21,807 matches
-
decât epigrame. Dar sub această unitate de suprafață se ascunde o extraoridinară diversitate, nu numai a genului literar, ci a vieții însăși. Din opera lui Marțial s-au pastrat 12 cărți de epigrame. Cartea I conține o prefață, o artă poetică, în care Marțial afirmă: "„am pus în cărțile mele destulă măsură pentru a nu jigni pe aceia care știu să se judece singuri. Versurile mele vesele nu trec niciodată dincolo de buna-cuviință datorată și celor mai de jos oameni.”" Epigramele sale
Marțial () [Corola-website/Science/314939_a_316268]
-
de un puternic efect sînt structurile reticulare care refac parcă atmosferă sumbră din ,Marile speranțe") ; alteori ele trimit la nave naufragiate (năpădite de alge și microorganisme), la regnul anelidelor, la un agregat industrial sau la o ,softsculpture". Tonul acestor obiecte poetice, care actualizează și potențialitățile unui sculptor disimulat, este liric și melancolic. Născut în 1943 la Craiova, absolvent al I.A.P. Nicolae Grigorescu 1974 EXPOZIȚII ÎN ȚARĂ - Trienala de artă decorativă - Sală Dalles 1973 -1976 ; - Expoziție Modă - Sola Orizont 1975 ; - Expoziție
Florin Ciocâlteu () [Corola-website/Science/314457_a_315786]
-
carieră. În 1960, Jean-Jacques Lebel prezintă la Veneția ""L'enterrement de la Chose"", primul happening european. El publică un esseu critic asupra mișcării și produce cca. șaptezeci de happenings, performanțe și acțiuni, în mai multe continente, paralel cu activitățile lui picturale, poetice și politice. În Germania, (Nam June Paik, Bazon Brock, Wolf Vostell, Dick Higgins) Joseph Beuys aderă la mișcare și, împreună cu Kaprow, realizează la Düsseldorf și în alte centre europene o serie de "happenings". Exopziția ""Documenta"" din Kassel (1972) dedică happening
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]
-
În cântecele lui Zeira se îmbină influențe europene și orientale, aducând aminte de cântecele hasidice pe care le-a auzit în copilărie și de melodiile rusești. Ele au fost foarte accesibile, având atât un farmec melodic, cât și o calitate poetică aparte. Zeira era la curent cu evenimentele din țară și unele din cântecele sale le reflectă. De pildă, cântecul " Cinci au plecat patria să clădească" se referea la cinci lucrători evrei căzuți omorâți de potrivnici arabi înarmați, și în amintirea
Mordechai Zeira () [Corola-website/Science/318497_a_319826]
-
fost alese dintr-un poem patriotic (waka sau tanka), al cărturarului Motoori Norinaga: ""Shikishima no Yamato-gokoro wo hito towaba, asahi ni niou yamazakura bana."" Poemul se citește: Dacă cineva întreabă despre spiritul Yamato [Spiritul Vechii/Adevăratei Japonii] al Shikishima [nume poetic pentru Japonia] — acesta este floarea de yamazakura [floarea cireșului de munte] care împrăștie aroma sa în Asahi [răsăritul soarelui]." În traducere mai puțin literală poemul sună astfel: La 25 octombrie 1944, în timpul bătăliei din Golful Leyte, Forța Specială de Atac
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
citat de două ori de Foyle pe parcursul cărții. Prima dată, când este pierdut în spațiu, spune: Către sfârșitul cărții, după ce a revenit la viața omenească și a devenit un fel de erou, spune: Ambele catrene au la bază o formă poetică populară în Anglia și Statele Unite între secolul al XVIII-lea și jumătatea secolului XX, în care o persoană își spunea numele, țara, orașul și o predică religioasă (deseori "Cerul mi-i destinația") într-o formă de patru versuri care rimează
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
Islanda dintr-o companie de dans contemporan și am lucrat la coregrafie”. De asemenea, o sursă principala de inspirație o constituie picturile artistului Lawrence Alma-Tadema, „care portretizează femei [...] în băi turcești”, solista dorind să aducă „o parte din acele imagini poetice în videoclip”. Un alt element important îl constituie o serie de mișcări realizate de un grup de femei marocane, lucru observat de artista într-una din excursiile sale. Astfel, toate aceste elemente au fost puse în comun și amestecate pentru
Did It Again (cântec de Shakira) () [Corola-website/Science/317864_a_319193]
-
fete, o face la Gakushuin din Tokyo, școală preferată a copiilor aristocrației japoneze. După ce a fost aleasă mireasă pentru prințul Hirohito, de asemenea, ea primește o educație oferită de șapte tutori în literatura chineză și japoneză, limba franceză, caligrafie, compoziția poetică și eticheta de la curte. Ea și prințul moștenitor Hirohito s-au logodit la 19 iunie 1921 și s-au căsătorit la 26 ianuarie 1924. Nagako a fost remarcată de împărăteasa Shōken la funerariile împăratului Meiji în 1912, apoi a fost
Împărăteasa Kōjun () [Corola-website/Science/317905_a_319234]
-
începutul aniilor '60, când autoritățiile manifestă o oarecare toleranță în privința formelor de expresie fără a abandona însă ideea abordării unor teme corespunzătoare ideologiei comuniste. Primul poet neomodernist poate fi considerat Nicolae Labiș,deși numai în anumite aspecte ale operei sale poetice. Eugen Simion îl numea pe Labiș "buzduganul unei generații". Adevărații neomoderniști sunt Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Mircea Dinescu, care au reînnodat legătura dintre nou și tradiția lirică interbelică. Aceștia încearcă revenirea la metafore subtile și la
Literatura română neomodernă () [Corola-website/Science/317931_a_319260]
-
epice a fost "Chanson de Roland", scris în secolul al XI-lea în franceza veche. Două capodopere ale poeziei renascentiste italiene, "Orlando innamorato" și "Orlando furioso", sunt și mai departe de istoria reală decât mai vechile "Chansons". Roland apare asociat poetic cu sabia sa, denumită Durendal, cu calul său Veillantif, și cu cornul Oliphaunt. Există o singură mențiune documentară a unui Roland francez, într-o secțiune din "Vita Karoli Magni" despre pasul Roncevaux, scrisă de biograful lui Carol cel Mare, pe
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
Filip Brunea-Fox și Geo Bogza. Cea mai mare parte a scrisului i-a rămas în paginile revistelor. Reportajele din coloanele „Luceafărului" anilor '70 (multe semnate în colaborare cu Gabriela Melinescu) erau adevărate sărbători sociostilistice, descoperind fețele sensibile ale realității, universul poetic inocent al copiilor handicapați, lumea pescarilor din Deltă (ființe fabuloase, din specia personajelor lui Panait Istrati și Ștefan Bănulescu), a oamenilor de la munte (îndeosebi din regiunile Brașovului, Făgărașului, din defileul Rucăr-Bran). Deși uneori corodată de exigențele propagandistice ale ceaușismului, formula
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
este totuși simplistă, în parte și datorită construcției de tip puzzle: realitate cotidiană, reverie, miraculos. Trecerile sunt alunecări bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul „Serenadă la trompetă” (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain-Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
Ororilor. Gwynn, având un trecut sumbru în ciuda faptului că pare un om de treabă, se alătura unei familii mafiote de felul celor la modă în America anilor '60. Întreaga poveste este un amestec bizar de teme: personajele au un discurs poetic, străzile sunt bântuite de culte religioase obscure, iar spițerii vând otrăvuri că în evul mediu. Dacă adăugăm la toate acestea o serie de crime misterioase și opere de artă care prind viața, începem să pătrundem în lumea suprarealista descrisă de
Orașul gravat () [Corola-website/Science/322926_a_324255]
-
a crescut și educat, ca pe propriul său fiu, un sclav eliberat, fără să-l adopte, totuși. La Roma, duce o viață mondenă de literat profesionist, este introdus la curtea imperială (sub Domițian) și încununat, în numeroase rânduri, la jocurile poetice, precum "jocurile albane", "jocurile capitoline" sau la Neapole, în 78, sub privirile tatălui său. Bolnav fiind din 95, el își petrece timpul în Roma și în Neapole. După 96, nu mai se cunosc informații în privința sa. Este plauzibil că a
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
la Liceul Louis-le-Grand din Paris. Spre deosebire de contemporanul sau, regele Milan I al Șerbiei, prințul Nikola a fost puțin influențat în gusturile și obiceiurile sale de educația pariziana; tânărul luptător, care-și dovedise de timpuriu patriotismul, capacitatea de conducere și talentul poetic, nu a arătat nici o înclinație pentru plăcerile existente în capitala franceză și a așteptat cu nerăbdare să se întoarcă în țara sa natală. Nikola a fost membru al „Uniunii Tineretului Sârb” (în ) pe parcursul existenței acestei organizații (1866-1871). După ce organizația a
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
acest cuvânt ca „mister”). Într-o paradă a victoriei participanții sunt listați în ordinea apariției: 1) cântăreții; 2) muzicanții; și 3) „alamot” cântând la țambale sau tamburine. Cele mai multe traduceri traduc "alamot" de aici ca „fete” sau „tinere femei”. Un cânt poetic de adorare a unui bărbat care declară că toate "alamot" îl iubesc pe el. Prin urmare, el este atrăgător pentru „fecioarele” sau „tinerele femei”, conform celor mai multe traduceri. Femeia care este obiectul acestui poem de dragoste este comparată în mod favorabil
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
omenească în fața proceselor sociale și istorice, obtuzitatea învingătorilor, fuga de răspundere a vinovaților, forțele definitoare ale dezastrului, ale memoriei, mai ales modul în care sunt comemorați morții - toate provenind dintr-o viziune lucidă, dacă nu profetică, și din geniul sau poetic” Odată cu „Solomon Grip” a deschis Levin seria de comedii focalizate pe dorințele și suferințele unor personaje triste din cadrul social al unor cupluri sau familii dintr-un bloc de locuințe sau cartier oarecare: „Hefetz”, „Yaakobi și Leidenthal”, „Tinerețea lui Vardale”, „Krum
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
au corespondat în franceză, s-au simțit bine unul cu altul de la început. S-au logodit în ianuarie 1613 iar căsătoria a avut loc la 14 februarie 1613 la capela regală a palatului Whitehall. Evenimentul a fost celebrat în capodopera poetică a lui John Donne, "Epithalamion, or Mariage Song on the Lady Elizabeth, and Count Palatine being married on St. Valentines Day". La scurt timp după căsătorie, Frederic a intrat în Ordinul Jartierei. Ca parte a negocierilor de căsătorie, Frederic a
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
rap-ului trebuie să menționam rolul important ce l-au avut Griot,un grup de cântăreți din Africa,la fel și artiști că The Last Poets,Jalal Mansur Nuriddin și Gil Scott-Heron nu pot lipsi,dat faptul că discursurile lor poetice în piesele jazz evoluau continuu în anii '60. Rap-ul Old school este considerat primul stil muzical hip hop lansat la block party-urile din NY de la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80. Apariția să a avut loc mai devreme
Istoria muzicii hip hop () [Corola-website/Science/315898_a_317227]
-
Swords" sii "Only built 4 Cuban lynx". În 1994 au debutat Nas cu "Illmatic" și B.I.G. cu "Ready 2 die",astfel atenția industriei muzicale revină asupra artiștilor din NY.Nas a fost declarat că al doilea Rakim,datorită flow-ului sau poetic și pentru stilul său creat din teme ce descriau viața de stradă și filozofia;B.I.G.,în schimb,a abordat un stil mai gangsta,încercând împreună cu Puff Daddy,cel mai devotat prieten al său,să aducă gangsta rap-ul și pe
Istoria muzicii hip hop () [Corola-website/Science/315898_a_317227]
-
și în diamant. De aceea albastrul este culoarea bolții cerești. Zeus și Yahweh își așază picioarele pe azur”. Amuletele de culoare albastră au darul de a anihila „privirile rele”. Mantia zeului scandinav Odhinn este albastră precum a Fecioarei Maria, care, poetic, este considerată „Crinul albastru”. În mitologia vedică Vișnu reîncarnat în Krișna era vopsit în albastru. Învățătorul Iisus este și el reprezentat în veșminte albastre. „Albastrul, simbolul adevărului și al veșniciei lui dumnezeu (căci ceea ce este adevărat este veșnic) va rămâne
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
poeme și scrisori. Începând cu anul 1618 s-a ocupat de scrierea istoriei Olandei, inspirat fiind the istoricul roman Tacitus. Scrierile sale istorice s-au axat în principal pe Războiul de Optzeci de Ani dintre Olanda și Spania. Opera sa poetică a fost puternic influențată de contemporanii renascentiști din Franța și Italia.
Pieter Corneliszoon Hooft () [Corola-website/Science/319010_a_320339]
-
film după „Domnișoara Christina” datează din anul 1971. Potrivit prof. Mac Linscott Ricketts, regizorul Radu Gabrea scrisese un scenariu pentru un film de lungmetraj intitulat " La deuxième mort de Mademoiselle Christina" în care își propunea să prezinte într-un mod poetic mitul prelungirii existenței dincolo de moarte. Filmul, ce urma să fie o coproducție franco-elvețiană (Milos-film / Freddy Landry, Meudon - Les Verrières, Elveția), nu a mai fost realizat. Scenariul lui Radu Gabrea se află astăzi la Biblioteca Universității din Chicago. Nuvela a fost
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
din anii de școală. După câteva tablouri și scene din "Tragedie", publicate în "Luceafărul" în (1903) sau în "Țara noastră" (1909), apariția "Tragediei omului" în volum în traducerea lui Goga s-a produs în 1934, primită ca "„o strălucită creație poetică având aceeași valoare ca și originalul“". A doua ediție românească (1940) a apărut revăzută de autor. Tudor Vianu scria că "Memento mori" și "Tragedia omului" sunt "„poeme ale omenirii văzute prin speranțele, înfrângerile și luptele popoarelor“". G. Călinescu a observat
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
nu îi vor ierta niciodată. D. Goga a mers așa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja Națională să se numească Loja Creștin-Națională.”"). Prin acordarea la 21 martie 1906 a Premiului „Năsturel-Herescu” pentru volumul de debut, creația poetică a lui Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române. Raportul către plenul Academiei Române, pentru premierea volumului "Poezii" a fost prezentat în februarie 1906 de Titu Maiorescu. În 1920, Goga a fost ales membru al Academiei, discursul de recepție fiind intitulat "Coșbuc
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]