221,754 matches
-
care îl practică. Mișcările Zumba solicită și pun în mișcare toate grupele de mușchi, modelând și tonifiând corpul. În același timp, acestea acționeză precum exercițiile cardio, solicitându-ți inima și îmbunătățindu-ți sistemul cardiovascular. Așadar, în timpul unei ședințe se poate ajunge la arderea între 700 și 1000 de calorii, ceea ce face din Zumba un program recomandat celor care vor să scape sănătos și eficient de kilogramele în plus. Există șapte stiluri diferite de cursuri stabilite și organizate pe niveluri de vârstă
Zumba () [Corola-website/Science/325070_a_326399]
-
de vârstă și rezistență, inculzând și așa numitul Aqua Zumba, curs realizat în piscină. Compania Zumba Fitness a început, în anul 2002, să comercializeze DVD-uri. Prin colaborarea cu Mark Burnett și Emilio Estefan (soțul Gloriei Estefan) produsele Zumba au ajuns să fie cunoscute și pe piața hispanică, prin intermediul televiziunii. Popularitatea brandului a crescut odată promovarea sa în rândul celebrităților de la Hollywood. Personalități cum ar fi Ricky Martin, Eva LaRue ("CSI Miami"), Vivica A. Fox ("Curb Your Enthusiasm"), Stacy Keibler ("Dancing
Zumba () [Corola-website/Science/325070_a_326399]
-
să rostogolească mingea în jos pe pistă. A avut de asemenea un ursuleț de pluș numit „Bobo” pe care l-a iubit în copilărie, dezvăluit în episodul "Rosebud". Animăluțul de pluș a fost pierdut și în cele din urmă a ajuns ca jucărie pentru Maggie. În "American History X-cellent", Burns este trimis la închisoare deoarece se afla în posesia unor tablouri furate. În același episod, a fost sugerat că a fost o dată în Schutzstaffel. Manierele, caracterul și înfățișarea lui Burns au
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
Capul Crozier și cei doi vulcani Muntele Erebus și Muntele Terorii. El s-a întors la Barieră de multe ori, sperând să o poată trece, totuși până la urmă nereușind să facă acest lucru, cel mai îndepărtat punct la care a ajuns fiind cel situat la 78°10′ sud, în februarie 1842. Ross a bănuit că s-ar afla și alte întinderi de gheață la estul barierei, nefiind însă sigur de acest lucru. După Ross, în acest sector nu s-au mai
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
susținut faptul că a insistat asupra comanzii navale deoarece era, în primul rând, o chestiune de tradiție și stil, nedorind să arate o lipsă respect față de știință. El și-a făcut auzită convingerea că, pe cont propriu, simpla încercare a ajunge mai departe decât s-a ajuns până atunci nu ar fi fost demnă de ajutorul său. Markham a sperat pentru o expediție condusă în totalitate de Marina Regală, dar a fost avertizat de către Amiralitate că „exigențele actuale ale Serviciului Naval
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
comanzii navale deoarece era, în primul rând, o chestiune de tradiție și stil, nedorind să arate o lipsă respect față de știință. El și-a făcut auzită convingerea că, pe cont propriu, simpla încercare a ajunge mai departe decât s-a ajuns până atunci nu ar fi fost demnă de ajutorul său. Markham a sperat pentru o expediție condusă în totalitate de Marina Regală, dar a fost avertizat de către Amiralitate că „exigențele actuale ale Serviciului Naval [i-ar] împedica să mai împrumute
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
nave de lemn cu trei catarge construite în Marea Britanie. Costul construcției a fost de 34.050 de lire (2009 = 2,7 milioane lire), plus alte 10.322 lire (2009 = 830.000 lire) pentru motoare, costul final după mai multe modificări ajungând la 51.000 lire (2009 = 4,1 mil. lire). Numele navei "Discovery" avea deja semnificații istorice, fiind folosit și pentru denumirea altor nave, cum ar fi una din navele din expediția lui George Nares, nava actuală având un design asemănător
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
spre est, sau să se confirme, după caz, faptul că acesta nu există... iar explorarea geografică să fie direcționată spre [...] avansarea spre munții de vest, spre sud și explorarea regiunii vulcanice”. Discovery a părăsit Insula Wight pe 6 august 1901, ajungând în Noua Zeelandă prin Cape Town pe 29 noiembrie după un mic ocol sub paralela 40 sud, pentru niște cercetări în domeniul magnetismului. După 3 săptămâni dedicate pregătirii ultimelor detalii, nava era gata pentru călătoria în sud. Pe 21 decembrie, pe când nava
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
marinar, Charles Bonner, a căzut de pe catargul principal, catargul pe care se urcase pentru a mulțumi oamenilor pentru aplauze, murind în urma impactului cu puntea. El a fost înmormântat peste 2 zile la Portul Chalmers. Discovery a continuat călătoria spre sud, ajungând la Capul Adare pe 9 ianuarie 1902. După o mică debarcare și după o scurtă examinare a ceea ce a mai rămas din tabăra lui Borchgrevink , nava a continuat drumul spre sud pe linia coastei Teritoriului Victoria. Odată ajunsă la Strâmtoarea
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
spre sud, ajungând la Capul Adare pe 9 ianuarie 1902. După o mică debarcare și după o scurtă examinare a ceea ce a mai rămas din tabăra lui Borchgrevink , nava a continuat drumul spre sud pe linia coastei Teritoriului Victoria. Odată ajunsă la Strâmtoarea McMurdo, Discovery a întors spre est, atingând din nou pământul la Cape Crozier unde a fost pus un mesaj la un punct prestabilit, pentru ca navele de salvare să identifice direcția în care se îndrepta expediția. Nava a urmat
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
lui Wilson spunea că pe 14 ianuarie 1903 „cu toții am slăbit, având simptome clare de scorbut”. Scott și Wilson s-au chinuit cu Shackleton, care era incapabil să împingă săniile, mergând deoparte și uneori urcându-se pe sănii. Grupul a ajuns înapoi la navă pe 3 februarie 1903 după ce au mers 960 de mile (1. 540 km) incluzând realocările, în 93 de zile, mergând în mod obișnuit 10 mile pe zi (16 km). În timpul absenței lui Scot, nava de ajutor "Morning
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
au presupus că Discovery va fi liberă din ghețuri la începutul anului 1903, lăsându-l pe Scott să efectueze alte explorări pe mare și să mai facă cercetări până când iarna își va reveni în drepturi. Era intenționat ca Discovery să ajungă în aprilie sau mai în Noua Zeelandă, iar apoi acasă în Anglia prin Pacific, continuându-și cercetările în domeniul magnetismului pe drum. "Morning" ar fi trebuit să îl ajute pe Scott la orice ar fi fost nevoie în acest timp. Planul
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Polul Sud Magnetic. După un start fals din cauza săniilor defecte, un grup format din Scott, Lashly și Edgar Evans a părăsit Discovery pe 26 octombrie 1903. Urcând un ghețar mare, care a fost numit după geologistul grupului, Ferrar, ei au ajuns la o înălțime de 7.000 picioare (2.100 metri) înainte de a se reîntoarce în tabără pentru o săptămână din cauza viscolelor puternice. Acest fapt i-a împiedicat să ajungă în vârful ghețarului până la 13 noiembrie. În continuare au mers înspre
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
mare, care a fost numit după geologistul grupului, Ferrar, ei au ajuns la o înălțime de 7.000 picioare (2.100 metri) înainte de a se reîntoarce în tabără pentru o săptămână din cauza viscolelor puternice. Acest fapt i-a împiedicat să ajungă în vârful ghețarului până la 13 noiembrie. În continuare au mers înspre locul în care Armitage a ajuns cel mai departe, descoperind Platoul Polar și fiind primul grup de oameni care a mers pe el. După întoarcerea echipei de cercetare, Scott
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
000 picioare (2.100 metri) înainte de a se reîntoarce în tabără pentru o săptămână din cauza viscolelor puternice. Acest fapt i-a împiedicat să ajungă în vârful ghețarului până la 13 noiembrie. În continuare au mers înspre locul în care Armitage a ajuns cel mai departe, descoperind Platoul Polar și fiind primul grup de oameni care a mers pe el. După întoarcerea echipei de cercetare, Scott, Evans și Lashly au continuat călătoria pe întinsul platou pentru încă 8 zile, acoperind o distanță de
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Polar și fiind primul grup de oameni care a mers pe el. După întoarcerea echipei de cercetare, Scott, Evans și Lashly au continuat călătoria pe întinsul platou pentru încă 8 zile, acoperind o distanță de 150 mile (240 km) și ajungând la cel mai vestic punct al lor pe 30 noiembrie. Pierzându-și hărțile într-o furtună din timpul urcării ghețarului, ei nu știau exact unde se aflau, și nu aveau niciun reper care să îi ajute să își stabiliească pozițiile
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Evans au supraviețuit unei căderi într-o crevasă, care le putea fi fatală, înainte de a descoperi locuri fără zăpadă și văi uscate, rare în Antartica. Lashly a descris valea ca fiind „un loc excelent pentru a crește cartofi”. Grupul a ajuns la Discovery pe 24 decembrie, după un traseu de 700 mile (1100 km) acoperit în 59 de zile. Media lor de 14 mile (22 km) pe zi a fost mult mai bună decât cea atinsă în expediția sudică de sezonul
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
nu erau alte surse de unde să atragă bani. Amiralitatea ar fi dat bani doar prin propriile sale reguli. Termenul limită a fost decis de cei trei căpitani ca fiind 25 februarie, devenind o cursă contra-cronometru pentru cele două vase să ajungă la Discovery, care era încă blocată la Hut Point. Ca și precauție Scott a început transferul specimenelor științifice la celelalte vase. Au fost folosiți explozivi pentru a sparge gheața, iar grupurile de tăietori cu ferăstraiele s-au întors la treabă
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
acasă, în Anglia, primirea navei a fost una rece, lumea neștiind de întoarcerea navei. Markham era prezent pentru a întâlni nava în Portsmouth când ea a ancorat acolo pe 10 septembrie 1904, dar nimeni nu a întâmpinat grupul care a ajuns în Londra câteva zile mai târziu. Totuși, se remarca un entuziasm general în cadrul oamenilor pentru expediție, iar toată lumea aflase despre ea. Scott a fost rapid promovat ca și Căpitan, fiind invitat la Castelul Balmoral pentru a-l întâlni pe Regele
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
să nu lucreze din Strâmtoarea McMurdo, pe care Scott o considera a fi propriul său teren de lucru. În timpul respectivei expediții, neavând niciun loc sigur de ancorat, Shackelton a fost obligat să își încalce promisiunea. Ea a fost de succes, ajungând la 88°23′, mai puțin de 160 km geografici de Polul Sud, în timp ce un alt grup din expediția a atins Polul Sud Magnetic. Totuși, încălcarea promisiunii și bucuria învingerii lui Scott l-a făcut pe Shackelton să rupă prietenia cu
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
încurcat din cauza sosirii unei expediții norvegiene condusă de Roald Amundsen în același timp. Grupul lui Amundsen a atins Polul Sud pe 14 decembrie 1911 și s-a întors cu bine acasă. Scott și patru tovarăși printre care și Wilson, au ajuns la Pol pe 17 ianuarie 1912; toți cinci murind pe drumul de întoarcere. Note Referințe Surse online
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
deși revenea urmașilor săi să dea lovitura finală asupra Ravennei, Liutprand a avansat în direcția Romei de-a lungul Via Cassia; el a fost întâmpinat în vechiul oraș Sutri de către papa Grigore al II-lea în 728. Cei doi au ajuns la un acord, prin care Sutri și unele orașe de pe colinele din Latium (de exemplu, Vetralla) erau acordate Papalității, "ca un cadou către binecuvântații apostoli Petru și Pavel", conform descrierii din "Liber Pontificalis". Aceste teritorii constituiau prima extindere a teritoriului
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Liutprand în Benevento și Spoleto, foștii duci s-au refugiat la Roma pentru a obține protecția papei Grigore al III-lea. Imediat, Liutprand a început cucerirea "Ducatus Romanus", provincia din jurul Romei. După ce a cucerit Orte și Bomarzo, regele longobard a ajuns la Roma, pe care a început să o asedieze. Papa a trimis o ambasadă la Carol Martel pentru a-i solicita ajutorul, promițându-i favoruri: scrisoarea papală este conservată și în ziua de astăzi . Cu acea ocazie, Grigore i-a
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
răsculați din Benevento și Spoleto. Carol Martel a ignorat solicitările execesive ale papei de a merge împotriva aliatului său Liutprand și în schimb a trimis propria sa ambasadă pentru a media între cele două puteri din Italia. Înainte de a se ajunge la un rezultat, atât Grigore cât și Carol au murit. La puțină vreme după moartea lui Grigore al III-lea din 741, Zaharia a fost ales în Scaunul Apostolic; Liutprand a fost bucuros să semneze un tratat de pace pentru
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
741, Zaharia a fost ales în Scaunul Apostolic; Liutprand a fost bucuros să semneze un tratat de pace pentru 20 de ani și să restituie orașele din Ducatul de Roma pe care le cucerise. Petrecând mulți ani pe tron și ajungând în situația de a aduce aproape integral Peninsula Italică sub o singură stăpânire, Liutprand a murit în 744 și a fost înmormântat în biserica "San Pietro in Ciel d'Oro" din Pavia.
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]