4,030 matches
-
ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore, Îmbrăcat, cu ochelarii pe nas, stătea pe veceu. Își ținea ochiul Închis și mâinile Încrucișate Între picioare. Părea mort. Preț de o clipă chinuitore, Camilla Își imagină că-l torturaseră de moarte. Dacă moare, eu ce mă fac? Cine a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
siguranță, buni. Maja Încercă să-l convingă că papucii nu se cumpără fără probă, dar nimic - și, În cele din urmă, Îi spuse proprietarei că le cumpăra pe toate - smochingul cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe casa de marcat. Suma Îi păru Înspăimântătoare. Magazinul acesta era rușinos de scump. Nu se poate cheltui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei, un slăbănog cu părul de un negru suspect, țeapăn, Într-un costum ivoriu, extrem de scump: un consul de o prostie cutremurătoare, venit În permisie din Malaysia. Mai era și un stol gălăgios de prietene, femei tinere și drăguțe, frumos Îmbrăcate și ciripitoare, care Încercau să o liniștească pe tânăra mamă, spunându-i că În trei luni de zile avea să fie din nou slabă ca Înainte. Și apoi o zărise pe ea - Întinsă pe pat, cu spatele rezemat În pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acelea nu-l recunoscu pe cel al lui Aris. Aris se făcuse În ultimii ani din ce În ce mai slab, mai plăpând, aproape inconsistent - ca și cum ar fi vrut să se elibereze de povara cărnii. Și de ceea ce Înseamnă carnea - dorință, posesiune, pierdere. Aris Îmbrăcat și ascuns de părul său. Am trăit așa ca două umbre fără sex. Și nu suntem, o, nu, nu suntem. I-am dat să citească jurnalul meu. Îl Întâlnesc Întâmplător pe Aris la Paris pe Champs Elysées. Eu merg, pied-à-terre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a dus la horă și a bătut cu opincile cele noi pământul albit și neted din fața bisericii. Era tot satul adunat acolo: fetele îmbrăcate toate cu haine noi, cu trupușoarele strânse în brâuri și cu fotele roșii, bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste cămașa albă, până la glezne; și băieții uitându-se ucigaș printre șuvițele negre de păr. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori florentini. Nici nu-și imaginase că poate exista pe lume un loc atât de frumos. Străzile erau pavate, în toate părțile se vedeau oameni îmbrăcați care mai de care în haine ce păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns în panglici de mătase sau de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
simțea cel mai confortabil, nu atât că nu era mare lucru de făcut, dar și pentru că avea doi veri cu unul și doi ani mai mari, ceea ce contează mult într-o curte de școală. În afară de asta, era și frumușică și îmbrăcată, că îi aduceau ai ei haine bune, cum nu mai avea nimeni. La ei în bloc toată lumea știa că părinții Giuliei sunt în Italia și-o s-o ia și pe ea. Și-ntr-adevăr, o luau verile, care erau de vis. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a iubit întâia oară. Se simțea vinovată și totodată datoare să-i îndeplinească lui Cristi toate dorințele. Îi plăcea să meargă ori pe unde o ducea el, prin cârciumi sau pe la chefuri, unde se îmbăta toată lumea și dansau pe manele, îmbrăcați doar cu costume de baie ori topless, îi plăcea să fumeze țigările pe care i le aducea el și să se sărute până îi dădea jos toate hainele. Dar nu-i plăcea când se urca pe ea. Îl strângea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pisate și amestecate cu alte plante și a otrăvit încet, una câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut în poartă la Dandu, îmbrăcată ca un mocan, și i-a vândut perele. Și pentru că țiganii se uitau cu jind, le-a dat și lor câteva, ca să nu moară de poftă. Până seara, au murit toți. Peste o săptămână, Nălbica s-a întors în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar scaunul era un măr tăiat în două - pe prima jumătate stăteai, iar cealaltă jumătate servea ca spătar, acesta simboliza mărul lui Newton. O fată a intrat în vorbă cu mine și m-a întrebat de unde vin și de ce sunt îmbrăcată așa demodat și în niște culori atât de triste. Oamenii din această dimensiune purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perfect dăltuiți. Ai început să vorbești de cum ai alunecat dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam. Erau sute de femei acolo care asistau la nașterea ta, unele îmbrăcate ciudat, în culori nemaivăzute, unele cu cu părul tuns. Toate râdeam. M-am trezit din vis râzând. Mama mea Lea spunea că mă visa în fiecare noapte. Că vorbeam una cu alta ca două vechi prietene. - Erai foarte înțeleaptă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Werenro, ea zâmbea larg cu toți pistruii ei și stătea într-un copac imens, cu o pasăre mare pe umăr. A doua zi după înmormântarea lui Werenro, m-am dus la Rebeca dimineața, ca de obicei, dar ea era deja îmbrăcată, parfumată și vopsită. Stătea pe perne, tăcută și retrasă. Nici nu știu dacă m-a văzut când am intrat. Am tușit. Nu și-a ridicat privirea spre mine, dar după un timp a început să vorbească și atunci am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram sigur că în chestia asta nu se poate ca mama să aibă dreptate. În aceste ocazii, mama pretindea ținută elegantă, oricât de cald ar fi fost, nu se putea merge doar așa, în pantaloni scurți și tricou, ci trebuiau îmbrăcați pantalonii aspri de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
panoplii de arme vechi și cîteva trofee la fel de vechi accentuau impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă. Intrarea bruscă a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de primăvară. TÎnăra fată fragilă și Încîntătoare, Îmbrăcată toată În roz, veni spontan s-o Îmbrățișeze pe Marie și Îi șopti vioaie că tocmai o Însoțise pe Aude Pérec pe bac, lăsînd-o În grija bunicii ei din partea mamei. - Ce tot puneți voi două la cale? PM coborîse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de culoare Închisă. Ansamblul voia să evoce un arbore și reușea destul de bine - trunchiul era reprezentat de un cilindru mare ce traversa piramida și În care se afla probabil scara centrală. Din clădire ieșeau oameni, singuri sau În grupuri; unii Îmbrăcați, alții goi. Sub soarele ce asfințea făcând iarba să strălucească, totul evoca un film de anticipație. Bruno privi scena timp de două-trei minute; apoi Își luă cortul sub braț și Începu să urce pe prima colină. Domeniul era format din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se rotesc În jurul unui centru nevăzut - probabil un stârv. Mușchii coapselor răspund cu suplețe la denivelările drumului. O stepă gălbuie acoperă dealurile; priveliștea se Întinde la nesfârșit Înspre est. N-a mâncat din ajun; nu se mai teme. Se trezește, Îmbrăcat, culcat de-a curmezișul patului. La Monoprix, În fața intrării de serviciu, un camion descarcă marfă. E puțin trecut de ora șapte. De ani de zile, Michel ducea o existență pur intelectuală. Sentimentele care formează viața oamenilor nu erau subiectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Intră! se aude un glas jovial. În clipa în care intru, îl găsesc pe Eddie așezat la biroul său : o chestie uriașă de mahon și piele ștanțată, pe care se află un laptop care pare foarte scump. Acum e total îmbrăcat, slavă Domnului, în pantaloni maro și o cămașă sport, și toată încăperea miroase a aftershave. — A, Samantha. Gata pentru mica noastră întrevedere ? Îmi arată spre un scaun cu spătar înalt de lemn și mă așez. Poftim ! Documentul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lipsesc o clipă, Samantha ? — Nici o problemă ! Încerc să nu par prea nerăbdătoare. O să mă descurc ! În clipa în care pleacă, oftez ușurată. — Deci, Guy ridică din sprânceană. Cum te simți ? Emoționată ? — Da ! zâmbesc. De fapt, mă simt cam suprarealist, așa îmbrăcată ca odinioară în costum negru și înconjurată de cei de la Carter Spink. Nu i-am mai văzut de nu știu câte ore pe Trish și pe Eddie. Carter Spink a pus stăpânire totală pe casă. — Ai luat decizia cea mai bună, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gîfÎi Înnebunită... Totul se Întîmplă atît de rapid, Încît nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decît cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lîngă ușă, complet Îmbrăcată, iar acum deja... el... — Stai, reușesc să rostesc. Stai puțin, Jack. Trebuie neapărat să-ți spun ceva. — Ce anume ? Mă fixează cu o privire intensă și grăbită. Ce-i ? — Nu știu nici o șmecherie, Îi șoptesc, ușor Înciudată. — Ce nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi pare foarte rău ! N-am vrut să fac asta. Nu trebuia niciodată să... viața ta sexuală e problema ta. — Emma, proasto ce ești, nu făceam sex ! — Ei, nu ! V-am văzut cu ochii mei ! Erați complet dezbrăcați ! — Ba eram Îmbrăcați. Emma, uită-te la mine ! — Nu ! zic stresată. Nu vreau să mă uit la tine ! — Uită-te la mine, cînd Îți zic ! Ridic puțin capul cu teamă și Îmi focalizez Încet-Încet privirea asupra lui Lissy, care stă În picioare În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mîna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc. Fiindcă mie mi se pare că ești foarte bine Îmbrăcată mereu... — Și eu mor după păpușile Barbie ! Carol Finch de la contabilitate Îmi aține calea. Ce zici, Emma, punem de un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag cîțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-o să mă lași. Îți promit, spun iute. Îți promit. Dumnezeule mare. N-am văzut-o În viața mea pe Lissy În halul ăsta. CÎnd ies iar În curte, care acum e Înțesată de și mai mulți oameni extrem de bine Îmbrăcați, simt că-ncep să-mi duduie creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de rîs. Te rog. Am o viziune subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după Întoarcerea În vecinătatea Universității, când am ieșit În stradă pe o zi de iarnă Însorită, cu o vreme uscată, rece și cristalină, am Întâlnit o cunoștință care se numea Battle. Era un profesor, un englez care străbătea străzile Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen, cărnos, cu o față lată, Înfrigurată, plină ca un ardei roșu, gras. Avea un păr des și lung și, uneori, Îmi amintea de quakerul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al lui Ravelstein era un răzgâiat. Mă Înșelasem Însă. Că era crescut ca un prinț, e un adevăr. Chiar și Înainte ca faimoasa carte care se vânduse Într‑un milion de exemplare să fi fost scrisă, Nikki era mai bine Îmbrăcat decât prințul de Wales. Era mai inteligent și avea mai mult discernământ decât numeroși oameni mai Învățați ca el. Și În plus, Își susținea curajos dreptul de a fi Întocmai ceea ce părea să fie. Această atitudine, afirma Ravelstein, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]