpretarea artistei ca fiind „un debut de film seducător”, în ciuda lipsei sale de experiență, în timp ce "The Washington Post" a considerat prestația ca fiind una „excentrică”. Cântecul lui Jackson „Again” a fost inclus pe coloana sonoră
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
și dens în idei, cu fastul superproducțiilor. A rezultat o lectură de semidoct, cu palate de mucava și baiadere dezbrăcate, în care epica romanului e complicată, absurd și inutil, de o abordare penibil limitată a faptelor, cinematograf expozitiv, fără vibrație poetică. Tentativa de a conferi plauzibilitate situațiilor prin folosirea unui mozaic lingvistic de Turn Babel, în care răsună, în devălmășie, replici rostite în turcă, tătară, rusă, poloneză, e ridicolă, iar anacronismele istorice abundă cu seninătate, în ciuda unui întreg desant de consultanți
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Tudor Caranfil - "Viziunii sociologizante a timpului, Daquin îi adaugă o undă de nebunie poetică, suprasolicitând, uneori, exotismul ambianței. Atrage atenția diviziunea sarcinilor creatoare ale producției, care ar fi putut servi drept exemplu structurilor noastre cinematografice: dialoguri: Antoine Tudal: supervisor al dialogurilor românești: Radu Beligan. Și, mai elocvent decat orice dialog, un sfașietor bocet hohotit
Ciulinii Bărăganului (film) () [Corola-website/Science/314083_a_315412]
-
închegată; cu toate acestea, permit anumite improvizații melodice, ritmice sau ornamentale, în funcție de virtuozitatea interpretului vocal. (T. Alexandru, 1989). Referitor la simbioza dintre melodie și cuvinte, mai trebuie să precizăm faptul că, de regulă, această relație este laxă, adică „același text poetic este cântat în locuri diferite și chiar în momente diferite pe melodii diferite” (Mihai Pop, 1980). Cu alte cuvinte, melodiile nu sunt fixate neapărat de anumite texte, având astfel un caracter „itinerant”. Excepție de la această regulă o constituie colindele (cf.
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
a căuta argumente ferme și definitive în favoarea obârșiei vrâncene a Mioriței: „Textul de artă și melodia cea mai expresivă a Mioriței s-au structurat într-un peisaj de excepțională măreție naturală și într-un mediu etnografic în care sinergia geniului poetic popular primitiv a fost unică (...). Mediul plăsmuirii originale de artă credem că a fost lumea păstoritului vrâncean, iar cadrul geografic erau plaiurile munților Vrancei, al căror pitoresc depășesc - după prozatorul ardelean Ioan Slavici - frumusețile munților din Transilvania și Muntenia” Profesor
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
dintre protagoniști, adică mioara. Mai puțin subtil s-a dovedit a fi Ion Diaconu (1930), atunci când și-a mărturisit fără ocolișuri dezaprobarea și desconsiderarea față de Miorița-colind, pe care o consideră „resturi inexpresive” rezultate dintr-o „puternică dezagregare” a unei capodopere poetice, Miorița-baladă. Sistemul de referință al colindelor se deosebește de cel al baladelor și dezvoltă preponderent un substrat mitologic, o atmosferă fabuloasă, „cu rituri demult apuse”, și nu relatează despre anume evenimente istorice, figuri legendare ori împărați. „Unele tipuri de colindă
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
și din partea profesorului maramureșean Mihai Pop (1980, născut la Glod, Maramureș), „ ... Nu ne mirăm că în poezia colindelor de la noi există Miorița, Meșterul Manole, Soarele și Luna, colindele cu Cerbul ș.a.m.d., fiindcă aceste colinde sunt, în fond, forme poetice ale unor vechi rituri”. Ion Taloș (1981) (născut la Prodănești, județul Sălaj): „Din păcate, mai toate cercetările de până acum au pornit de la "varianta Alecsandri", care este punctul cel mai evoluat al unui proces în permanentă devenire, și n-au
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
o jumătate de veac de cercetare a motivului mioritic în spațiul tradițional al performării, după repetate anchete și interviuri luate diverșilor interpreți și rapsozilor, Ion Diaconu ajunge (spre începutul deceniului opt al veacului al XX-lea) la concluzia că „motivul poetic popular” mioritic a fost plăsmuit artistic „timp de cel puțin patru secole prin geniul nostru popular configurativ...”. Doi iluștri exegeți ne propun să acordăm o atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
105 „informații de circulație”) - „lucru care este fără precedent, atât în folclorul românesc, cât și în cel mondial”, avea să afirme A. Fochi 16 ani mai târziu, când numărul variantelor trecuse de pragul de o mie.( A. Fochi, Miorița - texte poetice alese, Editura Minerva, București 1980, p. 23.) În 1980, A. Fochi revine cu un compendium - "Miorița, texte poetice alese" (Editura Minerva, colecția "Meșterul Manole", București, 1980) - unde schițează un bilanț a ceea ce știm despre Miorița „la modul absolut sigur”, dar
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
avea să afirme A. Fochi 16 ani mai târziu, când numărul variantelor trecuse de pragul de o mie.( A. Fochi, Miorița - texte poetice alese, Editura Minerva, București 1980, p. 23.) În 1980, A. Fochi revine cu un compendium - "Miorița, texte poetice alese" (Editura Minerva, colecția "Meșterul Manole", București, 1980) - unde schițează un bilanț a ceea ce știm despre Miorița „la modul absolut sigur”, dar și a ceea ce „nu vom ști niciodată”. Reia principalele concluzii din ediția 1964 și alcătuiește o antologie de
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
nu și-a propus să reconstituie istoria și geneza baladei și nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau speculative, ale baladei”. (M. Eliade, ibidem, p. 249.) El a considerat că „adevărata problemă” începe cu această cercetare. Cu alte cuvinte, a configurat dimensiunile „fenomenului mioritic”, privindu-l global, în totalitatea sa
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
corespunde prefacerilor care se petreceau neîncetat în text, armele de apărare au dispărut pe rând, în special în regiunile din afara Transilvaniei. Mult mai durabile s-au dovedit a fi, în schimb, instrumentele muzicale, care erau înzestrate cu o pronunțată forță poetică”. Așa se face că secvența obiectelor îngropate, din episodul testamentar, deși utilizează aproximativ același registru, suportă o transformare radicală a semnificațiilor primare, din variantele nord-transilvănene: “Să-mi puneți un miel la cap, / La picioare fluier mare, / Și la cap o
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
a deținut cu demnitate timp de 22 de ani, până în februarie 1987, perioada record pentru o asemenea funcție responsabilă și prestigioasa, lăsându-ne moștenire zeci de cărți - poezii și poeme, proza și publicistica. "Poet de vocație epica, creator de situatii poetice, cu un simț al categorialului și al construcției, în care se infiltrează și un schematism sociologizat sau un raționalism glacial" (Mihai Cimpoi). În 1973 participa la Congresul Internațional al Forțelor Păcii de la Moscova și este deținătorul Premiului de Stat în
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
încercare poetica a fost volumul „Endërrimet” (Visări) în 1885 (Tejhyjylat), scris în limba persana, iar în 1886 a publicat în grecește micul poem „Dëshira e vërtetë e shqiptarit” (O alithis pothos ton Alvanon) (Dorința adevărată a albanezilor). Culmea creației sale poetice este atinsă scriind în limba maternă. În 1886 a publicat poemul „Bagëti e bujqësi” (Turme și Ianuri), iar în 1890 văzu lumină tiparului capodoperă să, culegerea lirica „Lulet e verës” (Flori de vară). În 1898 s-a publicat poema cu
Naim Frashëri () [Corola-website/Science/313410_a_314739]
-
și Franța. Și totodată pledează pentru asimilarea culturilor dintre Egipt și Europa modernă. În martie 1926 Taha Hussein a prezentat rezultatele cercetărilor sale într-o carte intitulată „Poezia preislamică”. În această lucrare el a ajuns la ideea că cele mai multe ode poetice asociate cu epoca preislamică au fost falsuri. Taha Hussein a adoptat metode științifice moderne pentru a căuta adevărul lucrurilor. Problema educației gratuite a ocupat un loc important în gândirea și practica lui Taha Hussein. El a insistat asupra educației gratuite
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
de aspectele limbii provensale. Și-a susținut doctoratul în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna, Steaua, Echinox și Transilvania. Este adeptul unei traduceri literare, poetice, de o mare fidelitate față de structura și nuanțele originalului, de largă deschidere spre aproape toate limbile și literaturile europene, din cele mai diverse perioade istorice. În anii '60 compune diverse piese pentru teatrul de amatori.
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru frumoasă Serpentina. Numeroasele situații fantastice, încercări prin care trece eroul, amintesc de basmele din literatura noastră. Narațiunea aduce în prim-plan unul dintre conflictele clasice ale romantismului: cel dintre realitatea restrictivă și mediocra și imaginația poetica, înzestrata cu o nelimitată capacitate creativă. Anselmus este un student cu o fire poetica și visătoare, dar și cu un ghinion ieșit din comun, ce-l împinge spre visare, spre izolarea de lumea reală. Neîndemânarea să în societatea Dresdei provine
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
aflat în viață. Atunci când, în 1980, Academia Franceză lansează Premiul Paul Morand, primul laureat al acestui premiu este Jean Marie G. Le Clézio, recompensat pentru totalitatea operei sale și mai ales pentru romanul "Le Désert". "„Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.”" Jean Marie Gustave Le Clézio s-a născut pe 13 aprilie 1940 în Nisa. Părinții săi, tatăl britanic, mama franceză, erau veri primari, descendenți dintr-o familie
Jean-Marie Gustave Le Clézio () [Corola-website/Science/313908_a_315237]
-
Goldberg, și ea de cultură germană și ebraică, și cu 28 ani mai tânără, l-a admirat și iubit, dar în cele din urmă, spre dezamăgirea ei, dragostea a rămas neîmplinită. Avraham Ben Itzhak a fost inspirat în activitatea sa poetică, de creațiile poeților de limbă germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și după emigrarea sa în Palestina a rămas în legătură cu scriitorii vienezi din vremea sa. În cursul vieții a publicat doar 11 poezii
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
(n. 14 octombrie 1883, București, d. 10 februarie 1919, Nervi, Italia) a fost un ofițer, unul dintre pionierii aviației române, fiind al doilea aviator brevetat în România, după Ștefan Protopopescu. A avut o fire poetică, scriind câteva cărți și numeroase articole în sprijinul aviației. Numele său a fost dat filialelor teritoriale Ghimbav și Sânpetru (Brașov) ale Aeroclubului României. se naște în 14 octombrie 1883 ca al treilea și ultimul copil al medicului militar Mr. Nicolae
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
ce ulterior avea să aibă o influență covârșitoare asupra liricii germane moderne al cărei creator a fost considerat. A îmbogățit posibilitățile de expresie lirică, prin introducerea hexametrului antic și crearea ritmurilor libere, în concordanță cu mișcarea sentimentului și a ideii poetice. Opera sa are o puternică coloratură emoțională, având ca teme: iubirea, prietenia, patria, eroismul, credința, moartea, eternitatea, măreția creației. Numele de familie Klopstock provine din cuvintele germane de jos"„kloppen”" „a lovi, a bate” și din "„stoc”" „buturugă, trunchi, buștean
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]