3,598 matches
-
schimbă el vorba. „Nu mai avem ce bea...! Culmea, până și țigările sau terminat...!” „Chemați ospătarul...” Teribilul invitat, fără rușine, bune maniere dar mai ales lipsit de scrupule profită din plin. Reuși să mai consume Încă câteva sticle cu vin, Îmbătându-su de o așa manieră Încât ultimele pahare fură răsturnate pe haine și uneori pe jos. În ce privește echilibrul, Atena se minuna cum de-l mai suportă sărmanul scaun...! În cele din urmă, cu toată opoziția bețivanului și mai ales pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de fapt În final se materializa În „Delpidare...!” Foarte multe din aceste incredibile refuzuri și, pentru a stimula pe unii fricoși care profitând de situație Încercau de-a opține unele avantaje materiale,Tony Pavone acompaniat de Șeful Șantierului - care se Îmbăta Înaintea celorlalți - era nevoit să-i invite la unul din restarantele centrale, pentru a discuta toate aspectele problemei. Se consumau specialități culinare acompaniate de vinuri din cele mai renumite podgorii, chefuind până la Închiderea localului ca În final Tony Pavone să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Se considera cu acest individ În relații de oarecare amiciție și, Îi fulgeră gândul să retracteze fuga lui peste graniță...! Aproape săptămânal, colonelul de securitate Gerard era invitat - uneori se invita singur - iar drept urmare a Șefului de Șantier care se Îmbăta primul, subiectul Întâlnirii era dat uitării, se consuma preparate culinare de deosebită specialitate acompaniate de vinuri premiate peste hotarele țării, extraordinar de scumpe ca după douăzeci - douăzeci și cinci de sticle, colonelul și Șeful Șantierului se făceau pulbere, făcând cele mai stupide
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stare să facă un Rolls Royce, piesă cu piesă, cu mâinile lui. Deci poate, poate! niște colonii pe lună ar reduce febra și inflamarea de aici și pasiunea pentru nemărginire și deplinătate și-ar găsi o alinare mai concretă. Omenirea, Îmbătată de teroare, s-ar liniști, s-ar dezmetici. Îmbătată de teroare? Da, și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest pământ era un mormânt; viața noastră Îi era dată cu Împrumut de către elementele ei și trebuia returnată: venea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu mâinile lui. Deci poate, poate! niște colonii pe lună ar reduce febra și inflamarea de aici și pasiunea pentru nemărginire și deplinătate și-ar găsi o alinare mai concretă. Omenirea, Îmbătată de teroare, s-ar liniști, s-ar dezmetici. Îmbătată de teroare? Da, și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest pământ era un mormânt; viața noastră Îi era dată cu Împrumut de către elementele ei și trebuia returnată: venea o vreme când elementele simple păreau să tânjească să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ia să vedem. Unde poate fi? Nu e În dulapul cu mături. Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apară la ușa din față. Dar îl putea striga la geam; chiar putea să arunce cu pietricele dacă ar fi fost nevoie. Cu cât planul ei prindea contur, cu atât tristețea pe care o simțise întreaga după-amiază se topea. Se îmbăta de fericire la gândul că avea să-l vadă pe Connolly. A plătit și a ieșit din cafenea. Era destul de departe până la casa lui Connolly, iar după ce a ajuns acolo a petrecut plină de nervi o jumătate de oră pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
secunda în care ajung în Riggins, că perspectiva lui în ceea ce privea afacerea cu gabara nu era altceva decât un vis de copil, un vis fără sorți de izbândă. Ar fi putut să-i strice toată bucuria, așa că, în loc să se îmbete cu drogul puterii, Jina a decis să fie prudentă. Până la urmă, totul se reducea la faptul că Zach avea mai multe de pierdut. Trebuia să-și abandoneze visele pentru ea, în vreme ce ea nu trebuia decât să renunțe, temporar, la confortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea schimba nimic. Îmi odihnesc nepuțintele pe umărul vieții. Proiecție Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă îmbătată de vaporii mării cu care-mi alimentez lacrimi oropsite să stea în ochi neodihniți între desmierdarile fericirii. Întind crengile copacului crescut cu rădăcinile în sufletul meu ca să poposească sub el drumeț însingurat, obosit de frământările lumii și să-și ia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de un litru de rachiu din pere. Era ieftin, grețos și puțea a pufoaică scăpată-n closet, dar reușea să dea cu noi de pământ și asta era tot ce ne trebuia în acele momente. Nu-mi plăcea să mă îmbăt, dar ce rock puteam asculta cu mintea limpede? Voiam să evadez din acea lume prea monotonă și dacă puțină muzică tare și o gură de spirt erau de ajuns, ce mai conta? Să cânte muzica, să înceapă distracția! Atunci când îți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mine și iar de la capăt la toți, încă o dată, până ce terminam de golit tot conținutul. Trăgeai câteva guri bune apoi o dădeai celui de lângă tine. Din trei, patru ture eram k.o. fiindcă mie nu-mi trebuia mult ca să mă îmbăt, așa că am revenit în cantină cu gând să dansez. Jocul de lumini, mișcarea haotică a umbrelor de pe pereți creată de țopăiala colegilor mei, țipetele și muzica tare care nu se prea înțelegea cum ar fi trebuit, toate făceau să se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fratele meu. Am salivat toată ziua cu ochii pe acea tavă plină cu batoane de ciocolată și nu mi-a dat. Zicea că sunt scumpe și c-o să-mi ia din stația de tramvai, de la cofetăria Ateneu, dar s-a îmbătat și tot ce-am primit din promisiunile lui au fost tot palmele care trebuiau să mă învețe să tac... Să-l iert... Să-l ierți, a continuat ea, de parcă ar fi auzit ce gândesc, ca să te poți ierta pe tine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care ne învățase să trăim separați. Eram mândru de ea și fiindu-i aproape, simțeam că și eu am locul meu anume sub soare. Mă mai gândeam la profesorul de desen care ne însoțea la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cută În perdea. Ce subțire era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul să prindă Între degete tot ce-i ieșea În cale... poate vreo nouă apucătură, ca să evite să-și roadă unghiile. Perdeaua ciupită se mișcă ușor. Oare nu se Îmbătase puțin ? Dar negrul și galbenul erau semne de avertizare: „Atenție! Pericol!” — E adevărat, spuse ea cu voce joasă, enervantă, ca și cînd se pregătea să se confrunte cu cineva față-n față. SÎnt gata Întotdeauna să las lucrurile baltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de toate celelalte percepții. De exemplu, de percepția ta sosit în satul unde fuserăm după Paște. Prima zi ai cam zăcut. Căscai câte o geană și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai în Occident, te îmbătai frumos în beci, în mod organizat, să nu te vadă lumea sobră, academică. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai în Occident, te îmbătai frumos în beci, în mod organizat, să nu te vadă lumea sobră, academică. După aceea te duceai la councellerul tău să-i spui la ureche că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei îmi buimăcise mintea, și în timp ce ridicându-se în picioare începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsându-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă îmbătam la statura ei pe care, mutând-o acum din întâia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și în momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm în amurgul acela fantastic până când înserarea intră în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și s-a culcat în șură... Nu poți avea nici o credință într-însul! Eu am fost la târg de am adus câte ceva pentru dugheană, chiar acu’ vreo jumătate de ceas am descălicat... Noroc că n-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu puteam să trăiesc cu urâtu-n casă! Era urât și bătrân! Tușea noaptea! Nu-l puteam suferi... Eu nu m-am lăsat... — Ce nu te-ai lăsat? întrebă judele. —Vă sărut dreapta, zise Anița, numai la nuntă, atuncea, m-am îmbătat - ș-atuncea și-a făcut râs de mine... Eu n-am știut nimica... Da’ pe urmă am făcut eu în inima mea jurământ și nu m-am lăsat!... Ș-apoi de la asta a început Gheorghe Timofte a mă bate. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu sunt Sandu. Cunoști-mă au ba? — Am auzit. Am nevastă și copii. —Legea lor de nevastă și copii; nu-i vorba de asta. Scoate vin și dă la rumâni. A scos cârciumarul vin. Au băut oamenii de s-au îmbătat. Râdeau unii de alții. Să n-aud râzând. Să n-aud vorbă. Beai și ridici iar brațele sus. Ieșiți câte unul și duceți-vă. —Bogdaproste, au spus oamenii. —Hăt! cine deschide clonțul moare de pușca asta. Auzit-ați? — Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu pe tine am să te omor. Nu te vând, Sandule, și n-ai să mă omori. Nu te lasă Precista. Poate nu mă vinzi tu, ci poate mă vinde Leana, muierea lui Tistu, că Tistu o lovește când se îmbată. Dar eu nu te-am lovit. Nu, Sandule; și ți-am fost cu credință. —Ba eu înțeleg că una din două mă vinde; că eu cunosc copoiul care mă urmărește. Am să vă omor pe amândouă. Raruca a râs. Dălcăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că o să fii mort într-o zi. Și s-ar putea să nu fie peste patruzeci de ani sau oricât speri tu că mai ai de trăit. Am încercat să pocnesc din degete, dar n-am reușit. Să mă fi îmbătat deja? Nu vreau să fiu morbidă, Gaz, zicându-ți c-ai putea să crăpi în orice clipă, dar ăsta e adevărul. Uită-te la Aidan, a murit și era mai tânăr decât tine, Gaz, cu câțiva ani. Dacă el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scurt timp, rușinea mea s-a împletit cu o dorință de sfidare. Îi spusesem lui Rachel că nu le puteam face față oamenilor; o avertizasem. Dar rușinea a triumfat și nu era nimeni care să-mi spună că nu mă îmbătasem și nu mă dădusem în stambă noaptea trecută, că nu fusese atât de rău de fapt... Obișnuia să fie atât de drăguț cu mine de fiecare dată când eram mahmură. —Aș vrea să fii aici, m-am adresat camerei goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus“ - oare de asta li se dădea la Granada acelorași mâncăruri numele de „nukl“? Doar bunul Dumnezeu cunoaște originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau două imperii, unul îmbătat de triumf, celălalt încăpățânându-se să nu moară. Pe străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet și cu foarte multe pierderi. Cu toate astea, soarta luptei nemailăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]