25,611 matches
-
cei care încearcă să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincia- lismului, al bufoneriei și al farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi. În sensul cel mai nobil, Radu Stanca și Ion Negoițescu încearcă reabilitarea dramaturgului căutând în substanța comicului din piesele sale măreția tragicului, dar și categoriile universale care să-l transforme într-un Molière românesc. Indicele de deformare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
profund peiorativ al acestei identificări și de contrastul pe care Identitatea românească sau mai precis „caragialismul identității românești” îl face cu Identitatea occidentală „standard” . Prin urmare, cum vor conveni și alți filozofi, identitatea românească de tip Caragiale este o identitate rea, care ne plasează al periferie, în afara spațiului occi- dental și a virtuților pe care le presupune identitatea Occidentală. Să încercăm să privim pornind de la această concluzie întregul proces de integrare europeană care a debutat cu revoluția din Decembrie 1989. Într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
C. Mihăilescu, refuzând din start teoriile care eviden- țiază „caracterul excesiv al operei lui Caragiale : inițial în sensul criticii sociale, ulterior în direcția absurdului”. și polarizarea operei între ricanările blânde ale gogolianismului și cruzimile absurdismului ionescian. „Dar esența și valoa- rea lui Caragiale se cer măsurate cu un etalon propriu, iar identificarea acestuia în viziunea «excesivă» o consider înșelătoare. Din faptul că autorul și-a diagnosticat, într-o ocazie anumită, o stare de hiperestezie - «simț enorm și văz monstruos» - s-ar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Este vorba și în acest caz de excesul criticii, de lentila prin care e privită opera pentru a o deforma conform cu un indice de refracție ideologic convenit. În opinia lui Nicolae Manloescu, ne plasăm în zona abuzurilor sau a unei rele întrebuințări nu doar cu instrumentarea ideologică a unui antijunimism caragialian de esență realist socialistă în anii ’50, dar și cu o lectură de opoziție, antitotalitară și evident esopică precum cea a lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală. Eseu despre lumea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o prezență hilară a anxie- tăților, sunt pline momentele și piesele de personaje care fie se declară nevricoase, fie invocă fandacsii și ipohondrii, fie au un temperament belicos, nestăpânit. Niciodată con- flictul nu este dus până la ultimele consecințe, iar sinucide- rea lui Nenea Anghelache din Inspecțiunea sau uciderea lui Mitică din 1 Aprilie sunt mai degrabă accidente miste- rioase, aparent inexplicabile, decât simptome ale unui fenomen endemic. II Grand Hôtel „Victoria Română” - Imperiul simțurilor Grand Hotel „Victoria Română” este unul dintre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plan deta- liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect dramatic și printr-un artificiu este proiectată în surdină imaginea unei gesticulații ample și a unei căderi a trupului femeii. Acesta este și punctul culminant, vede- rea devine insuportabilă, spectatorul se retrage terifiat. Putem citi aceste episoade ca pe un lanț de întâmplări disparate, de neplăceri ale unei nopți nedormite, cu justi- ficarea unei nervozități generate de oboseala călătoriei de la Paris la Ploiești. Cei care le citesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de-al doilea episod evoluează însă dramatic, apariția inopinată a lui Mitică luând prin surprindere cuplul de amanți determină o reacție promptă și neașteptată din partea lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
face din el un monstru, expresia radicală a unei alienări ce-i preexistă, căci ce altceva este un gândac uman ale cărui conținuturi afective și cognitive sunt închise într-o carapace, într-un corp străin care nu-i permite comunica- rea articulată. Samsa „simte enorm și vede monstruos”, deformarea configurează universul familiei burgheze ca pe un spațiu, carceral, meschin, cu tulburi complexe sufle- tești, cu o serie de latențe agresive. Ulterior, fiul devenit gândac descoperă o metamorfoză paralelă, tatăl conva- lescent
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sunt atributele celor puternici, fac parte din pre- rogativele zeului. În Vechiul Testament, Iahve nu este mai niciodată în toane bune, dispozițiile sale nu sunt discu- tabile, și cei buni sunt supuși unor probe teribile și pedep- siți laolaltă cu cei răi atunci când greșesc. Turbarea este însă aici expresia unei furii fără obiect, o furie lipsită de noimă, de obiectivitate, dar care își caută obiectul. Este însă de ajuns să urmărim comportamentul șefului, unul într-adevăr sever, - însă nicidecum lipsit de motivație
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un fin du monde. Condiția pe care Lefter o asumă nu mai este una banală, oricât de ridicolă ne apare postura. Ceea ce descoperă Lefter este un principiu de funcționare al lumii. Asemeni unui filozof, el constată că lumea este fundamental „rea”, ceea ce îi asigură dinamica este totodată și ceea ce o corupe. Momentul este sublim, iar cuvântul precedat de un altul, „frumos”, ne trimite la o ecuație estetică de care Caragiale nu este străin și pe care a mai citat-o. Este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
senzație că mă închid definitiv. Adaugă și poezia neschimbată a Sibiului și vei înțelege lipsa mea de tentație clujeană. Așadar, pe curând, la București !” . Pentru Radu Stanca, Bucureștiul aduce speranța unei revitalizări a spiritului cerchist, însă Ion Negoițescu (Scri- soa rea din 30 aprilie 1947) întâmpină cu o mare mefiență capitala ; este vorba de o inaderență constitutivă și de o respingere orgolioasă a cercului de preocupări ale literaților bucureșteni. O vizită făcută lui Noica nu face decât să-i sublinieze alteritatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zeflemea. Contextul redactării acestui text este unul grav, cel al Revoluției din 1989 cu victimele ei. În acest context care reclamă sobrietatea, seriozitatea, reflecția îndurerată, răspunsul la tragedie este reflexul deriziv. Bășcălia repre- zintă pentru Pintilie o Soteriologie „de-a-ndoaselea”, mântui- rea nu prin reflecție ironică, ci prin enormul glumei proaste. În volumul care-i este consacrat, Bric‑à‑brac. Du cau che‑ mar réel au réalisme magique, regizorul relevă felul în care a conceput acest film, ca parte dintr-o serie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și Caragiale nu mă privește pe mine, ci pe alții ; râzând de alții, Caragiale este ce qui arrive à l’autre.” Aici zeflemeaua reprezintă un mod particular de a râde, derâde- rea, deriziunea și implicit derizoriul acestui râs care coboară totul în derizoriu. Ne aflăm departe de râsul umoristului, deriziunea se află la confiniile cu strategiile de consacrare și legitimare ale identității naționale, de aici și caracterul „blasfemic” al deriziunii caragialești care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
împotriva fiecăreia, în cele din urmă. Având acest punct central, puteam sa-l dezvolt. Dar nu doream numai dezvoltarea lui. Doream din tot sufletul ca efectul să fie pozitiv. Nu voiam să-i învăț pe cei din jur să fie răi, dându-le cele trei exemple. Din contra, doream, simțeam nevoia din tot sufletul meu să le împărtășesc oamenilor credința mea că răul se întoarce asupra celui care-l face. Oare Lady Macbeth, stăpânită de patima măririlor, nu moare nebună, chinuită
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
câte 3 rânduri, la fel și pahare cristaline. Deasupra o „umbrelă” de lumini care urmau să facă deliciul atât al privitorilor cât și al beneficiarilor. Ni s-a spus că evenimentele coincid și lucrul acesta poate fi și bun și rău, dar mai mult bun, pentru că noaptea, toată lumea se va perinda prin sala de expoziție. După ora nouă au început să vină grupuri-grupuri, oameni frumoși și eleganți care au vizitat, au legat discuții și au spus că se află în fața unor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lui Ion: soluții facile în abordarea personajelor; clișeele, sertărașele, abordarea neserioasă a personajului; seriozitate în comedie; credință în drama personajului (scopul- vreau să fiu perfect -la Fundulea); scopul Merciutkinăi - vreau să fiu disperată; lipsa de comunicare între personaje - boală mai rea decât cancerul. Spectatorul o simte și intervine un disconfort. căutare, nesiguranță (nu se interzice); nu lăsa regizorul să caute personajul; nu există principal -secundar; sufleurul vine în calitate de spectator la ultimele repetiții (asta nu se interzice); regizorul nu trebuie să fie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să mă fac iubită și aplaudată! De ce nu mi-ai arătat viața prin ochii tăi! Doamne, cât am pierdut cât ai fost... și acum? Eu ce fac? Eu cu ce picior merg înainte? Cu ce picior să plec din fața celor răi! Și cum să fug de tot ce e urât, așa cum tu ai făcut?? Cu ce picior intru pe scenă?... Și cum? Ai fost cea mai bună... Dar eu cu ce picior te urmez? Unde ești? Ana-Maria Munteanu, octombrie 2005 Nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda și rugăciunile pentru noul an, dacă bărcuța era adusă de valuri la mal, era semn rău. Peste tot sunau tobele și oameni de toate vârstele și culorile frământau nisipul în ritmuri amețitoare de samba. Toate edificiile și hotelurile de pe Avenida Atlantica, marea arteră de lux din fața Copacabanei, se transformaseră în loje de spectacol și toate ferestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
do Iguazu își are legenda sa cu o zeitate locală căreia trebuia să i se aducă jertfă o fecioară, ce s-a îndrăgostit de un tânăr băștinaș, au încercat să fugă cu o barcă, au fost surprinși de zeul cel rău, acesta făcând să se prăbușească râul Iguazu în calea lor, fata prefăcându-se într-o stâncă și băiatul într-un arbore ce își întinde ramurile spre stancă, fără a putea să o atingă! Zona a intrat în atenția autorităților braziliene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
el maseur și ea cosmeticiană. Am profitat de popasurile la Piriapolis pentru a vizita Castelul Piria, o construcție seniorială de trei etaje din 1897, mobilată somptuos de fostul locatar, în apropiere aflându-se și o casă modestă unde spun gurile rele că ar fi locuit amanta argentiniană a lui Señor Piria. O locație inedită a acțiunilor culturale a fost stațiunea balneară Atlantida, de pe malul Atlanticului, aflată la câteva zeci de kilometri de Montevideo. Ineditul consta că în această frumoasă stațiune avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și auzind povestindu-se multe despre cântăreț, mi-am dat seama că are o biografie demnă de Garcia Marquez și S.F.: distinsul tată colonel a fost căsătorit la rând cu trei surori, mama lui Gardel fiind cea mai mică (gurile rele spunând că soția colonelului era de fapt fiica sa din relația cu "mama-soacră"). Colonelul, șef al poliției locale, bogat proprietar și amator de frumuseți, a inaugurat în Tacuarembo un Teatru de varietăți cu 700 de locuri, aducând trupe dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a făcut intrarea cu un discurs intitulat Spațiul și timpul în noua lumină științifică. În anul 1940, după pactul Ribbentrop-Molotov, toți fruntașii politici basarabeni au încercat chinurile purgatoriului comunist. Retras cu familia la București, Ion Inculeț a murit de inimă rea, la 18 noiembrie 1940 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu. Academicianul Gheorghe Ionescușișești, aflat la catafalcul colegului său, a spus: „Inculeț a fost în Academia Română un exponent al științei și un reprezentant al potențialului de cultură al poporului român
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
decât În alte p)rți. Sumbru și Întunecat, ca În gândurile domnului Bloom din românul Ulise al lui Joyce. Ins) În aerul str)lucitor și În masivii nori albi suspendați deasupra munților Încrețiți nu este nimic ce ar putea p)rea obositor. Aceast) atmosfer) face ca banală expresie „din alt) lume” s) fie Îndeajuns de adev)rât) că s)-ți fac) sufletul s) tresar). Municipalitatea a transformat Gai-Hinnom Într-un parc. Fundația Wolfson din Londra a finanțat amenajarea gr)dinilor și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]