23,159 matches
-
Resurrection) și a suplimentului ei cultural-istoric „Spirit românesc” . Despărțindu-se cu greu de cetatea sfântă a Ierusalimului, s-a întors în patrie și a slujit puțin timp la catedrala patriarhală. În data de 4 octombrie 1990, a susținut teza de doctorat cu subiectul Chipul lui Hristos în viața morală a creștinului (446 p.), obținând media 9,77 și fiind declarat ,Doctor în teologie”, cu calificativul “excepțional”. La scurt timp, în 30 octombrie 1990, în urma recomandării Arhiepiscopului Teofil Herineanu și la propunerea
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Dan D. Farcaș (nume complet: Dezideriu ; n. 1 aprilie 1940, Reșița) este un matematician, informatician, scriitor, cercetător român al fenomenului OZN și al civilizațiilor extraterestre. A absolvit facultatea de matematică și fizică la Timișoara. Are un doctorat în matematici la Universitatea București. Din 1962 a lucrat ca informatician la calculatorul electronic MECIPT-1, de la Institutul Politehnic din Timișoara, unde a realizat primele simulări de rețele neuronale din România. A condus și a realizat, din 1968, la CEPECA, mari
Dan Farcaș () [Corola-website/Science/308653_a_309982]
-
mai mic dintre cei cinci copii. A absolvit gimnaziul și liceul în orașul Făgăraș. A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu între 1970-1974 și la încheierea lor a susținut examenul de licență în 1974. Între 1982-1985 face studii de doctorat la Institutul Saint Serge din Paris. Printre profesorii care i-au marcat pregătirea teologică se regăsesc Olivier Clément, Boris Bobrinskoy și Konstantin Andronikoff. În 1985 a obținut titlul de doctor în teologie cu o lucrare despre tradiția românească a curentului
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
Diaconovici Loga" din Timișoara, între anii 1946-1953. Între anii 1953-1957 a urmat studiile superioare la Institutul Teologic Universitar din București, alegând ca subiect pentru teza de licență "Hristologia și soteriologia Sfântului Atanasie cel Mare". Între 1957-1960 a urmat cursurile de doctorat la același Institut, cu specialitatea Patrologie și specialitatea secundară Istoria bisericească universală. La data de 5 iunie 1973, a susținut teza de doctorat cu titlul: "Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei, în lumina tendințelor actuale de apropiere între Biserica
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
pentru teza de licență "Hristologia și soteriologia Sfântului Atanasie cel Mare". Între 1957-1960 a urmat cursurile de doctorat la același Institut, cu specialitatea Patrologie și specialitatea secundară Istoria bisericească universală. La data de 5 iunie 1973, a susținut teza de doctorat cu titlul: "Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei, în lumina tendințelor actuale de apropiere între Biserica Ortodoxă și vechile Biserici Orientale", coordonatorul lucrării fiind părintele profesor dr. Ioan G. Coman. În perioada studiilor doctorale, a efectuat stagii de specializare
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Sfântul Atanasie cel Mare în Biserica românească", în: "Mitropolia Olteniei", an. XII, 1960, nr. 9-12, p. 583-600; 6. "Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei în lumina tendințelor actuale de apropiere dintre Biserica Ortodoxă și vechile Biserici orientale", teza de doctorat, publicată în revista "Mitropolia Banatului", an. XXII, 1972, nr. 7-9, p. 325-462; Publicată și în extras, la Timișoara, 1973, 147 p.); 7. "Valoarea hristologiei Sfântului Chiril în contextul teologiei actuale", publicat în revista "Mitropolia Olteniei", an. XXV, 1973, nr. 5
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
(n. 12 noiembrie 1872, Galați - d. 2 august 1950) a fost un lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat la Halle, în Germania. Este autorul unui sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât "-l" și prin reintroducerea semnelor "ŭ" și "ĭ" ("Ortografia românească", 1912). Opera sa principală este "Dicționaru limbiĭ româneștĭ" (Iași, 1939), bogat în
August Scriban () [Corola-website/Science/308703_a_310032]
-
în medicină, iar Daniel a fost de acord cu condiția ca tatăl său să-l invete matematica în mod privat, care au continuat pentru ceva timp. [4] Daniel a studiat medicina la Basel, Heidelberg, și Strasbourg, și a obținut un doctorat în anatomie și botanică în 1721. [5] A fost un prieten contemporan și apropiat al lui Euler Leonhard. El a mers la St. Petersburg, în anul 1724 ca profesor de matematică, dar a fost foarte nefericit acolo, și o boală
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
de Meserii" din Universidad Politécnica de Valencia (Valencia). Dupa ce a terminat facultatea în 1975, s-a angajat la Swiss Federal Institute of Technology (ETH) din Zurich, Elveția, unde a lucrat ca inginer civil. În 1981, după ce și-a terminat doctoratul, numit "On the Fordability of Space Frames", a început să practice simultan meseriile de arhitect și de inginer. Clasat printre elita de designeri ai lumii, Clatrava are birouri de arhitectură în Zurich, Paris, New York și în alte orașe ale lumii
Santiago Calatrava () [Corola-website/Science/308746_a_310075]
-
Leeuw, Brian Ferneyhough și Morton Feldman. Bursă în cadrul “Internațional Visitor Leadership Program” oferită de United States Information Agency (USIA), UȘ State Department și de Institute for Internațional Education (IIE) la Universitățile Stanford, Urbana-Illinois și Michigan (1983). În 1994 a obținut doctoratul în muzicologie ("SUMMA CUM LAUDE") la UNMB, cu teza "Componistica muzicală - un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrica". Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de compoziție, orchestrație și forme
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
Ludwig de la Facultatea de Medicină a Universității din Viena, deprinde tehnicile de bază ale analizei cantitative. După studii la Technische Hochschule din Viena în 1887 vine la Munchen pentru a studia chimia organică cu profesorul W. von Miller. După susținerea doctoratului, rămâne ca asistent al profesorului von Miller, iar mai târziu acceptă un post similar la Berlin, la profesorul de fizică A. Kundt. În 1893 este numit conferențiar la Techusche Hochschule din Graz. Studiile sale asupra coloranților pentru sticlă și porțelan
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
fost complicată, datorită universităților supraaglomerate. Printr-un motiv direct la Karl von Auwers, care a fost profesor de chimie organică la Universitatea din Marburg, la timp, el a fost capabil să reintr la o universitate. După 3 ani a obținut doctoratul în chimie organică. Karl von Auwers a fost capabil să-l convingă să înceapă o carieră academică, care a cedat abilitare în 1926. El a devenit un prieten apropiat al lui Karl Ziegler, care făcea, de asemenea, abilitatea cu Auwers
Georg Wittig () [Corola-website/Science/308767_a_310096]
-
de Arte din Sankt- Petesburg. Tema de licenție: Operele monumentale ale sculptorului contemporan italian Giacomo Manzu. ( Evoluția concepției stilistice ) 110 p., Ilustrații. 1994-1996. Colaborator stiinșific și șef al Sectorului de artă decorativă, arhitectura și design 1991, martie- susținerea tezei de doctorat la tema: „ Aspecte de bază a morfologiei stilistice a 1980- 1993. Lector superior și docent la Universitatea de Arte Plastice și la Universitatea 1977-1983. Profesor de Istoria artelor plastice , pictură și desen la Liceul de Arte Plastice 1972 -1975. Colaborator
Gheorghe Mardare () [Corola-website/Science/308022_a_309351]
-
martie 1970, în satul Gura Râului, jud. Sibiu (Transilvania, România), primind la botez numele de Ciprian Șpan. A absolvit Liceul de Matematică-Fizică « Gheorghe Lazăr » din Sibiu, Facultatea de Teologie « Andrei Șaguna » din Sibiu (1989-1993, licența 1993) și un program de doctorat la Institutul de Teologie Ortodoxă « Saint-Serge » din Paris (1994-1998). Pr. Ciprian Șpan a fost coleg de facultate cu IPS Arhiepiscop și Mitropolit Iosif Pop. A fost hirotonit diacon (21 ianuarie 1994) și preot (6 martie 1994) celib pe seama capelei Facultății
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
Educație Fizică și Sport. A obținut în 2003 un masterat în „comunicare managerială și resurse umane” de la Universitatea din București, apoi în 2007 un masterat în „management și marketing în sport” de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Deține un doctorat în sport despre acest subiect: „Contribuții la clarificarea raportului dintre inteligență motrica și capacitatea de efort în scrima de performanță”. În anul 1999 s-a căsătorit cu sabrerul Adrian Cârlescu. Au o fiică, Maria, născută în 2001. Badea s-a
Laura Badea () [Corola-website/Science/308162_a_309491]
-
lui Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei și a fost numit de filozoful spaniol José Ortega y Gasset „primul om care a intrat în paradisul filozofic”. În 1954 Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, și-a susținut teza de doctorat „O evaluare a posibilității de fundamentare a unei etici creștine plecând de la baza sistemului lui Scheler”. s-a născut la München, în Germania, pe 22 august 1874, ca fiul unui tată luteran și unei mame evreică-ortodoxă. În timpul adolescenței el s-
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
a început să fie un credincios din ce în ce mai puțin activ în jurul anului 1921. Scheler a studiat medicina la München și în Berlin, iar filozofie și sociologie, avându-i ca profesori pe Wilhelm Dilthey și Georg Simmel, în 1895. Și-a dat doctoratul în 1897, și teza de abilitare (pentru obținerea celui mai mare titlu în unele țări, printre care și Germania) în 1899 la Universitatea din Jena, unde l-a avut drept coordinator pe Rudolf Eucken. De-a lungul carierei, Scheler s-
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
A publicat că autor sau coautor cărți și lucrări în reviste cotate în Baza de Date Internațională, având ca obiect studiul canalelor navigabile românești și cu caracter tehnic în domeniul managementului naval, a mecanicii fluidelor, a fizicii teoretice. Teza de doctorat Contribuții la stabilirea mecanismului interacțiunii statice și dinamice dintre apă și structurile hidrotehnice, Universitatea Maritimă din Constantă, Facultatea de Electromecanica Navală, Catedră de Inginerie Mecanică Navală, Conducător științific, Prof. Dr. Ing. Dumitru DINU, 2010. Cărți publicate 1. CUPȘA O.S.
Ovidiu Sorin Cupșa () [Corola-website/Science/308235_a_309564]
-
1934-1937) și la Liceul din Vârșeț (1937-1942). A studiat limbile romanice la București și Belgrad. În anul 1948 și-a luat licență la Facultatea de Filologie din Belgrad (Limba și literatura franceză și Gramatică comparată a limbilor romanice). Teza de doctorat "Graiurile românești din punctul de vedere al geografiei lingvistice" (Banatski rumunski dijalekti u svetlu lingvističke geografije) a apărat-o în anul 1959, la Zagreb. Mentorul profesorului Floră la elaborarea acestui studiu deosebit de important și care are 530 de pagini, a
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
i-a acordat cea mai mare atenție. Drept mărturie stă cartea " Dijalektološki profil rumunskih banatskih govora să vršačkog područja" (cu 34 de hărți lingvistice și 32 texte dialectologice), Novi Sad, Mâțica srpska, 1962, 169 pag.), cât și teza să de doctorat publicată sub titlul "Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije" (Beograd, Filološki fakultet Beogradskog Univerziteta, Monografije XXIV, 1969, 528 str. + 44 hărți). Tot din acest domeniu fac parte și "Atlasul lingvistic al graiurilor românești din Banatul iugoslav" (Lingvistički atlas rumunskih
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
bacalaureatul în 1928, la vârsta de 16 ani, obținând cea mai mare medie pe țară. Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Matematică a Universității din București (1928-1931), devenind licențiat la 19 ani. A continuat studiile universitare în străinătate - doctoratul la Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde la 24 iunie 1935 a susținut teza de doctorat cu subiectul „"Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique"” sub conducerea profesorului Henri
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
studiile universitare la Facultatea de Matematică a Universității din București (1928-1931), devenind licențiat la 19 ani. A continuat studiile universitare în străinătate - doctoratul la Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde la 24 iunie 1935 a susținut teza de doctorat cu subiectul „"Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique"” sub conducerea profesorului Henri Villat. După revenirea în țară și-a dedicat viața învățămâtului superior și cercetării științifice, parcurgând toate treptele universitare
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
în aceiași instituție până în 1958 în calitate de asistent, apoi conferențiar universitar. Concomitent cu activitatea didactică, pe parcursul acelor ani a reușit să acumuleze un vast material experimental în domeniul biologiei formogenezei culturilor de câmp, ce a servit ca bază pentru teza de doctorat în agricultură susținută cu succes în anul 1954. Rezultatele științifice, înalt apreciate de comunitatea științifică, calitățile manageriale au avut un rol decisiv pentru adoptarea hotărârii conducerii republicii referitoare la numirea sa în 1958 în funcția de director al Institutului de
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
al anului”, 2002, pentru contribuția în dezvoltarea Fiziologiei plantelor, cu oferirea de către Centrul Internațional Biografic, Cambridge, Anglia, a Certificatului de onoare și a Medaliei de aur. Sub îndrumarea membrului corespondent C. Moraru au fost elaborate și susținute 3 teze de doctorat. Pentru activitate prodigioasă, merite deosebite în cercetare, membrului corespondent Constantin Moraru i s-a conferit medalia „Pentru rezultate deosebite în muncă” , ordinal „Gloria Muncii” (1996), medalia “Dimitrie Cantemir” (2011). Constantin Moraru s-a evidențiat prin particularitățile sale omenești. Și-a
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
1947-1951 - Student al Institutului Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău. 1951, 27 septembrie - își începe activitatea didactică la Institutul Pedagogic "Ion Creangă". Devine membru PCUS 1952, 28 martie - E ales membru al Consiliului Științific al Institutului Pedagogic. 1952-1955 Studii postuniversitare prin doctorat la Institutul Pedagogic din Chișinău. 1953, 23 august - Asistent la Catedra de Biologie. 1955, 20 august - Decan al Facultății de Educație Fizică. 1955, 14 septembrie - Lector superior la Catedra de Anatomie și Fiziologie a Omului. 1957, 23 ianuarie -Susține teza
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]