2,416 matches
-
măsura creșterii populației, prin defrișarea pădurii. Pe harta manuscris întocmită de Hora von Otzellowitz la 1790, intitulată „Brouillon oder Original Aufname der funf Moldavichen Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu râul Siret. Creșterea demografică determină dezvoltarea teritorială a vetrelor celor două sate vecine Corni și Costești până la unirea lor, fapt petrecut în jurul anului 1800. Satul unit a luat numele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
de 136 răpiți. Înainte de 1989, sașii numărau circa 635 de suflete, însă, potrivit unei numărători ale Bisericii Evanghelice, în 1997 nu mai rămăseseră decât 132. Economia măierușană se bazează în principal pe exploatarea lemnului și creșterea animalelor, având largi suprafețe împădurite și multe pășuni. În sat se află o grădiniță și o școală generală. Corul din Măieruș a fost înființat în anul 1919.
Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/300951_a_302280]
-
Predomină câteva familii, în general în funcție de cătune: Ardelean, Brândaș, Cipleu, Lup, Breje, Copil, Popa, Bodea, Iancu și Toderaș. La hotarul satului cu Roșia se află locul numit ,Scaunul Crai” unde se ajunge greu chiar și în zilele noastre, ținutul find împădurit, greu accesibil. In legătură cu acest loc, bătrânul Dumitru Bodea povestește o legendă auzită de la bunicul său. Se spune că un crai în trecere pe aici a poposit pe una din stânci. De pe vârful ei și-a zvârlit cu putere
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
au defrișat suprafețe întinse de păduri pentru cultivarea cartofilor și a cerealelor astfel că s-a ajuns la un surplus de produse pe care le vindeau sau schimbau în piețele din Vadu-Crișului, Braca și Beiuș. Intrucât locuiau în aceste ținuturi împădurite erau numiți de către oamenii de la câmpie „pădureni” și erau foarte apreciați îndeosebi pentru produsele de origine animală pe care le desfăceau. De asemenea au fost curând cunoscuți până în ținuturile Sălajului și zona Oradiei pentru varul pe care-l fabricau în
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
înaintea venirii perioadelor secetoase de la sfârșitul verii.</br> În mod spontan, pe dunele de nisip apare vegetația gresoneofilă reprezentată prin romaniță, laptele câinelui, salcia de nisip.</br> Vegetația arborescentă este slab reprezentată în teritoriul administrativ al comunei Dudești. Singura zonă împădurită este la est de localitatea Dudești - pădure de salcâm în suprafață de circa 470 ha, cu funcție specială de protecție.</br> Din maniferele ce-și duc viața mai ales în zona de stepă, rozătoarele sunt cele mai numeroase. Acestea sunt
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
minuțiozitate modul în care s-a realizat hotărnicia și punerea în posesie. Pentru marcarea hotarului au fost folosite movile de pământ, prima fiind așezată în partea de jos a pădurii, sub un ulm. Mergând spre miazăzi, se ajungea la mijlocul zonei împădurite, unde s-a așezat ca semn de hotar altă movilă de pământ. Mergând mai departe, se poposea în vârful unui deal, lângă o vie, unde a fost așezat al treilea semn de hotar. De acolo, hotarul cobora printre terenuri arabile
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
în locul cunoscut de localnici sub denumirea de "Pustă", s-a descoperit o monedă dacică, din argint. În documentele vremii nu apare denumirea așezării ca fiind «Galapia», dar printre localnici este vehiculată o legendă care spune că în pusta de sub dealul împădurit al citerei, a locuit o vrăjitoare care se numea Galapia, iar denumirea satului provine de la aceasta. Prima atestare documentară a localității provine din anul 1350, când satul apare sub numele de "poss. Galpuna". Alte atestări documentare provin din anii 1462
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
Cluj. În partea de nord, satul se învecinează cu satul Românași, la est cu Hida, la vest cu Păușa, iar la sud cu satul Sânmihaiu Almașului. Satele Sănmihaiul Almașului și Hida sunt delimitate de satul Poarta Sălajului și de hotarul împădurit format de pădurile Gorgana și Jernău. În partea de nord este delimitat de dealul Buda și lunca formată de valea Agrijului cu șesurile Vașcapău, Lab și Rona. Teritoriul localității este plasat la extremitatea de vest a Depresiunii Almaș-Agrij, depresiune mărginită
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
climatic - climă temperat continentală: veri de lungă durată, călduroase și secetoase; ierni nu prea reci, cu vânturi puternice; temperatura medie anuală 10,8 °C; cantitatea medie de precipitații 350-450mm/mp anual Comună Niculițel este situată într-o zonă deluroasa și împădurita. Izvoarele istorice atestă că la începutul sec. IX i.Hr., pe teritoriul actual al comunei și al regiunii în care se află, locuia o populatie getica. Astfel a aparut aici în jurul anului 341 i.Hr. o formațiune politică destul de puternică condusă de
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
este deficitară sub raportul umidității. Climă se încadrează în zona climatului continental de stepa, cu caracter colinal. Climă este blândă iarnă, dar în cursul verii temperatura atinge valori destul de ridicate, caracteristice regiunilor de deal cu climă temperat - continentală, specifică dealurilor împădurite. Temperatura medie anuală este de 11,1 °C cu luna cea mai friguroasa ianuarie - 0,8 °C, iar cea mai călduroasă iulie. Media anuală a precipitațiilor este de 750 mm. Fauna este preponderent constituită din: rozătoare, păsări caracteristici zonei de
Comuna Mihail Kogălniceanu, Tulcea () [Corola-website/Science/301851_a_303180]
-
5 persoane) și cehi\slovaci (4 persoane). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (53,35%), dar existau și romano-catolici (25,45%), mozaici (12,2%), evanghelici\luterani (3,45%) și greco-catolici (5,55%). Comuna are o zonă importantă împădurită; drumurile rele împiedică însă venirea turiștilor. Într-o pădure de pe teritoriul comunei se află o păstrăvărie. În comuna Brodina activează două Ocoale Silvice, Fabrica Falcău și mai multe societăți comerciale. Nu trebuie uitată Herghelia, punct turistic important, deși autoritățile locale
Comuna Brodina, Suceava () [Corola-website/Science/301934_a_303263]
-
Corni se află în partea de sud-est a județului Suceava, pe drumul județean 208A între localitățile Rotunda-Liteni și Poiana-Dolhasca (),(). La est se află lunca Șiretului () delimitând județul Suceava de județul Botoșani,() iar la vest se află o zonă de deal împădurita, dincolo de care se găsește Comună Dolhești,()(). Satul este îngemănat cu satul Poiana din orașul Dolhasca, cele două localități fiind practic lipite. Halta Corni se află pe magistrală CFR 500 Vicșani-București Nord și deservește cele două localități. Satul e împărțit de
Corni, Suceava () [Corola-website/Science/301942_a_303271]
-
Botelus edulis), gălbiorii (Cantharellus cibarius), iuțiarii (Lactarius piperatus), vinețica (Russula vesca); iar cele de care ne ferim: hribul țigănesc (Rubroboletus sin. Boletus satanas), scuipatul dracului (Russula emetica). În părțile umede ale pădurii crește mușchiul de pământ (polytrichum sp.). În zonele împădurite și nu numai acolo trăiesc o mulțime de specii de animale, dintre care mai frecvente sunt cele din grupa nevertebratelor. La tot pasul întâlnești melci, păianjeni, fluturi, albine, bondari. Cel mai cunoscut melc este melcul de livadă (Helix pomatico), gândaci
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
cu resursele ei, a reprezentat o preocupare principala în viață locuitorilor din comuna, locuințele să făceau aproape exclusiv din lemn. Structura pădurii pe specii de arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurita. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, arțar, carpen și altele. Bradul s-a extins în făgete, favorizate de climatul rece și umed. Prezenta molidului la altitudini mai mici se datorează unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri. Trebuie
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
cu resursele ei, a reprezentat o preocupare principala în viață locuitorilor din comuna, locuințele să făceau aproape exclusiv din lemn. Structura pădurii pe specii de arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurita. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, arțar, carpen și altele. Bradul s-a extins în făgete, favorizate de climatul rece și umed. Prezenta molidului la altitudini mai mici se datorează unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri. Trebuie
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
6%, adică o suprafață de numai 19,1 km², fiind prezente pe o mai mare întindere în Burgenland. Viena se numără printre cele patru regiuni cultivatoare de viță de vie. 1,7% din suprafață a fost atribuită viticulturii, în timp ce suprafața împădurită acoperă 16,6%, iar agricultura se realizează pe 15,8% din totalul suprafeței acestei regiuni. Dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai mari și importante orașe ale Europei Centrale, Viena o datorează, între altele, poziției sale geografice favorabile. Orașul se
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
în 1854 ""Komyatzegh"". Pe la 1507, proprietari ai satului au fost Balazs și Istvan Komjátszegy. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 095), localitatea apare sub numele de „"Komját-Szeg"”. Zona cuprinsă între Tureni - Comșești - Mărtinești a fost în trecut bogat împădurita și populată cu numerose animale sălbatice. Aici se află de altfel și unul din fondurile de vânătoare ale regelui Matei Corvin. Potrivit unei povestiri neconfirmate, în anul 1878, când s-a reamenajat drumul Turda-Cluj, ar fi fost descoperite însemnate obiecte
Comșești, Cluj () [Corola-website/Science/300323_a_301652]
-
pentru o activitate industrială. Satul este legat de comuna Frata printr-un drum județean și este racordat la rețeaua de apă potabilă și gaz metan. De asemenea există un drum pietruit recent care face legătura cu Suatu printr-o zonă împădurita, deosebit de frumoasă, și care face legătura cu lacul artificial de 70 ha din Suatu, utilizat și la pescuit sportiv. După 1990, sătenii au rămas specializați doar pe creșterea animalelor de lapte și carne, în special bovine și ovine. Sunt cultivate
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
comunei are un rol extrem de important datorită apropierii de Cojocna, practic fiind la granița cu metropola Cluj. Dacă se realizează legătura rutieră asfaltată între Cojocna și Suatu, prin Dâmburile, atunci este posibilă o puternică dezvoltare a acestei zone datorită peisajului împădurit, a distanței mici față de Băile Cojocna și a potențialului agricol deosebit. Datorită volumului mare de precipitații raportat la alte zone din județ, satul se poate specializa pe culturi legumicole și pomi fructiferi, având piața asigurată în Cojocna și Cluj-Napoca. De-
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
văilor apar soluri aluvionare și soluri brune, favorabile dezvoltării culturilor agricole mari. Astfel, prin terasarea pantelor au fost înlocuite fostele pășuni neproductive cu suprafețe viticole întinse (155 ha) și pomicole (64 ha). În afară de acestea, pe teritoriul comunei mai apar zone împădurite (567 ha), ce contribuie la formarea topoclimatului local. Solul aluvionar din zona de luncă și de pe terasele inferioare este favorabil dezvoltării culturilor legumicole, atât pentru consumul propriu din comună, cât și pentru aprovizionarea zilnică a piețelor alimentare din Craiova. Așezarea
Comuna Breasta, Dolj () [Corola-website/Science/300390_a_301719]
-
butic în partea de N a așezării. Biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită în anul 1854. Situl DJ-l-s-B-07896; Piscul cu Jidovi, așezare din epoca pietrei ce corespunde culturii Verbicioara, la 1.5 km NE de așezare într-o zonă împădurita. Situl DJ-I-s-B-07895; Cetatea daco-romană de la Godeni - La Pleașa, secolul ÎI - III Localitatea se află la o altitudine de 180 - 220 metri și este mărginit la Vest de răul Amaradia, la Est de dealul Muierii, la Nord de satul Spineni și
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
căminul cultural ridicat în epoca comunistă dar și un monument dedicat numeroșilor eroi din Budieni căzuți în primul război mondial. Nu departe de monument, a fost ridicată o troița despre care nu există suficiente date în acest moment. În zona împădurita din perimetrul Budienilor există o unitate militară. Legături spirituale ale membrilor comunității și nu numai. Numele se pierde în vechime și provine de la cele două familii: Buda și Ene. Buda a trăit în partea de Miaza Noapte a zonei Piștești
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Cernica. Principala zonă locuită a orașului se află în extremitatea vestică, pe malurile lacurilor râului Colentina, unde se afla vatra fostului sat, a cărui parte de vest a fost inclusă în București. Pe lacul Pantelimon II se află o insulă împădurită, denumită "Sfântul Pantelimon", după mănăstirea ortodoxă înființată acolo de Grigore Ghica, transformată în 1987 în restaurant și hotel în timpul regimului comunist. Cu o suprafață de 69 km², Pantelimon este cel mai întins oraș al județului, dar nu mai întins decât
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
mari ale regiunii — Gdańsk (așa-numit Trioraș) și Szczecin — nu sunt prea multe arii urbane de mărime notabilă, doar cinci depășind pragul de 50 de mii de locuitori — Koszalin, Słupsk, Stargard Szczeciński, Stralsund și Greifswald. Regiunea este în mare parte împădurită, ceea ce împiedică dezvoltarea agriculturii. Locuitorii rurali se concentrează în creșterea vitelor, exploatarea pădurilor, pescuirea și cultivarea cerealelor, sfeclei de zăhar și cartofului. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, turismul a devenit un sector important al economiei regionale, mai
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
exprimă Kádár József, care consideră că numele localității se datorează unei biserici închinată Sfintei Ecaterina . Documente medievale care să confirme existența mănăstirii nu au putut fi identificate, dar Hodor Károly constată, în 1837, existența unor ruine pe unul dintre dealurile împădurite, despre care tradiția orală susținea că sunt ale unei vechi mănăstiri. Fundația edificiului era încă vizibilă la debutul secolul XX, când Kádár József își făcea documentarea pentru monografia dedicată comitatului Solnoc-Dăbâca. Mai mult, acesta înregistra opinia lui Kovari, care susținea
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]