3,716 matches
-
ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Trezește-te și ia-o pe drumul de Întors Înapoi prin ceață și prin Întuneric... Capitolul 2tc " Capitolul 5" Nimic mai dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea În lume TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND"TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND" —...Trezește-te, Traiane! Hai, trezește-te! Știi că somnul se ia! Hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În fața primăriei, unde este hotelul! Trezește-te și ia-o pe drumul de Întors Înapoi prin ceață și prin Întuneric... Capitolul 2tc " Capitolul 5" Nimic mai dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea În lume TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND"TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND" —...Trezește-te, Traiane! Hai, trezește-te! Știi că somnul se ia! Hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din mâini. Și totuși, nu renunță. Insistă: — Încă mai ai timp să renunți, spui că te simți rău... Christa stăruie mai departe, deși știe că nu mai are cum să Împiedice această călătorie, cu vocea asta, tot mai casantă, pe măsură ce Îmbătrânește, chiar mai repede decât el. În ciuda blazonului aristocratic și a diferenței de ani dintre ei, În ciuda orelor de gimnastică și masaj, fesele i s-au teșit, sânii și burta Îi atârnă ca niște săculeți pe jumătate goi. Corpul tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a mai Îmbătrânit Buni față de ultima oară când a mai suportat, fără măcar să observe, o examinare publică similară, În cadrul legal și banal constituit al unui botez/al unei pomeniri. Nu suntem În măsură să precizăm data/locul/motivul precedentei Întruniri de familie Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări politice. De aceea am ținut un discurs strict științific, deci, din punctul de vedere al unui public neprofesionist, absolut plicticos! Ea protestează: Tu nu poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe noptieră, după prima lor noapte de dragoste, și a mutat-o Într-un album al anilor de demult: un lungan În uniformă de ofițer american, cu față și nume de nordic, probabil urmașul unor emigranți suedezi. Trebuie să fi Îmbătrânit și el, chiar dacă pe atunci era cu câțiva ani mai tânăr decât Christa. Oare În deceniile care s-au scurs a ajuns un psihiatru bine instalat, cu o clientelă În creștere la cabinetul particular și cu numeroși studenți la cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut hainele modeste, ținuta aproape neglijentă, nu ți-ar fi trecut prin minte așa ceva! Era părul lui de altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac o vizită acasă. Până la urmă, ca să nu mai dau cu ochii de el În fiecare dimineață, În stradă... —În stradă? De ce?... Nici până la sfârșit n-am Înțeles de ce... Poate Îl intimidau recepționerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ține de obișnuitul vieții și care trebuie să fi existat și acolo. Dar acum, când m-am văzut la masă lângă ei, dator să Înfrunt proba atâtor feluri de mâncare, a trebuit să Îmi recunosc mie Însumi cât de mult Îmbătrânisem... — Pentru că, bineînțeles, nu la vârsta asta trebuia să ajungi acolo! Și cu dieta de la care nu ai În nici un caz voie să te abați! Să fi fost tot tu, dar cu douăzeci de ani În urmă!... Iar dacă te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de mâna tânărului. Niciodată nu se mai simțise atât de umilit ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea amăgi. Dănțuitoarea îl făcuse să se vadă așa cum era: un om bătrân. Altminteri de ce ar fi întors ea spatele unui general, pentru un... civil? Comandase o cină pentru două persoane într-un separeu elegant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ștersese praful, pregătise hainele generalului și, după toate astea, iată că iar se trezea cu aceeași întrebare. Ce mai putea să spună? ― Făcut, să trăiți! Să mă duc să-l chem? Kutuzov redeveni general. Se simțea general. Și generalii nu îmbătrânesc niciodată. Ridică bărbia și își expedie ordonanța scurt, fără cuvinte. Când intră omul, îi porunci să vorbească și îl ascultă cu fața spre fereastră. Nu se întoarse nici măcar atunci când fu nevoit să-i dea banii pentru treaba făcută. Omul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și mă Întorc. Mă tot Întorc. Nu cu gândul că de astă dată am să spun totul-tot despre copilăria-fericită (iată pleonasmul de toată lumea chiar și de grămătici acceptat... - oare chiar de toată?, nu cumva numai de bărbați, și aceia bătrâni?, Îmbătrânind, femeile au nostàlghia tinereții, nu și a copilăriei? - ba da, Însă abia acum, când scriu bag de seamă acest semn fără de tăgadă: și noi și ele tânjim după matriarhat: ce dulce eram noi ocrotiți; ce frumos domneau, ce binemirositor ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vizibilă nici când se afla În sat - auzibilă, da: Îl bombănea, Îl bodogănea, Îl certa mereu pe leneșul de bărbatu-său, căutându-i pricină că... Că, toate, de toate: ce altceva să fi simțit, zis o femeie deșelată de muncă, Îmbătrânită Înainte de vreme, Îmbrăcată totdeauna În negru și desculță, bărbatului ei care și pe căldurile cele mai grozave se purta cu tunica lui redingotată, Încheiată la gât, cu cizme Înalte și pălărie - neagră și ea? Din punctul meu de vedere, egoist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
conservator. Jenny avea cam cincizeci și cinci de ani și, cu toate silueta și felul în care se îmbrăca ar fi trebuit s-o facă să pară mai tânără, coafura formală și înțepenită și durerea mereu încastrată pe chip o îmbătrâneau teribil de mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai făcut, Susan? Asta era o noutate. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stai cu picioarele-n tavan pentru sex nu-l mai scoate din pepeni, nu? a remarcat Julia pe un ton disprețuitor. Spune-i să mai coboare cu capul din nori. Doamne, bărbați sunt așa niște copii! În lumea lor, să îmbătrânești e obligatoriu, dar să te maturizezi pare să fie opțional. Toate au izbucnit în râs. Inclusiv Alison. Ce-a mai făcut James acum? a întrebat Susan. Julia a expirat cu putere. —Mă bate la cap să-ncercăm să facem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum am știut să-i ținem în frâu. Am avut noroc, zise micul sergent. Dar cât ne va mai surâde norocul? în curând vom îmbătrâni, ne vom pierde forțele și ne vor devora. Căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandant al pierdutului post militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în armată acelui loc, își dădu capul pe spate și contemplă îndelung palmierii pe care nici o adiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la umbră, i-a dat să bea și i-a sprijinit capul ca unui copil speriat, întrebându-se cum își pierdea puterile și ce ciudată vrajă exercita asupra lui nesfârșita întindere. „E bătrân, își repeta de nenumărate ori. Un om îmbătrânit înainte de vreme, care și-a petrecut ultimii ani din viață închis între patru pereți și pentru care totul, în afară de a gândi, înseamnă un efort supraomenesc.“ Cum să-i mărturisească acum că adevăratele greutăți încă nu se iviseră? Deocamdată mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vălul ce acoperea fața omului care zăcea inconștient. Privește-l în față! Ești în stare să-l omori? Deși nu voia, grăsanul Mohamed Kader observă chipul plin de spuzeală, gălbejit și zbârcit, pe care o barbă aspră și albă îl îmbătrânea vizibil. Vru să-și îndepărteze imediat privirea, dar ceva îi atrase atenția și strigă deodată: — Tipul ăsta nu poate fi targuí-ul! E Abdul-el-Kebir! Ca și când descoperirea l-ar fi avertizat de vreun pericol, puse mâna pe pușcă, dar chiar în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dai în turbare. El a plătit, iar locul ăsta nu-i nicidecum iarba verde de acasă. Rafael calcă apa așteptând să i se liniștească gâfâitul, stăpânindu-și cu greu furia, da’ până la urmă moșu’ n-are nici o vină, măcar că a îmbătrânit fără nici un folos și a trecut prin viață fără nici un folos. Prin gura asta cu dinți de fier vorbește diavolul din ziare și din televizor, iar în rest, moșu’ se știe cu conștiința curată, cu acte-n regulă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai frig, văzându-se cum dârdâie pe lângă ugerul ei revărsat și pe lângă colacii de cărnuri din jurul mijlocului, ca și cum acel miros al înstrăinării l-ar fi îndemnat să-i întoarcă spatele. Se curățise, deh, nevinovat ca un copil, ba tocmai că îmbătrânise, nu se mai înfierbânta ca altă dată. Dacă nu cumva o fi o chestiune de gust, gândește-te, nu te-ai prea dat vreodată-n vânt după femeile corpolente. Mereu ai văzut învăluirea aia de cărnuri un soi de impostură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fundu’ nostru... — Vai, Roșioaro... — Și ce ți-o fi cășunat ție, fă, pe madam Belciu? face Vasilica. — Mie? Doamne ferește. Scuză-mă, mămico, dacă ți-am greșit. Hai sictir! — Ați văzut? Femeie bătrână... — Las-o, face Vasilica, doar n-o fi îmbătrânit la ușa ta. Zi-i mai bine de Mirela. — Mare lucru, face Geta. Nu v-a spus? O curvă fraieră. Cască gura la bărbați însurați. Roșioara se înduplecă, în sfârșit, la amănunte. — A zis și ea că-l corupe p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iubește. De-acum n-avea decât să-și plângă de milă în voie. Cei de la Câmpulung nu-i mai călcau pragul și nu mai vroiau să audă de ea, așa cum de bună seamă că taică-său hotărâse. Nea Petrică, deh, îmbătrânise și ostenise, și uite că fiică-sii tot nu-i venise mintea la cap. Degeaba că se fripsese cu Ticuță, că iar o făcuse nefăcută. Tocmai ieșiseră la pensie maică-sa și taică-său, iar Mirela parcă-i vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se mândrească la lume... Da-n rest, fiecare-i dator să-și crească copiii și să le-asigure, taică, așa cum și noi ne-am luptat cu greutățile ca să vă facem mari, maică, da’ acuma nu mai putem, c-am îmbătrânit. Ce ar mai fi vrut Mirela de la ei? La o adică, fiecare să se ajute singur, așa încât se retraseră la țară și-l lăsară pe Vlăduț să se gospodărească cum s-o pricepe în apartamentul de la Câmpulung, a cărui întreținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dat nici pe la Câmpulung. Stă acolo la țară cu mama și cu șapte capre și cinci oi, de nici eu nu l-am mai văzut de vreo jumătate de an, surioară, și că înțelege-l și pe el c-a îmbătrânit și că tu ar fi trebuit să-l cauți să vă împăcați, și Mirela, păi, de ce? După toate câte mi-a făcut nu-mi mai vine, iar frate-său, că, dacă ai interes la el cu copiii, merită să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]