21,599 matches
-
Gh. Strat va formula o astfel de definiție: "Liberalismul românesc se află astăzi [...] într-unul din cele mai grele momente ale existenței lui. Așezat la răscrucea a două demagogii de stânga și de dreapta, liberalismul, doctrină de echilibru și de rațiune nu va putea învinge greutățile ceasului de față, decât rămânând credincios originilor lui, creând cu duh național [o] burghezie autohtonă". Încercând o caracterizare a acțiunii politice desfășurate de partidul în care se înrola, Gh. Strat aprecia că îi era caracteristic
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să țină seama de interesele generale, fiecare nouă înjghebare ministerială sabotează opera predecesorilor, modificând și abrogând legile în ființă așa cum, vorba lui Caragiale, interesele partidului o cer. De la pilda anulării în bloc a operei Parlamentului marghilomanist, anulare dictată de superioare rațiuni de stat, s-au inspirat aproape toate guvernele pentru a trece cu buretele peste legislațiunile care nu le aparțin, dovedind cu acest sistem că preocuparea de căpetenie este "răfuiala" cu adversarii și nicidecum apărarea instituțiilor stabilite pe cale de lege.[...] Și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
adăugau generalii Ion Antonescu și Paul Teodorescu. Potrivit unor analiști recenți, membrii guvernului aveau orientări politice "de centru-dreapta" și au răspuns chemării regelui din dorința de a restabili ordinea în țară, fiind însă călăuziți în acțiunea lor și de anumite rațiuni oportuniste"876. Noul guvern a introdus starea de asediu și cenzura, a anulat convocarea alegerilor anunțate pentru luna martie și a numit noi prefecți, din rândul militarilor. La 20 februarie a fost publicat textul noii Constituții, potrivit căreia, regele, desemnat
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
provenit din cercurile palatului, referitor la poziția liberalilor față de partidul unic și față de regimul politic din România, Gheorghe Brătianu preciza că liberalii rămâneau adversari ai Frontului Renașterii Naționale, pe care îl considerau "o consecință a unei conjuncturi nenorocite, fără nici o rațiune de stat, fără nici o bază socială și economică, fără nici o continuitate cu trecutul"897. Întrebat dacă, în cazul în care ar primi însărcinarea să formeze guvernul, ar admite cuprinderea PNL în F.R.N., și implicit, definitiva desființare a tuturor partidelor politice
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în limitele unui liberalism adaptat realităților economice, sociale și politice specifice societății românești din deceniul al IV-lea al secolului XX. Referindu-se la ideologia proprie, ei vobeau despre un "liberalism regenerat", despre o doctrină constuctivă, de echilibru și de rațiune, care promova libertatea individuală și dreptul de proprietate, susținând că din punct de vedere social, societatea românească avea nevoie de o elită a păturilor mijlocii, de la orașe și sate. Au imprimat programului și ideologiei proprii un naționalism "constructiv", prin promovarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
diverse din Italia, din Germania, din Rusia sau din Statele Unite [...] mă voi ocupa de aplicarea [teoriei liberalismului] pentru nevoile țării noastre. Se impune o lămurire [...] de ce va fi vorba mai mult de liberalism și mai puțin de democrație ? Pentru o rațiune foarte simplă: democrația este o formulă politică, cârmuirea prin popor, pentru popor. Liberalismul care, folosind definițiunea d-lui Manoilescu, rămâne prin caracteristica sa originală și originară, cultul individualității, încurajând proprietatea, intreprinderea, inițiativa individuală; el este deci mai mult decât o
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să îndrumeze societatea românească. Dacă considerăm drept esență a credinței liberale, acest factor individual, a cărui dezvoltare este, de altfel, în strânsă legătură cu aceea a factorului național, noi îi aflăm, în condițiile specifice ale României de astăzi, o întreită rațiune. Economic [...] Țara noastră este [...] "o țară eminamente agricolă". Mai poate fi o producție cantitativă, de suprafață, închinată exportului ? Dar reforma agrară însăși se opune la aceasta. [...] acum 7 ani, când se discutau în Cameră legile pentru înființarea unor magazii de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
aici rezultă că, dacă a fost pervertită, frumusețea, din instrument al salvării, devenit obiect al salvării, pentru că, la origine, această idee trebuie să fi fost cristalină. Șatov, în Demonii, rezumă „ideea principală“ a lui Stavroghin: „Acum și la începutul veacurilor rațiunea și știința în viața popoarelor au îndeplinit totdeauna doar o funcție de ordin secundar și de serviciu; la fel o vor îndeplini și pînă la sfîrșitul veacurilor. Popoarele se formează și se mișcă în virtutea altei forțe, dominante și imperative, dar a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devenit un cuvânt groaznic - gheață, carne și moarte înțepenite într-o sonoritate tăioasă. Ceea ce m-a făcut să sufăr cel mai mult în timpul spovedaniilor lor nocturne era dragostea de nedruncinat pentru Rusia, pe care confidențele lor o trezeau în mine. Rațiunea mea, care lupta împotriva arsurii votcii, se răzvrătea: „Țara asta e monstruoasă! Răul, tortura, suferința, automutilarea sunt distracțiile preferate ale locuitorilor ei. Și totuși, o iubesc? O iubesc pentru absurditatea ei. Pentru monstruozitățile ei. Văd în ele un sens superior
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor senină. Erau toți la fel, ciopliți din același material tare și sănătos. Îi simțeam invulnerabili la gândurile prăpăstioase care mă torturaseră în iarnă. Nu, tot acel mâl mental nu ar fi rămas nici o secundă măcar în șuvoiul limpede al rațiunii lor simple și directe ca și ordinele pe care le executau. Eram teribil de invidios pe viața lor. Se etala acolo, în soare, fără nici o pată de umbră. Forța lor, mirosul bărbătesc al trupurilor lor, tunicile lor pline de praf
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și al istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță realiștii), natura umană a rămas aceeași dintotdeauna fundamental slabă, egoistă, conflictuală, failibilă, dominată de dorința de putere, iar posibilitatea ameliorării ei este o utopie, istoria nefiind decât o demonstrație a acestei afirmații
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
ca atare; totuși, dacă s-a optat pentru redarea lui într-o altă formă, cum este, de cele mai multe ori DOMNUL, această formă trebuie folosită fără excepție oriunde apare în original Tetragrama și este cu totul nepermis să fie substituit, din rațiuni stilistice, de pronume. Iar cuvântul care îl traduce pe ’elohm trebuie să fie net diferit. • Un grup aparte îl constituie lucrările de tipul celebrei cărți Perì theiôn onomatôn, „Despre numele divine”, a lui Dionisie pseudo-Areopagitul, care se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de discurs, așa-numitele „narațiuni mitice” nu sunt cu nimic mai puțin logice, mai puțin „raționale” decât discursul teoretic și raționat. Ele sunt doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
M. Detienne, 1997a, p. 137). Iar interpretarea, indiferent de școala de gândire din care provine, nu poate fi decât una alegorică. Ceea ce Înseamnă negarea oricărui adevăr dedus din povestirea propriu-zisă a miturilor și căutarea unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alegorică. Ceea ce Înseamnă negarea oricărui adevăr dedus din povestirea propriu-zisă a miturilor și căutarea unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al ordinii divine, care se Întemeiază și face evidente echilibrul originar, dialectica schimbării, traseul și mijloacele prin care se ajunge la Adevăr: „Ceea ce au toți oamenii În comun este logos-ul, iar Heraclit disprețuiește mulțimile tocmai pentru că, deși posedă această rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl, 1949, p. 280; vezi și B. Lincoln, 1999, p. 27). Unul dintre principalele obstacole În calea perceperii logos-ului este povestea, mythos, care, prin scornelile sale, Întunecă Înțelegerea rațională
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este evident și care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială - deoarece adevărul lor nu se află În text, asemenea adevărului demonstrației, evident prin jocul argumentelor, este necesară o hermeneutică, o artă a traducerii, capabilă să dezvăluie rațiunea ascunsă de povestirea absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către logos, mitul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
d’Holbach sau G.B. Vico, până la M. Müller, A. Lang, J. Frazer sau E.B. Taylor și apoi În vremurile contemporane, cercetarea mitului a fost percepută drept „o știință a scandalosului”, având menirea să dezvăluie caracterul eronat sau incomplet (din perspectiva rațiunii și a „modernității”) al acestor creații (M. Detienne, 1997a; J. Pépin, 1958; J.-P. Vernant, 1974a; B. Valade, 1985; A. Von Hendy, 2002 etc.). În felul acesta, mitul a fost Întotdeauna gândit În antiteză cu ceva sau ca reziduu al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a sintagmei „ceremonie rituală” pentru manifestările umane (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 27). Unii antropologi au Îmbrățișat și dezvoltat ideile etologilor, deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și alte forme de explicare a ritului), relațiile dintre diferitele funcții ale ritului, precum și spinoasa chestiune a originii riturilor. Antropologii și etologii sunt Însă conștienți că riturile umane, chiar dacă genetic Înrădăcinate În ritualizările animale, nu pot fi considerate identice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și mental. ș...ț Dacă gardul este dat jos, dacă sămânța este distrusă sau dacă s-a uscat ori a fost luată de ploaie, el va trebui să recurgă nu la magie, ci la munca ghidată de cunoștințe și de rațiune. Experiența l-a Învățat, de asemenea, pe de altă parte, că, În ciuda prevederii sale și deasupra tuturor eforturilor, există agenți și forțe care Într-un an dăruiesc avantaje neobișnuite și nemeritate ale fertilității, făcând ca totul să meargă ca uns
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
singură denumire (de obicei, fie magia, fie vrăjitoria). Unii autori consideră cultele magico-religioase drept elemente componente ale sistemului magic, alții le individualizează, tratând, spre exemplu, șamanismul sau voodoo ca sisteme autonome, uneori chiar ca o formă specifică de religie. Din rațiuni didactice, consider că riturile magice pot fi grupate, În funcție de obiectivele lor, În câteva familii: rituri de vindecare, rituri de divinație, vrăjitoria (modificarea fenomenelor din natură și a comportamentului oamenilor) și șamanismul (o sinteză a tuturor activităților magice, cu accent aparte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus, dintre gândirea simbolică și gândirea științifică - nu mai este pusă Într-o schemă deterministă referitoare la progresul umanității de la primitivism la modernitate. Raporturile ambivalente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schemă deterministă referitoare la progresul umanității de la primitivism la modernitate. Raporturile ambivalente dintre magie, religie, știință și tehnică drept expresii ale unor modalități socioculturale diferite de a construi diverse modele ale lumii (ceea ce implică glisări Între perechile de concepte: credință - rațiune, cunoaștere empirică - cunoaștere metaforică, psihologic - parapsihologic) constituie astăzi un subiect de reflecție antropologică asupra limitelor modelelor culturale de explicare a lumii și, simultan, asupra limitelor tehnicilor de cercetare etnografică și a modelelor teoretice specifice interpretării antropologice (J. Favret-Saada, 1983; R.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
continuare și un substitut laic și comercial al pelerinajului canonic. Această viziune duce Însă la totala dizolvare a notelor specifice ale pelerinajului și la relativizarea totală a componentelor sale: călătoria pierde elementele de asceză, centrul atrăgător se justifică doar din rațiuni de divertisment, nu de credință, comunitatea pelerinilor se transformă Într-un agregat de oameni aflați În căutarea unor experiențe plăcute, eventual memorabile, iar transfigurarea spirituală dispare cu desăvârșire (vezi dezbaterile din V. Elizondo, S. Freyne, 1996; W. Swatos, L. Tomassi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1998; D. Kurtz, 2001; M. Swartz et alii, 1966; J. Vincent, 1990). În slujba Puteriitc " În slujba Puterii" Puterea Întemeiată numai pe folosirea forței sau pe violența necontrolată deschide calea unei existențe supuse amenințării permanente. Puterea Întemeiată numai pe luminile rațiunii nu se va bucura de credibilitate. Puterea nu se menține nici prin dominația brutală, nici prin justificarea exclusiv rațională. Puterea se face și se menține prin transpunerea În sau prin producerea de imagini, prin manipularea simbolurilor și prin organizarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]