5,710 matches
-
are numai amăgire. Cine-n viață nu urăște și spune că nu greșește, în minciună se îneacă, spatele, singur și-l pleacă. Cine-n viață nu suferă, vrea să fugă-n altă sferă, unde sunt stele și luna care-și împletesc cununa. Cine în viață nu minte, să mănânce numai linte, ori varză acră cu boia amestecată cu soia. Cine-n viață nu bârfește, ăla spune pe muțește tot ce știe radioul, chiar și când se sparge oul. Cine-n viață
CINE-N VIAŢĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340077_a_341406]
-
să dispară-n ceruri! Ah, viața cum mă doare!" "-I-așa cum zic, dar nu mai plânge, te voi privi de sus Iar inima ți-o las de-acuma în voia lui Iisus". Îmbrățișați au stat cu ceasuri și lacrimile-amare Se împleteau pe-obrajii rumeni, șuvoaie la picioare. -Te du, iubite, cată-ți treaba, o să te duc cu mine Că-n inimă ți-am pus iubirea, ce-i neagră de suspine". Plecă băiatul. Dar se-ntoarse și-l imploră pe medic: "-Vreau
INIMA NOASTRĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340113_a_341442]
-
poeții romantici, visători, căutători ai absolutului în plan sentimental au nuanțat poezia iubirii în toate aspectele ei. Mihai Eminescu a perceput iubirea ca un mit fundamental al poeziei orale și culte. Elogiul iubirii și al naturii, aceste două teme se împletesc, definind sentimente, senzatii, exprimând eul liric. Doina Popa scoate în evidență etapele creației eminesciene marcate de cele trei perioade ale vieții sale. In prima perioadă, Eminescu cânta iubirea împărtășită. Eul liric își cheamă iubita în mijlocul naturii. Cadrul este senin și
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram fascist. Mi-a zis-o un individ înalt, cu mustăți de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a râs complet și ține de o comunitate unde se împletesc coșuri.” Nadejda Krupskaia a fost soția liderului bolșevic Lenin.“Materialism și empiriocritcism” este o lucrare filozofica scrisă de Lenin în 1908. “Stupidul nu greșește în comportament. Greșește în raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
a semnat LAUR - cartea eveniment a lui 2014 în Europa. Cele mai entuziaste voci i-au pus în siaj reînvierea marii tradiții literare rusești. Chiar și cele mai sceptice au fost de acord că suflul nou, în care spiritualitatea se împletește cu iubirea, reprezinta un moment singular în literatura internațională contemporană. Cinefilii au salutat un „Andrei Rubliov” al literelor. Oricine sau oricum vei fi, LAUR nu are cum sa te lase indiferent, pentru că este o carte nu doar măiastru scrisă, ci
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
fel sau altul, le sunt străine. Iar în <Poarta coliviei> ambele eroine, Elizabeth, cea din prezent, și Celia, cea din trecut, fac și ele exact același lucru care m-a fascinat timp de atâta vreme.”(Katie Hickman) O poveste care împletește trecutul cu prezentul, „Poarta coliviei” (2008) prezintă descoperirile lui Elizabeth Staveley, o cercetătoare de la Oxford care reconstruiește aventurile Celiei Lamprey, fiica unui căpitan de corabie din secolul al XVI-lea și logodnica negustorului Paul Pindar. Dispărută într-un naufragiu, Celia
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
interioare ține de ambivalența naturii umane - materie și spirit, rațiune și sensibilitate, real și ideal, bine și rău, idee și afect, o polarizare constantă a expresiei, a opțiunilor, a conținuturilor și a formelor de manifestare. Aceste dualități și contrarii se împletesc totuși în structuri coerente, cu o logică interioară, o configurare a unei unități ce închide în sine inevitabile dualități sau pluralități semantice, pentru că, citându-l pe Hegel, „o privire mai adâncă în natura antinomică sau, mai just, dialectică a rațiunii
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
mai viu, mai pur, parcă toate forțele naturii se trezeau, ca pentru a face să explodeze corpul meu devenit brusc prea strâmt. Universul celebra trăirile și iluziile mele. Savoarea clipei, vibrațiile inexprimabilului, paleta de culori a fiecărui moment... toate se împleteau pentru a însufleți iubirea care se năștea în mine. Să simți că iubești, că ești îndrăgostit, înflăcărat și iubit, să trăiești dorindu-ți și primind prezența celuilalt, ce revoluție fermecătoare în viața unei ființe. Când ești îndrăgostit, intri într-o
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi. Prezentare și selecție, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339375_a_340704]
-
în drept, cu o bogată activitate știintifică, cu un seviciu onorabil, căsătorită cu un creator de frumos, Nicolae Dabija, scriitor, istoric literar, om politic și tribun al Basarabiei, cu doi copii minunați, dacă nu setea de lumină izvorâtă din artă împletită cu dorința de a-și căuta un loc de taină, așa cum poate oferi numai poezia, loc în care să-și poată regăsi sinele? Urmărind cazna izbăvitoare a creației sale, remarcăm că poeta Tatiana Dabija se hrănește din cuvânt, slujind poezia
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
poezia, loc în care să-și poată regăsi sinele? Urmărind cazna izbăvitoare a creației sale, remarcăm că poeta Tatiana Dabija se hrănește din cuvânt, slujind poezia cu dăruire. Înzestrată de Pronia Cerească cu multe daruri de suflet, a reușit să împletească înțelepciunea cu o cumpătare controlată și să împărtășească prinosul de har, sensibilitate și putere de creație celor care rezonează la asemenea daruri. Recunoscându-i-se aceste daruri, a fost răsplătită cu mai multe premii și diplome și face parte din
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
poeziile spre publicare. Acum la 1 decembrie 1875 îi trimite poeziile “Fugi îți zic” și “În zadar” lui Iacob Negruzzi să le publice în “Convorbiri literare” .Lui Eminescu i-a produs o mare bucurie publicarea acestor poezii, destinul ei literar, împletindu-se cu destinul literar al poetului. Între anii 1875-1877, Veronica Micle va publica în “Convorbiri literare” 55 de poezii dintre care menționăm pe cele legate de destinul ei cu al lui Eminescu: “Când îmi plec”, De-ai ști...”, “Fugi...”, Ar
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
nume sonore personajelor sale, asemenea dramaturgului. Ilie Moromete face un mare salt față de întreaga galerie a țăranilor descriși până acum în literatura noastră. El este „victima unei sinistre ironii a sorții” sub pașii istoriei atât de neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
chemare înăbușită. Ducându-se repede l-a găsit pe poet trântit pe podea la ieșirea din salon. Ultimele lui cuvinte au fost: „Cu mine ați terminat!” Ultima lui dorință a fost să fie înmormântat la Cicea, aici unde s-au împletit dragoste cu bucuria, dorințele cu suferințele. Din păcate la moartea lui Mausoleul nu era gata. A fost înmormântat la cimitirul Bellu, apoi adus și depus în „Mausoleul Iubirii”, la Ciucea, unde își vor duce somnul de veci cei doi soți
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
sunt melancolie, tristețe, toamnă, septembrie, cer, dor, poate și altele care definesc acest debut poetic. Ascund în ele focul nemuritor al eternei iubiri ce definesc sufletul ca esență divină. Căderi și înălțări, pași sau odihnă, frământări și nostalgice amintiri se împletesc în vocea poetei, dezvăluind fată de iarbă mi-ai spus / zămislită din partea albastră / a sufletului (pag. 31, poem cu albastru). Care altă culoare decât seninul poate fi asociată aspirației sufletului către cer? Câte iubiri se-adună, Doamne, / într-un om
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
mîndrie a CCC - Corpul de Comandouri pe Cămile! Corpsman, salută-ți cămila!”. Corpsmanul mai făcu cîțiva pași în față și ridică brațul salutînd nobilul animal care i-l smulse prompt din umăr dintr-o singură mușcătură. Strigătul de durere se împleti cu ah-urile de uimire înăbușite cu mîna la gură de ceilalți corpsmani, care priviră cu un interes mai mult decît obișnuit cum cămilarii închingau cămiloiul cu curele de piele încătărămate în aramă, cum îl loveau și-l îmboldeau cu
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
cea bună, eu - după copia ei fragmentată, în care continentele încă sînt fără contur. Potrivește-ți ceasornicul după al meu: cu timpul și adolescențele, azi depărtate, vor dobîndi aceeași ființă, același parfum, aceleași culori ca două grădini vecine ce-și împletesc în adînc, nevăzut dar firesc, rădăcinile arborilor mereu întineriți prin anotimp. Potrivește-ți ceasornicul după al meu: exact după al meu - nu mai înainte, nu mai în urmă - să fim mereu noi înșine, să nu existe niciodată un prea devreme
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339237_a_340566]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZBOR Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am născocit o Lună peste toate Bifând stele aprinse între timp, Cu dragoste am împletit în noapte Drum nesecat, vărsat în anotimp. E liniște acum peste poiene, Firave seri se scurg visând duios, Gându-mi sărută somnul de pe gene, Hrănindu-mă cu tot ce-i mai frumos. Iubirea mi-a dospit în palma stângă Jocul
ZBOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340768_a_342097]
-
Hrănindu-mă cu tot ce-i mai frumos. Iubirea mi-a dospit în palma stângă Jocul de-a viața, fără de coșmar, Karmei, încearcă lacrima să-i frângă Luminând zilele din calendar. Mă pierd între iubire și miracol, Nopțile toate le-mpletesc cu stele, O lacrimă de dor am drept obstacol Pândind din umbra zâmbetelor mele. Rodesc sămânța veacului ce vine, Sperând că voi renaște într-o zi Și las în urmă ce mi se cuvine, Trăind doar din dorința de-a
ZBOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340768_a_342097]
-
Toate Articolele Autorului Tu nici nu știi că eu sunt toamna ta Pe care-ai așteptat-o în amurg Și-ai înrămat-o chiar la ușa ta Unde de-o vreme ploi de lacrimi curg... Ascunde-mi ramuri ce se împletesc În vântul care bate -acum în geam Că aripi de iubire încă-mi cresc Și muguri de sperață încă am... Și schimbă-mi locul!Ia-mă lângă tine! Să te-ncălzesc cu trupul meu de frunze Să guști licoarea stoarsă
EU SUNT TOAMNA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340821_a_342150]
-
În colecția LIRIK a editurii Armonii Culturale a apărut, de curând, o nouă carte de versuri, intitulată "UNIVERS DE GAND" (versuri), a poetei adjudene Elenă Păduraru. „Reverberând ancestrale doruri - sete de echilibru, letargie, vis ubicuu, romantism feminin - versurile Elenei Păduraru împletesc toate aceste stări ființiale în culorile unui spectru liric aparte. Convertindu-se pe sine în strigatul zborului către celeste înălțimi, autoarea construiește picătură cu picătură, puls cu puls, un univers propriu, un timp astral, în care eul capătă împlinire, prin
UNIVERS DE GÂND (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340884_a_342213]
-
cu dor de iubire-n suflet singurantic. Din speranță să îmi curme suferință. Pe geana privirii pun visul romantic, dorul de iubire să-mi curgă-n peniță. Zbuciumul sufletesc de-a nu-mi fi zadarnic. Sonet nostalgic Din lacrimi , gene împletesc, vălul pânzei de sub pleoape, când simt că, noaptea-i aproape. Iar eu în suflet gol privesc. Caut rază de lumină pentru dorul singuratic ce-și plânge destin dramatic, după iubirea străină. În gândul trist o regăsesc și o aștern pe
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
noaptea-i aproape. Iar eu în suflet gol privesc. Caut rază de lumină pentru dorul singuratic ce-și plânge destin dramatic, după iubirea străină. În gândul trist o regăsesc și o aștern pe coli de scris. Când văl din lacrimi împletesc. Povestea vieții iau din vis, când în trecutul meu privesc iubiri uitate-n paradis. Sonetul chemării Am străbătut cu dorul, zi și noapte. Și te-am chemat în visurile mele, ca pe luceafăr singur între stele. Dar de iubirea-mi
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
otrava iubirii Niciodată nu ajunge până la capăt. TABLOU Pete arămii de soare în amurg Strălucind prin frunzișul întunecat al arinilor Mirosul de frunză strivită al apei Curgerea ei clipocind cu tresărire De trestie verde Unda molatecă din scobitura malului rupt Împletit cu rădăcini Copilul subțiratic și negricios Ieșind din șuvoi lângă bolovanul alunecos Pe care se cațără săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
rădăcini Copilul subțiratic și negricios Ieșind din șuvoi lângă bolovanul alunecos Pe care se cațără săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându-se Împletit cu mătasea broaștei Moliciunea de catifea a îmbrățișării Cu mireasma de frunză putredă A înserării, Timpul acela înrămat într-o După amiază de duminică Expus pe umbra năruită a înverzirii ULTIMA ORĂ Cred că până-n ultima clipă Voi respira la
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
prăvăli, să-l sparg în stropi, de bolovani. Din tăria cerului să-i fac plămadă, Să nasc din apa lui încă vreo câțiva ani. Să culeg timp și să-l așez cărare. Secundă de secundă s-o leg, s-o împletesc Și să câștig de drept și fără supărare Când gheara rece-a morții sub talpă am s-o strivesc. De-ar fi durerea cer sub pleoape-am să-l topesc, Ca apa vie-a-vieți în ochi s-o am izvoare Viață
DE-AR FI DUREREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341089_a_342418]