215,260 matches
-
de interpretare filozofice sau psihologice specifice secolului al XX-lea, precum structuralismul, post-structuralismul și deconstrucția, psihanaliza, feminismul și post-colonialismul. Lor li se adaugă interpretări legate de poziționarea lui Joyce față de teme ca naționalismul sau catolicismul. Principala arenă de dezbatere este publicația academică periodică "James Joyce Quarterly" înființată în 1963 de Universitatea din Tulsa. O contribuție importantă a avut și revista franceză de avangardă "Tel Quel" care a înaintat prima exegeză fățis structuralistă a operei lui Joyce. Din cauza complexității unor texte ca
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cu Franța, Albania, Indonezia, Costa Rica și UNESCO; Mona Muscă a inițiat și și-a asociat imaginea și cu acțiuni în zona protecției sociale, susținând creșterea pensiilor și a protecției femeilor împotriva violenței domestice. De asemenea, desele apariții în emisiuni și publicații de divertisment, în special în cele adresate femeilor, au contribuit la conturarea unui personaj popular. Legăturile puternice pe care Mona Muscă le are în zona societății civile au făcut ca aceasta să se bucure, până la apariția dosarului său de Securitate
Mona Muscă () [Corola-website/Science/298780_a_300109]
-
deasupra unei litere pentru a marca vocala care îi urmează sau a evidenția o anume calitate a literei respective. Tabelul următor exemplifică amplasarea acestor semne în jurul unei litere din alfabet. În ebraica modernă, semnele acestea sunt adesea omise din majoritatea publicațiilor. Pentru a înlesni citirea unui text fără aceste vocale, locurile unde apare vocala /u/ sau /o/ sunt marcate cu litera ו ("vav") în loc de "kubuț", iar vocala /i/ este marcată cu litera י ("iod"). Unde aceste două litere reprezintă consoane (/v
Alfabetul ebraic () [Corola-website/Science/298797_a_300126]
-
declarată în prealabil se presupunea că întoarce un întreg. Parametrii funcțiilor nu erau verificați după tip, totuși unele compilatoare afișau un mesaj de atenționare dacă o funcție era apelată cu un număr greșit de argumente. În anii ce au urmat publicației " K&C R", câteva caracteristici „neoficiale“ au fost adăugate limbajului C, fiind suportate de compilatoarele celor de la AT&T, precum și de alți producători. Acestea includ: La sfârșitul anilor 1970, C a început să înlocuiască limbajul BASIC devenind cel mai utilizat
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
riguroasă și în mod deliberat a fost crescut complet separat de alți copii; a început să învețe greaca la vârsta de trei ani, latina la șapte ani, logica la doisprezece și un curs de economie politică la treisprezece ani. Prima publicație a sa o reprezintă două scrisori apărute într-un ziar în 1822. În 1823 a format "Societatea Utilitaristă" (care s-a destrămat în 1826) și a devenit funcționar la „East India Company”, compania unde lucra tatăl său. Rezultatul educației primite
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
(în , "Adevărul") este un ziar sovietic celebru, o publicație oficială a Partidului Comunist între anii 1918 și 1991. Ziarul mai apare încă în Rusia. În țările occidentale este cunoscut mai ales pentru declarațiile oficiale pe care le publica în timpul războiului rece. Mai există și alte ziare, mai puțin faimoase
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
ianuarie 1999 "Pravda Online", primul ziar electronic în limba rusă. În momentul de față sunt disponibile și versiuni în limba engleză și limba portugheză. Noul ziar "Pravda" și "Pravda Online" nu sunt legate în vreun fel, deși ziariștii celor două publicații păstrează relații colegiale. Ziarul "Pravda" are tendința de a analiza evenimentele din punctul de vedere al stângii, pe când publicația on-line are tendințe naționaliste. Au mai exista ziare cu numele "Pravda" și înainte de Revoluția Rusă, dar au apărut pentru puțină vreme
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
limba engleză și limba portugheză. Noul ziar "Pravda" și "Pravda Online" nu sunt legate în vreun fel, deși ziariștii celor două publicații păstrează relații colegiale. Ziarul "Pravda" are tendința de a analiza evenimentele din punctul de vedere al stângii, pe când publicația on-line are tendințe naționaliste. Au mai exista ziare cu numele "Pravda" și înainte de Revoluția Rusă, dar au apărut pentru puțină vreme. Lev Troțki a publicat ziarul care a fost considerat antemergătorul "Pravdei" în Geneva și în Viena, între 3 octombrie
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
apărut pentru puțină vreme. Lev Troțki a publicat ziarul care a fost considerat antemergătorul "Pravdei" în Geneva și în Viena, între 3 octombrie 1908 și 23 aprilie 1912. Cât timp a apărut, "Pravda" lui Troțki a fost cea mai citită publicație revoluționară. Mai târziu, Lenin a adoptat numele ziarului și stilul popular al "Pravdei" lui Troțki pentru ziarul bolșevic. Regimul țarist a dus o politică de închidere a acestor timpurii "Pravde," dar, de fiecare dată, ziarul reapărea cu un nume ușor
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
înainte. Pravda ("Adevărul" în limba slovacă) a fost numele unui ziar din Slovacia, care a fost în trecut echivalentul ziarului sovietic. Fondat în 1945, (alte "Pravda" slovace care au mai existat în perioada 1925-1932, 1944 au fost înterzise), a fost publicația Partidului Comunist din Slovacia și a fost de asemenea un ziar proprietate de stat. Echivalentul ceh (câtă vreme a existat Cehoslovacia) a fost ziarul "Rudé Právo". După Revoluția de catifea, "Pravda" a devenit temporar ziarul Partidului social democrat, succesorul Partidului
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
câtă vreme a existat Cehoslovacia) a fost ziarul "Rudé Právo". După Revoluția de catifea, "Pravda" a devenit temporar ziarul Partidului social democrat, succesorul Partidului Comunist Slovac. În zilele noastre, "Pravda" este un ziar echidistant, modern, unul dintre cele mai importante publicații slovace. "Ukrayinska Pravda" (în limba ucraineană: "Українська правда, Adevărul Ucrainean") este o organizație liberală de știri ucraineană. "Pravda" a fost o publicație de propagandă editată de Grupul de Armate Nord al Wehrmacht, tipărită după declanșarea războiului împotriva URSS. Macheta acestei
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
succesorul Partidului Comunist Slovac. În zilele noastre, "Pravda" este un ziar echidistant, modern, unul dintre cele mai importante publicații slovace. "Ukrayinska Pravda" (în limba ucraineană: "Українська правда, Adevărul Ucrainean") este o organizație liberală de știri ucraineană. "Pravda" a fost o publicație de propagandă editată de Grupul de Armate Nord al Wehrmacht, tipărită după declanșarea războiului împotriva URSS. Macheta acestei publicații săptămânale era identică cu cea a ziarului sovietic "Pravda", organ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
slovace. "Ukrayinska Pravda" (în limba ucraineană: "Українська правда, Adevărul Ucrainean") este o organizație liberală de știri ucraineană. "Pravda" a fost o publicație de propagandă editată de Grupul de Armate Nord al Wehrmacht, tipărită după declanșarea războiului împotriva URSS. Macheta acestei publicații săptămânale era identică cu cea a ziarului sovietic "Pravda", organ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
stimulare mentală" (la Universitatea Cultural-Științifică - sala Dalles) și ședințe ale unui cerc de practică isihastă „Oratio mentis" (la Casa de Cultură a Studenților). La sfârșitul anului 1991, părăsește revista „Arhetip" și, împreună cu Radu Ștefan și yoghinul Mario Sorin Vasilescu, fondează publicația și editura „Axis Mundi" (revistă al carei redactor-șef devine și care se autodesființează după doar un număr).
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298879_a_300208]
-
membru al Grupului pentru Dialog Social. Este de asemenea membru în Comitetul educațional al "Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”" și membru al "European Association for Jewish Studies" (Oxford, UK). Este membru în board-ul editorial al publicațiilor "Journal for the Study of Antisemitism", "Journal of Contemporary European Antisemitism", "Studia Hebraica" și al editurii "Hasefer". Este colaborator permanent al Revistei 22. A urmat în 1974 cursuri post-universitare de studii orientale la Universitatea din București (profesori: Sergiu Al-George și
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298876_a_300205]
-
abia în 1908.În 1894 publică primul volum de nuvele "Amori senza amore" (Iubiri fără iubire). Tot în 1894 se căsătorește cu Maria Antonietta Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei copii. Colaborează la numeroase publicații italiene cu articole critice, nuvele. Lucrează din 1897 ca profesor. În 1898 fondează revista literară "Ariel", unde publică prima sa piesă de teatru, "L'epilogo" (Epilogul). Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său declanșează un șir
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
un dramaturg, publicist, istoric literar și traducător român de origine evreiască. A absolvit liceul la București, apoi a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. În România a lucrat ca ziarist și dramaturg. A fost redactor la publicații precum „Tinerețea”, „Tânărul muncitor”, „Scânteia tineretului”. Publică și la revistele „Gazeta Literară”, „România Liberă”, „Scânteia”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Sportul popular”, „Informația Bucureștiului”, „Flacăra” și altele. A fost secretar de redacție la „Gazeta Literară”, redactor la revista „Teatrul” și, în Israel, in
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
financiară și pe ordinea socială. Partidul se dorea a fi reformist și era susținut electoral de înalta aristocrație și burghezie, precum și de clasa mijlocie cu nivel înalt de educație și de puțini muncitori, bucurându-se și de sprijinul prestigios al publicațiilor Times, Daily Express, Daily Telegraph și Daily Mail. Partidul Laburist intră și el în forță în clasa politică, obținând 30% din sufragii, devenind în 1926 partidul cu cel mai mare număr de aderenți,având personalități politice că Ramsay MacDonald, Sydney
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-un lung declin datorită conflictelor dintre liderii Lloyd George și Asquith, în ciuda succeselor din trecut că progresele sociale, autonomia Irlandei și obținerea victoriei în
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
autonomia Irlandei și obținerea victoriei în primul război mondial. Era permanent pe locul 3, iar din 1928 avea un program mai radical gravat după concepțiile lui Keynes. Avea că principale personalități pe Șir John Simon și Walter Runciman, având ca publicație liberală Manchester Guardian. Partidul Comunist Britanic a fost creat în 1920, având 10 000 de aderenți și chiar a trimis doi deputați în Parlamentul Britanic. Deși a profitat de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
1920, având 10 000 de aderenți și chiar a trimis doi deputați în Parlamentul Britanic. Deși a profitat de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient de nemulțumiți în "marșul foamei" din 1932, chiar dacă beneficiau de publicații muncitorești ca Daily Worker. Uniunea Britanică a Fasciștilor a luat naștere în 1931, creată de fostul ministru laburist, Oswald Mosley, având 20 000 de susținători proveniți din clasele mijlocii, mai ales din Londra. În 1936 a fost votată Legea Ordinii
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
le Coussin de Lyon' și 'Sarment du Beaujolais' (produs de cofetărie). Din Lyon emit 16 posturi de radio FM și 5 posturi de televiziune, printre care și vestitul EuroNews. Există 5 cotidiene lyoneze precum și numeroase săptămânale, ghiduri pentru timpul liber, publicații ocazionale. Infrastructura rutieră este extrem de bine dezvoltată. Există o șosea de centură de tip autostradă, denumită 'bulevardul periferic'. O altă autostradă leagă nordul de sudul orașului. Rețeaua extraurbană de autostrăzi leagă Lyonul de : Chambéry și Grenoble la sud-est (A43 / A41
Lyon () [Corola-website/Science/297716_a_299045]
-
atunci în districtul Rădăuți, astăzi în județul Suceava), primind la naștere numele de Simon Moise Grinberg sau Simon Schmidt, după alte surse. Debutul său literar are loc în anul 1924 la Iași în revista "Lumea literară". A colaborat la diverse publicații. A folosit următoarele pseudonime: Adam. S. Benador, Ben-Hador (în ebraică: fiul generației); Zanwl Bașon. A scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască ("Apassionata", "Ghetto veac XX"), a marii finanțe evreiești și române din perioada interbelică ("Gablonz, magazin universal
Ury Benador () [Corola-website/Science/297732_a_299061]
-
Arghezi sau Adrian Maniu. Ca și Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenței artistice asupra fluxului imagistic. Față de creația sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-și versurile în paginile diverselor publicații la care colabora, fără preocuparea de a și le aduna într-un volum. O va face totuși în anul 1964, când la 26 iunie se dă "bun de tipar" volumului "Ora fântânilor" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
Este numit profesor la Universitatea din Jena (1789). În 1790 se căsătorește cu Charlotte von Lengefeld, muncește mult și se îmbolnăvește, devenind incapabil să-și desăvârșească proiectele literare. Ducele de Weimar îl salvează, asigurându-i o pensie. În 1794 editează publicația "Die Horen", unde va colabora și Goethe. Prietenia celor doi va rămâne unică în istoria literaturii. Individualitățile lor puternice se completau reciproc, "spiritul speculativ", care pornea de la ideea de unitate, al lui Goethe și cel "intuitiv", pornind de la varietate, al
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]