21,480 matches
-
Kostov, unul dintre fondatorii Partidului Comunist Bulgar. Kostov, mutilat de conducătorii interbelici ai Bulgariei 9, era oponentul notoriu al lui Tito și criticase planul acestuia de a absorbi Bulgaria Într-o Federație Balcanică (Între Kostov și Tito exista o antipatie reciprocă). Cu toate acestea, Stalin Îl suspecta - imprudent, Kostov criticase acordul economic sovieto-bulgar ca fiind defavorabil țării sale. Era candidatul ideal pentru pedepsirea exemplară a crimelor naționaliste. El și grupul său („Grupul Trădător de Spionaj și Sabotaj al lui Traicio Kostov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai Întâmplase din Evul Mediu). Tratatul de la Bruxelles din 1948 urma să fie extins Într-o Uniune a Europei Occidentale, căreia să i se alăture Germania și Italia (deși Tratatul din 1948, cum am văzut, fusese creat anume pentru protecția reciprocă a țărilor semnatare Împotriva Germaniei). În schimb, francezii Îngăduiau RFG o armată de cel mult jumătate de milion de oameni, iar Germania adera la NATO ca stat suveran 4. Când aceste tratate ratificate intrau În vigoare, ocupația Germaniei avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vigoare, ocupația Germaniei avea să ia practic sfârșit, iar Aliații vestici să semneze pacea cu inamicii. Trupele aliate urmau să rămână În Republica Federală pentru a Împiedica o recidivă germană, dar numai În cadrul unei prezențe europene și conform unui acord reciproc. Francezii nu aprobau unanim aceste planuri, dar cum refuzaseră tocmai alternativa pe care tot ei o propuseseră, nu mai puteau protesta, deși Germania de Vest a obținut termeni mai avantajoși prin tratatele din 1954 decât conform Planului Pleven. Franța era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Orientul Mijlociu, ceea ce explica de ce purtătorii de cuvânt americani adoptau uneori o retorică anticolonialistă - probabil cu intenția de a seduce elitele locale. Cu toate acestea, relațiile dintre cele două țări erau În general bune. Coreea și dinamica Războiului Rece aplanaseră resentimentele reciproce din anii ’40 și britanicii credeau că se pot baza pe simpatia americanilor față de interesele și obligațiile internaționale ale Marii Britanii. și astfel, chiar dacă Eisenhower Însuși le spusese că Își făceau prea multe griji cu privire la Nasser și amenințarea pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și felurite subsidii. Însă promovarea exporturilor, direcționarea resurselor dinspre vechile industrii spre cele noi, Încurajarea sectoarelor privilegiate precum agricultura sau transportul - toate acestea necesitau cooperare transfrontalieră. Nici una dintre economiile vest-europene nu se putea lipsi de celelalte. Această tendință spre coordonarea reciproc avantajoasă a fost așadar determinată de interesul național, și nu de obiectivele Autorității Cărbunelui și Oțelului a lui Schuman, care nu a avut greutate În elaborarea politicii economice În acei ani. Aceeași preocupare pentru protecția și dezvoltarea intereselor locale care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intrat În grevă, complimentul le-a fost Întors În mod tragic, deși neintenționat: nimeni nu le-a susținut cauza. Dar lecția acestor ani - dacă muncitorii și intelectualii din Polonia voiau să țină piept partidului, ei trebuiau să-și depășească indiferența reciprocă și să formeze o alianță politică - a fost În timp asimilată și aplicată cu un efect răsunător de nimeni altcineva decât Adam Michnik și Jacek Kuroñ. Cel puțin În această privință, anul 1968 a avut În Polonia o consecință pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teritorială”. Mai mult, conform Principiului VI, statele participante se angajau „să se abțină de la orice intervenție, directă sau indirectă, individuală sau colectivă, În afacerile interne sau externe ce țin de jurisdicția internă a altui stat participant, indiferent de relațiile lor reciproce”. Era tot ce-și puteau dori Brejnev și colegii lui. Nu numai că diviziunile politice din Europa postbelică erau acum acceptate public și oficial, iar suveranitatea și integritatea teritorială a RDG și a altor state-satelit admise oficial, dar puterile occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
treceau neobservate de diriguitorii de la Bruxelles, dar riscau să discrediteze proiectul european exact În ochii beneficiarilor săi. Prost văzută din cauza politicilor elaborate la distanță de funcționari civili nealeși prin vot și fiindcă dădea apă la moară zvonurilor despre favoruri politice reciproce și avantaje ilicite, „Europa” acelei perioade era minată de propriile realizări. Metehnele bine cunoscute ale mediilor politice locale - clientelismul, corupția, manipularea - despre care se crezuse că au dispărut printr-o mai bună guvernare a statelor-națiuni ieșeau din nou la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a avut loc În 1971, prin apariția unui nou Partid Socialist condus de Mitterrand și o nouă generație de tineri ambițioși recrutați pentru a-l sprijini. Între Mitterrand și rămășițele orgoliosului socialism francez s-a stabilit o relație de exploatare reciprocă. Partidul avea nevoie de Mitterrand: prestația lui onorabilă la alegerile din 1965, când a câștigat voturile a 27% dintre alegătorii Înscriși (inclusiv mulți din bastioanele dreptei În estul și vestul Franței) și a intrat În turul al doilea cu Charles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care au eliminat-o au fost polonezii. În 1976, grevele de protest Împotriva creșterii prețurilor la alimente au determinat regimul să riposteze În forță, agresând și arestând muncitori În orașele industriale Ursus și Radom. În replică, trecând deliberat peste indiferența reciprocă manifestată cu câțiva ani mai devreme de protestele muncitorilor și intelectualilor, Jacek Kuroñ și câțiva colegi au anunțat În septembrie 1976 formarea KOR (acronim pentru Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor - Komitet Obrony Robotników). Obiectivul KOR și al Comitetului pentru Apărarea Drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Moscova pentru a protesta Împotriva omorârii civililor. Boris Elțîn, prim-secretar al Comitetului de partid al orașului Moscova și - din mai 1990 - președinte al Sovietului Suprem Rus, s-a deplasat la Tallinn pentru a semna un acord de recunoaștere reciprocă a „suveranității” Între Rusia și republicile baltice, peste capul autorităților sovietice. În martie 1991, referendumurile din Letonia și Estonia au confirmat că și acolo electorii preferau, Într-o proporție covârșitoare, independența totală. Gorbaciov, care trecuse cu inima Îndoită la pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei au suferit mult mai puțin. Cei devaforizați de autorități erau acum cehii 20. În lumina acestei istorii, scindarea Cehoslovaciei după 1989 va apărea, dacă nu ca o concluzie previzibilă, cel puțin ca un rezultat logic al anilor de ostilitate reciprocă, reprimată și exploatată sub comunism, dar niciodată uitată. Dar nu a fost așa. În cei trei ani dintre căderea comunismului și separarea finală, toate sondajele de opinie arătau că majoritatea cehilor și slovacilor favorizau o formă sau alta de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar preoții dădeau informații despre credincioși. șase milioane de cetățeni ai RDG (o treime din populație) aveau dosar la Stasi. Întreaga societate fusese infiltrată, divizată și pervertită de gardienii ei autodesemnați. Pentru a sparge acest abces de frică și suspiciune reciprocă, guvernul federal a numit În decembrie 1991 o comisie condusă de fostul pastor luteran Joachim Gauck, cu misiunea de a gestiona arhivele Stasi și a Împiedica folosirea lor abuzivă. Cetățenii aveau posibilitatea să afle dacă au avut „dosar” și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Forza Italia, mișcarea lui Silvio Berlusconi, și cu ex-fasciștii din Alianța Națională, condusă de Gianfranco Fini - ce depindeau amândouă (În special ultima) tocmai de alegătorii săraci și subvenționați din sud pe care Îi disprețuia Liga. Așadar, dincolo de aceste antipatii reciproce și de iluziile susținătorilor mai temerari ai lui Bossi, nu s-a pus vreodată serios problema ca Italia să se scindeze sau ca vreuna dintre provincii să devină independentă. Aproape același lucru s-a Întâmplat În Franța, unde Mitterrand a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani Înainte. Într-o epocă În care mai toate celelalte activități colective și organizații comunitare erau În declin, televiziunea era singurul numitor comun al populației din fiecare țară. Iar ea consolida fără greș diferențele naționale și nivelul ridicat de ignoranță reciprocă. Fiindcă, În afara crizelor majore, canalele de televiziune arătau prea puțin interes față de evenimentele din țările Învecinate - chiar mai puțin decât În primii ani ai televiziunii, când fascinația tehnologiei și curiozitatea față de țările vecine se traducea În numeroase documentare și „transmisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
European 483 Alexandru I (țar) 120-121 Algeria 261-267 Aliații occidentali; asistență umanitară 40; campanii de bombardare 30-31; distrugerea Uniunii Sovietice În Î 107; neîncrederea Uniunii Sovietice 107; programul de reeducare și denazificare 64-66; reînarmarea 149-150; revenirea cetățenilor sovietici 42; suspiciunea reciprocă 104-105 Aliev, Gaidar 600 Allende, Salvador 515 Almodóvar, Pedro 481 alocații familiale 80 Althusser, Louis 373 Amalrik, Andrei 528, 534 Amantul doamnei Chatterley (Lawrence) 349 ambuteiaje 318 Amendola, Giorgio 197 amintiri; Î chinuitoare În Europa de Est 750; Î chinuitoare În Europa de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâlnirea cu Elțîn 599 Bush, George W. 715; atitudinea față de Europa În politica lui Î 716-718; reacția la atacul terorist din 11 septembrie 716 Butlin, Billy 318 Byrnes, James 110, 112-113 C Cabral, Amílcar 470 CAER (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc) 166, 396, 530, 579 Caetano, Marcello 471 Cagol, Mara 436 Čalfa, Marián 568 Callaghan, James 422, 425, 494-495, 498, 541 Campania de Solidaritate pentru Vietnam 376 Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) 447 Campania pentru Dezarmarea Nucleară (CDN) 237 campanii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a inițiat și statornicit legi întru realizarea „omului nou” bun creștin în slujba Neamului și a Bisericii lui Hristos. Între legile lăsate de Căpitan pentru buna funcționare a cuibului, piedestalul pe care se înalță zidirea legionară, este și Legea ajutorului reciproc. „Ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa. Suntem poporul cu cei mai mulți delicvenți întru căpătuire prin nemuncă și hoție, egoism împins până la dezbinare, trădare și crimă.” De aceea, Căpitanul nu se limitează prin legea menționată mai sus numai la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
să devină un model pentru copiii lor, mulți devin în timp un etalon pentru definiția de părinte. Calitatea de părinte se învață treptat, din greșeli, regrete și decizii compensatorii. Și, mai important, meseria de părinte se desprinde dintr-o adaptare reciprocă: a copilului la exigențele părintelui și a celor din urmă la personalitatea copilului. Practicile educative utilizate de adulți variază în funcție de caracteristicile copiilor cărora le sunt adresate. Variabila de sex, spre exemplu este un factor important care intervine în modificarea comportamentului
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
anterohipofiza și alte compartimente neuroendocrine prin intermediul secrețiilor leucocitare: interleukine (în special IL-1), ACTH și factorilor supresori ai histaminei produși de limfociteleT (OLINESCU, 1995, TRIF, R., și VIOR, C., 1996). Între cele trei sisteme (nervos, endocrin, imun) s au stabilit influențe reciproce prin intermediul unor factori moleculari care le mediază: mesageri imunitari (citokine, limfokine), factori hipotalamici de reglare a adenohipofizei (factor de eliberare a corticotropinelor C-RF), care reglează sinteza de ACTH și glucocorticoizi (TRIF, R., și VIOR, C., 1996), (fig. 42). 3
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Tom, „Towards Grassroots Democracy. Participation and Power”, în Theoretical Approaches Towards Democracy in Organizations, Copenhagen International Sociological Association, 1996, p. 18. footnote>. Practicarea managementului resurselor umane devine o artă, o activitate în care talentul, moralitatea, înțelegerea oamenilor, tactul și încrederea reciprocă joacă un rol tot mai important. Ținând seama de aceste considerente (și de altele posibile) lucrarea de față este proiectată pe cerințele formative noi ale celor interesați în diverse aspecte ale managementului resurselor umane și anume crearea și dezvoltarea de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de gândire de tip complex: convergentă-divergentă, analitică-sintetică, pe termen imediat, mediu sau lung, descriptiv și prescriptiv etc. Conceptul de „complex” are în vedere existența unor elemente eterogene aflate în relații diferențiale și cu un grad ridicat de interdependență, de acțiune reciprocă. În societate, complexitatea este generată, în primul rând, de om, prin modalitățile diverse și deosebit de inter-corelate, prin modul de a acționa. Managementul resurselor umane, prin excelență, se va confrunta cu complexa problematică a cunoașterii, evaluării, stimulării, prospectării, schimbării, conducerii etc.
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
se pune în evidență ceea ce presupune munca pe o ,,verigă” a diviziunii muncii, dar nu se arată în aceeași măsură ceea ce necesită întregul „lanț” al proceselor. Diviziunea muncii, arată în cartea sa Émile Durkheim, generează solidaritatea umană organică (a dependenței reciproce), dar acest fapt social nu se asigură spontan. Cooperarea profesională se învață, se conștientizează, se educă. Competențele de cooperare necesită a înțelege valențele și limitele unei profesii, a avea un limbaj comun prin care să se comunice mesaje bine codificate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
constă dintr-un set de așteptări implicite (neformulate explicit) acționând în orice moment în relația dintre manager și fiecare membru al organizației. Și organizația are o serie de așteptări implicite față de angajat. Gradul în care cele două tipuri de așteptări reciproce determină motivația individului și, prin aceasta, modul său de comportare, se poate modifica, fiind necesară o permanentă renegociere a acestui „contract”. Ideile lui Scheim au o aplicabilitate directă și diversă în managementul resurselor umane, de la însuși modul în care proiectăm
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
false paradigme despre muncă (autoparticipare, autoconducere). Managementul resurselor umane trebuie analizat și evaluat prin prisma unor reprezentări despre muncă elaborate conform criteriilor democrației. În sensul său actual (al realității capitaliste) munca are drept reprezentare corectă și edificatoare ideea de serviciu reciproc. „Oricine oferă cuiva un târg își propune să procedeze astfel: dă-mi ceea ce doresc eu și vei căpăta ceea ce dorești tu. Acesta este înțelesul oricărei asemenea oferte și astfel obținem unul de la altul cea mai mare parte din serviciile de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]