25,546 matches
-
parte a apărut în 1615 sub numele de "El ingenioso caballero don Quijote de La Mancha". Romanul este în prezent una dintre operele cele mai traduse din lume, depășită fiind doar de Biblie. Deși fusese concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalerești, povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care, influențat de lecturile sale, ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri, devine o frescă a societății spaniole și o reflexie asupra comportamentului uman. Tiparul din "El
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
plece acasă. Autorul sugerează existența unei a treia aventuri, dar susține că s-au pierdut documentele. Această a doua parte reprezintă o continuare publicată la 10 ani după romanul original. Don Quijote și Sancho Panza au ajuns acum foarte cunoscuți datorită povestirilor din prima parte a romanului. Acum se tratează mai în profunzime tema deziluzionării. Don Quijote ajunge batjocura mai multora, iar până și Sancho își înșală stăpânul. Nevoit fiind să o găsească pe Dulcinea, el îi prezintă lui Don Quijote trei țărance sărace
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
drept cel mai rapid scris roman din lume. <br> În perioada 2007-2013 a fost redactor-editor al revistei "Dilemateca". Din 2005 este redactor la "Dilema veche", unde ține cronica literară, iar din 2011 este editorialist la revista "ELLE".<br> Volumul de povestiri " Sfîrșit de sezon" a fost nominalizat la Premiul Galei Industriei de Carte din România, secțiunea „Cea mai bună carte a anului”, la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași” și la Premiul Radio România Cultural, secțiunea „Cartea de proză a
Marius Chivu () [Corola-website/Science/314628_a_315957]
-
Vilensky Vestnik” (, în ) și „Bessarabsky Vestnik” (, în ). O parte din scrierile sale din această perioadă au fost inclus în cărți editate separat: «Ce este Rusia» (schițe de voiaj, Мoscova, 1896), «Cazul lui Artabanov» (roman, Мoscova, 1896), «Stafiile» (roman și diverse povestiri, 1897). În 1896 Crușeveanu a înființat la Chișinău ziarul cotidian „Basarabeț” (în , în ), singurul cotidian în limba rusă din Chișinău care, inițial s-a afiliat la jurnalistica liberală, mai târziu devenind o publicație de extremă dreaptă. Acest ziar a fost
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
scurtă în "The New Yorker". A fost membru al Academiei Americane și al Institutului de Arte și Litere și unul dintre laureații prestigiosului National Book Award. Opera sa numără patru romane: De asemenea, opera sa cuprinde peste o sută de povestiri, publicate în volumele "Întoarce-te, dr. Caligari", "Practici indicibile, acte nenaturale", "Viața la oraș" și "Tristețe", precum și nenumărate eseuri și interviuri pe teme dintre cele mai alese. Ultimul său roman, "Regele", este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Artur și al
Donald Barthelme () [Corola-website/Science/314678_a_316007]
-
atunci drept continuatorul lui Ion Slavici în proza transilvăneană. Prozator al "Luceafărului", colaborator la "Cosînzeana" și susținător al "Tribunei" din Arad și apoi al "Românului", Agârbiceanu trece după suspendarea cotidianului arădean la "Pagini literare" și publică aici o suită de povestiri. Numele său se întâlnește aproape număr de număr: "Acasă" (nr. 1, p. 2-6), "Două scrisori" (nr. 2, p. 25-27), "Griji multe" (nr. 3, p. 47-51), "Vinerea patimilor" (nr. 4, p. 65-72). Semnează proză și alți trei scriitori cunoscuți: Alexandru Ciura
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
vremea manifestațiilor fasciste de la Cluj din martie 1944) apoi volumele "Priveliștile lumii"(1967), "Ochean simplu"(1972), "Răzvrătirea desenatorului de cercuri" (1974) și "Solstițiu de iarnă" (1977). O retrospectivă a întregii sale creații poetice este volumul " Omul bântuit de cuvinte" (1980). Povestirea istorică "Furtună sub Detunata" (1957), apoi ciclul romanesc început cu "Labirintul" (1974), continuat cu "Ultima călătorie a lui Ulise" (1976), "Timpul și furtunile"(1978), "Tatuajele nu se lasă la garderobă" (1982), "Geneza" (1983)și "Întalnirea" (1989). Factura acestor romane este
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
până când el a abandonat-o reîntorcându-se la Arkadina. Nina niciodată nu a atins un succes răsunător ca și actriță și pentru moment e într-un turneu în provincie cu o mică trupă de teatru. Treplev și-a publicat câteva povestiri , dar e mereu deprimat. Sănătatea lui Sorin e tot mai șubredă iar oamenii de pe moșie i-au telegrafiat Arkadieni să vină să asiste la ultimele lui zile. Majoritatea personajelor pleacă în camera de studiu pentru a juca bingo ; Treplev nu
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
Gymnasium din orașul Tartu — la șaisprezece ani, în ciuda opoziției arătate de părinții săi, Kerli își abandona studiile pentru a se concentra pe carieră să în muzică; concomitent cu abandonul tinerei cântărețe tatăl acesteia părăsea căminul conjugal. În adolescență Kerli scria povestiri, poezii și compunea cântece care o ajutau să evadeze din lumea să „abuzivă” și o introduceau în universul sau „imaginar”. Pe parcursul anului 2002 tânără cântăreața a participat la emisiunea "Laulukarussell", iar la data de 18 mai a fost numită marea
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
În lupta ce a urmat perșii au fost învinși, cu pierderi mari, Cyrus a fost ucis și Tomiris l-a decapitat, păstrandu-i capul într-un vas de vin.. Atât folclorul persan cât și cel din Asia centrală mențin diverse alte povestiri despre Tomiris. Se pare că numele orașului Tomis, azi Constantă, provine din Tomiris.
Tomiris () [Corola-website/Science/314757_a_316086]
-
Vorobkievici. Isidor a fost crescut la Cozmeni (Kițman) de bunicii săi paterni, protopopul Mihailo Vorobkievici și soția sa Paraschiva, deoarece a rămas de la o vârstă fragedă orfan de ambii părinți. De la bunici a învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta, și numeroase cântece populare din regiune. La vârsta de 5 ani cânta bine la vioară. A urmat studii primare la Școala poporală germană (absolvită în 1848), studii secundare la
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Patria”, „Aceasta e Bucovina mea”, „Pe Prut”, „Soartă de huțuli”). Cunoscute au devenit poeziile sale pentru copii - „Limba maternă” ("Movo ridni")(1869), care a fost inclusă mai târziu în abecedare, „Carpații noștri înalți și dragi”, „Pistrui”, „Toamna”, „Cântec de leagăn”. Povestirile, poeziile epice și dramele sale istorice erau consacrate unor episoade din istoria Ucrainei („Prizonierii turci” 1865, poemul „Neceai” 1868, drama "Petro Konașevici-Sahaidacinîi" 1884, "Kociubei și Mazeppa" 1891, "Fiul rătăcitor") sau unor scene locale din viața rurală ("O țigancă", " Cine e
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
episoade din istoria Ucrainei („Prizonierii turci” 1865, poemul „Neceai” 1868, drama "Petro Konașevici-Sahaidacinîi" 1884, "Kociubei și Mazeppa" 1891, "Fiul rătăcitor") sau unor scene locale din viața rurală ("O țigancă", " Cine e de vină"). A scris și o serie de scurte povestiri istorice, romane și eseuri intitulată "Peru", incluzând "Nero", "Sablya Skanderbeg", "Cleopatra" și "Ivan cel groaznic". Piesele sale de teatru "Hnat Prybluda" și "Noul viit" (Noul staroste) au fost reprezentate în trecut pe scenele multor teatre populare. S-au bucurat de
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
fost reprezentate în trecut pe scenele multor teatre populare. S-au bucurat de succes la vremea lor și operetele sale "Kaspar Rumpelmayer" (în germană), "Jànos Istenházy", "Domnișoara din Bosnia","Mopsul de aur" (în ucraineană). Poporul se delecta odată și cu povestirile sale umoristice despre un orășel fictiv al proștilor, "Bergluzdiv". Deprimat de moartea fiului său, Oleksandr, de tuberculoză, în anul 1901 Isidor Vorobchievici a fost nevoit să se retragă din activitatea didactică, și s-a îmbolnăvit de inimă. El a trecut
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Titanic (1997) este un film epic american, de genul românce și dezastru, regizat, scris, co-produs, si co-editat de James Cameron. Este o povestire ficționala a scufundării pachebotului RMS "Titanic". În acest film joacă, în rolurile principale, Leonardo DiCaprio și Kate Winslet. Ei sunt membri ai unor clase sociale diferite, dar se îndrăgostesc la bordul navei, în timpul primei și ultimei sale călătorii. Inspirația regizorului
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
mare") a fost tradus în mai multe limbi, printre care se numără și limba engleză. "Apă cea mare" a fost de asemenea ecranizat într-un film cu un nume omonim, . Alte lucrări ale sale, precum sînt piese de teatru și povestiri au fost traduse și publicate în mai multe colecții, în mai multe limbi.
Živko Čingo () [Corola-website/Science/313678_a_315007]
-
paralel cu frecventarea cursurilor de la Facultatea de Drept, Edgar Quinet a studiat și matematicile, istoria filosofiei și limbile străine. Din perioada studenției datează și prima sa scriere ieșită de sub tipar: "Les tablettes de juif errant" („Tabletele evreului rătăcitor”, 1823), o povestire satirică în maniera lui Voltaire. În același an, 1823, susține examenul de absolvire a Facultății de Drept. În ianuarie 1839 devine doctor, susținând la Universitatea din Strasbourg două teze de doctorat, în franceză și în latină: "Essai d'une classification
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Edinburg pentru a deveni avocat. Termină Universitatea în 1792 și profesează ca avocat în Edinburg. În 1797 se căsătorește cu Charlotte Margarete Charpentier. Doi ani mai târziu scrie câteva poeme care vor apărea în 1801 în culegerea "Tales of Wonder" ("Povestiri miraculoase"). Peste un an tipărește primele două volume din "Minstrelsy of the Scottisch Border" ("Balade de la granița Scoției") unde valorifică bogata sa activitate de culegător de folclor scoțian. În 1805 publică cu mare succes "The Lay of the Last Ministrel
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
insulelor") și "The Field of Waterloo" ("Câmpul de la Waterloo") și romanul anonim "Guy Mannering and the Astrologer" ("Guy Mannering și Astrologul"). Face cunoștință cu Byron. În 1816 apare tot anonim romanul "The Antiquary" ("Amatorul de antichități") și o serie de povestiri istorice adunate împreună sub denumirea "Tales of My Landlord" ("Povestirile unui proprietar"). Peste un an, tot anonim, publică poemul "Harold the Dauntless" ("Harold Neîmblânzitul") cu care se încheie activitatea poetică a lui Walter Scott. Tot în 1817 termină romanul "Rob
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
romanul anonim "Guy Mannering and the Astrologer" ("Guy Mannering și Astrologul"). Face cunoștință cu Byron. În 1816 apare tot anonim romanul "The Antiquary" ("Amatorul de antichități") și o serie de povestiri istorice adunate împreună sub denumirea "Tales of My Landlord" ("Povestirile unui proprietar"). Peste un an, tot anonim, publică poemul "Harold the Dauntless" ("Harold Neîmblânzitul") cu care se încheie activitatea poetică a lui Walter Scott. Tot în 1817 termină romanul "Rob Roy" care este publicat la sfârșitul an ului. Walter Scott
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
apoi la Casa Abbotsford, unde moare pe 21 septembrie. Mai multe poezii scurte de Scott, uneori bine cunoscute sub formă de cântece, inițial nu au fost separate, ci părți ale unor poeme mai lungi sau intercalate în romanele lui, în povestiri sau drame.
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
(1926 Ein Harod - ) este o scriitoare ebraica din Israel, reprezentanta a modernității în literatura israeliană, cărțile și povestirile ei centrându-se pe viață interioară a personajelor feminine, pe lumea fanteziilor și pasiunilor lor. S-a născut în kibuțul Ein Harod că fiica cea mare dintre cele două fetițe ale soților Hâim Kahana și Sară (născută Krispin), (primul lor
Amalia Kahana-Carmon () [Corola-website/Science/313759_a_315088]
-
fost dat drept pildă pentru așa zisă „proza feminină” din țara ei, noțiune însă controversată între critici. Prima ei culegere de nuvele „Sub un singur acoperiș” în 1966 a fost primită cu entuziasm. De atunci scriitoarea a publicat române, nuvele, povestiri scurte și eseuri. ed.Hakibbutz Hameuchad, 1971 [Ve-Yareah Be-Emek Ayalon] editură Siman Kriah, 1975 [Keta La-Bamah, Be-Ta`am Ha-Signon Ha-Gadol]
Amalia Kahana-Carmon () [Corola-website/Science/313759_a_315088]
-
Neil Richard Gaiman (n. 10 noiembrie 1960) este un autor britanic de povestiri și romane science fiction și fantasy, romane ilustrate, BD, teatru radiofonic și film. Printre lucrările sale de referință se găsesc seria BD "The Sandman" și romanele "Pulbere de stele", "Zei americani", "Coraline" și "Cartea cimitirului". Scrierile lui Gaiman au câștigat
Neil Gaiman () [Corola-website/Science/313997_a_315326]
-
ziua ei din săptămână, pedepsindu-le". Pentru că în viziunea populară, ziua începe din seara de dinainte, bântuie casele începând de joi seară, "cam de când începe preotul slujba vecerniei". Prima atestare a existenței acestui personaj este prezentă în scrierile arhiepiscopului Bandinus. Povestirile legate de Sfânta Vineri sunt asemnătoare din Bucovina și până în Oltenia și se referă la pedepsirea unei gospodine care se apucă de treabă vinerea, dar este întreruptă de o "babă, așa de hâdă de-ți venea să fugi în toată lumea
Sfânta Vineri () [Corola-website/Science/314019_a_315348]