4,849 matches
-
pe George Voevidca. Succintul Cuvânt înainte, semnat Ion Frunză, recomandă publicația - care tipărește exclusiv literatură - drept una de propagare a „germenilor” culturii generale, exprimând atitudinea și mesajul tipic multor gazete efemere din țara reîntregită: „tânăra generație”, sub entuziasmul idealului național împlinit și în orizontul lărgit al României Mari, „pornește la luptă” cu elan și „suflete dezinteresate”, răspunzând nevoii „de o cultură mai intensă” și conștientă că, „pentru a făuri acest ideal”, „gustul cititului trebuie să pătrundă mai mult ca oricând în
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
care probabil nu va fi acceptat cu ușurință. Dar guvernarea pe multiple niveluri asigură cel puțin un loc de Întâlnire, un teren de joc, pentru a ne angaja reciproc. Dacă cineva vrea să fie recunoscut și să aibă o agendă Împlinită, acea persoana trebuie să fie dispusă să asculte și să acomodeze interesele celorlalți participanți În rețea. Desigur, putem alege să nu participăm, dar prețul pentru neparticipare este izolarea, care este expresia ultimă a nerecunoasterii. Lupta pentru recunoaștere Într-o lume
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
problematice. Valoarea „curățenie” este cu mult mai accentuată la copiii din straturile de jos decât la cei din clasa de mijloc. Aceasta s-ar datora faptului că, în timp ce la clasa de mijloc respectiva cerință constituie un lucru luat ca atare, împlinit, la cele mai sărace ea se situează între realitate și aspirație (Kohn, 1959). Printr-o investigație mai amplă a gusturilor, a judecăților de apreciere și a reprezentărilor mentale ale lumii sociale în Franța, P. Bourdieu (1979, p. 238) constată omologia
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ce merită să intre în identitatea de sine. 4) În stadiul de internalizare/angajare (commitment), minoritarii au ajuns la o armonie între alte aspecte ale sinelui și identitatea etnică. Ea a fost internalizată în identitatea de sine, indivizii se simt împliniți și privesc cu mai mare detașare și obiectivitate caracteristicile altor grupuri rasiale și etnice, inclusiv ale grupului majoritar. În același timp, individul este hotărât să lupte împotriva oricărei forme de opresiune, se angajează, potrivit identității sale etnice lucide, în acțiuni
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
tangențe cu cele propuse de Camil Petrescu, V.I. Popa sau G.M. Zamfirescu. Femeia cezarului își plasează acțiunea în Bizanțul secolului al V-lea, concentrându-se asupra unor conflicte religioase, declanșate de interese întru totul pământene. Dragostea adulteră și imposibil de împlinit a soției împăratului pentru Paulinus se confruntă cu apriga dorință de putere a cumnatei sale, Pulcheria. Pledoaria dramatică situează datoria femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
care presupune o atitudine rece față de cealaltă persoană pentru a o demoraliza; o dată întâmplat acest lucru, este destul de simplu să fie adusă în direcția dorită de prima persoană prin reoferirea afectivității în momentul în care lucrurile se rezolvă. • Metoda faptului împlinit este un mod riscant, ce poate genera conflicte; negociatorul îi prezintă problema celeilalte părți, cerându-i să accepte condițiile sale pentru că oricum acțiunea în cauză s-a produs deja. • Practica standard, deseori întâlnită în învățământ, este cea care dispune o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Sf. Mitropolii din Coritza sub nr. 4727 (ss) indescifrabil. Azi, 8 aprilie 1916, secretar Ioanis Vimalis. Nunta a avut loc așa dar după cei șapte ani de logodnă petrecuți în urma actului din noiembrie 1907. Aveam, așa dar, abia patru ani împliniți, când, împreună cu mama făcusem călătoria aceea aventuroasă până în orașul ei în care se născuse, la neamurile încă în viață. Că mă luase cu ea în voiaj, la o vârstă atât de fragedă, se explică prin faptul că eram un băiețel
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
Carte de pictură, pref. Vasile Drăguț, introd. Victor Ieronim Stoichiță, București, 1979 (în colaborare cu Smaranda Bratu-Stati); Jacques Gernet, Lumea chineză, București, 1985 (în colaborare cu Romulus Ioan Budura). Repere bibliografice: Dicț. scriit. rom., IV, 350-351; Dana Enulescu, „O misiune împlinită” ( interviu cu Șerban Stati), OC, 2003, 171. N. Br.
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
Cullmann în Christ et le temps și pe care Peerbolte este bucuros să îl adopte. Acceptând această schematizare, trebuie să recunoaștem că mitul Anticristului face legătura între două poziții extreme, dat fiind că preconizează în același timp o eshatologie „deja” împlinită - prin prezența ereticilor ( = „anticriștii”) în lume - și o eshatologie „nu încă” împlinită prin întârzierea lui Anticrist‑Stăpânitor al lumii. Sistematizarea acestui mit va fi realizată abia în a doua jumătate a secolului al II‑lea, prin Irineu de Lyon, primul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în cele mai vechi manuscrise ale Apocalipsei; b) dispunem chiar de mărturii din partea celor care l‑au cunoscut direct pe Ioan; toate aceste mărturii susțin varianta 666; c) testul logic confirmă, la rândul său, autenticitatea cifrei 666; pentru ca recapitularea răului împlinită în Anticrist să fie completă, este nevoie de un 6, simbol al imperfecțiunii, pentru fiecare fragment al istoriei: început, cuprins și sfârșit; d) eroarea se datorează unei greșeli de transcriere (i în loc de x). 2) există două categorii de rătăciți: a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va trimite un fals mesia care să‑i însoțească în rătăcirea lor și care să le astâmpere setea „religioasă”. Venirea Anticristului se va face așadar cu îngăduința lui Dumnezeu însuși. Cei „rău‑credincioși” își vor simți, într‑un fel, viața „împlinită”, atunci când vor recunoaște fantasma lor întrupată într‑un personaj istoric: „Dumnezeu”, spune Pavel, „le va trimite un duh de amăgire”. Diavolul nu acționează singur, prin sine, acțiunile sale sunt îndeaproape supravegheate de Creator. În consecință, Anticristul trebuie de asemenea să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profeții care se vor împlini cu siguranță, date fiind antecedentele credibile. Altfel spus, împlinirea profețiilor lui Isaia și Daniel despre primele trei imperii ale lumii constituie cea mai bună garanție pentru împlinirea profeției despre soarta Imperiului Roman. Exemple de profeții împlinite: a) Is. 1,7‑8, despre soarta Ierusalimului (30, 1): „Pustiit va fi pământul vostru, trecute prin foc cetățile voastre! Străinii vor intra în pământurile voastre sub ochii voștri; prădate și pustiite vor fi ele de alte neamuri. Părăsită va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a acestuia, pe care o consideră o schiță a Anticristului viitor: „Relele nenumărate și păcatele cu care Nero, cel mai nedemn dintre cezari, covârșește lumea zămislesc venirea Anticristului, iar ceea ce trebuie să se întâmple mai târziu este deja în parte împlinit prin acest tiran” (ibidem). În ultimele pasaje ale epistolei, mânia lui Ieronim se dezlănțuie împotriva iudeilor, care nu au fost capabili să‑l recunoască pe adevăratul Cristos și care se vor lăsa amăgiți de adversarul său. Într‑adevăr, explică el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interpretează cei șaptezeci de ani ca fiind în realitate „șaptezeci de săptămâni de ani” (70 x 7). Acest text profetic se află la originea schimbului epistolar dintre Hesychius și Augustin. Cel din urmă raportează profeția veterotestamentară la un eveniment deja împlinit (ego enim maxime illud de Hebdomadibus Danielis secundum tempus quod iam transactus est, intelligendum puto). În privința celei de‑a doua parusii, el își exprimă convingerea, întemeiată pe două citate din Noul Testament (FA 1,7 și Mt. 24,36), că data
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar, inși copleșiți brusc de gândul morții, precum șoferul din Livezile cu pruni, o proză în care sinuciderea personajului rămâne un gest ratat, însă aproape împlinit simbolic. Singurătate, ratare, gândul morții, viața ca înaintare debusolată, eșecul afectiv-erotic - acestea sunt temele prozatorului. În Viața la o margine de șosea (1975) un inginer de treizeci și cinci de ani își analizează cu luciditate eșecul social și sentimental, cu acea temeinicie
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
neuitând să transforme această stare într-o amenințare ce vorbea despre moartea sprijinitorului („Și se va aprinde mânia mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani!” - Ieșirea 22, 24), amenințare uneori împlinită („Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre văduve” - Plângerile lui Ieremia 5, 3). „Văduvele regilor [...] rămâneau în starea de văduvie și erau proprietatea noului rege, dar nu întotdeauna și soțiile lui. Cererea lor în căsătorie - se spune în I Regi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bază a vieții lor (I Timotei, 5,11; I Corinteni, 7,8). „Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în ceruri și în rugăciuni, noaptea și ziua” (I Timotei, 5, 5); această „nădejde” trebuie împlinită, dar - vedem și la nota 120 - nu fără restricții: „Văduva care are mai puțin de șaizeci de ani să nu fie înscrisă între văduve, și numai dacă a fost femeia unui singur bărbat”(I Timotei, 5,9). „însă văduva care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
persoane cu care trebuie să se pună de acord, cedând, renunțând, făcând compromisuri, fie că-i lipsește forța sau mijloacele interioare care să o facă să fie așa cum ar dori ea. Din aceste motive, trebuie să admitem că o existență Împlinită este plastică, adaptativă, pe când una tensionată, conflictuală, se Înfățișează Întotdeauna ca un tip de existență problematică. Persoana și existența acesteia se Împlinesc prin cuplul de persoane. Existența comună este condiția echilibrului. Dar ea poate fi, În egală măsură, și condiția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfârșitului său. El le confundă sau le suprapune. Viața devine o povară, un chin, și omul se Întreabă pentru ce trebuie să trăiască? El nu se mai poate Împăca cu un destin pe care-l refuză Înainte de a-l vedea Împlinit. Lipsa oricărei perspective, situația de „a-fi-zvârlit-În-lume”, de a nu avea nici un scop, face ca Între persoană și lume să existe o gravă ruptură. În cazul acesta, gestul suicidar, din punct de vedere simbolic, este actul prin care omul modern, angoasat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interpersonală Orice Întâlnire poate fi Întâmplătoare sau impusă de circumstanțe, ea nedepinzând În mod expres de persoana mea. Pot ști dinainte cu cine mă voi Întâlni și În ce scop, sau pur și simplu pot fi pus În fața unui fapt Împlinit de a Întâlni o persoană oarecare, absolut necunoscută. Acestea sunt și rămân Întâlnirile circumstanțiale, exterioare, acte pure de relație și comunicare. Sunt Însă și situații În care doresc să mă Întâlnesc cu cineva anume, când vreau să cunosc o anumită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de duratăi. Cetatea durează, există prin oamenii ei, iar oamenii au, la rândul lor, destinul și durata cetății lor. Acest destin cu aparență formală de istorie are două dimensiuni interioare, de structură: sufletească și morală. Destinul este durată și finalitate Împlinită. Rostul cetății este de a conferi durată existenței și de a o proiecta dincolo de existența umană limitată În timp. Prin cetate, omul Își perpetuează propria existență. Este primul pas către eternitate, către neperisabil. Din punctul de vedere al psihologiei morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală, de la valorile morale, În planul conștiinței individului respectiv. Dar vinovăția nu este numai o chestiune de conștiință morală, o frământare interioară. Vinovăția morală este și un sentiment moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și o vinovăție a faptului Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial. Orice vinovăție mă Încarcă sufletește. Eul meu răspunde În fața supraeului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
utilitar. Funcțiile acestuia sunt următoarele: aă transfer afectiv de la donator la primitor; bă apropierea dintre „mine” și „tine”; că sentimentul meu de milă față de cel aflat În suferință sau În lipsă; dă sentimentul de bucurie al unui act de binefacere Împlinit. Să ne oprim un moment asupra semnificației darului În acest tip de relație dintre cel care dă și cel care primește. Cel care oferă, care dăruiește, este animat de sentimente filantropice de milă. Mila este un sentiment moral care mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dar, În același timp, este și o voce a rațiunii, care Îmi spune că cel aflat În suferință, În nevoie, trebuie ajutat. Anulând, prin ajutor, suferința altuia, care mă tulbură, eu simt mulțumirea unui act sufletesc și moral al binelui Împlinit. Orice ajutor este un act de compensare a durerii, suferinței, lipsei, izolării, excluderii. El anulează situațiile Închise ale vieții, oferind acestor persoane aflate În dificultate perspectiva revenirii la o situație normală. Ajutorul face parte din relațiile mele cu celelalte persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în declin și care-i face să sufere și pe cei din jurul acestuia. Importantă este și atitudinea societății față de bătrânețe și de bătrâni. În antichitate, bătrânul era simbolul înțelepciunii, al echilibrului, prudenței, dreptei măsuri, al stării de armonie atinsă și împlinită. Seneca și Terentiu vedem însă și avatarurile bătrâneții: „Senectus insanabilis morbud”, spunea Seneca, iar Trentiu, „Senectus ipsa est morbus”. În Evul Mediu, bătrânețea apare ca o infirmitate, ca o boală în sine (R. Bacon). Bătrânul este un personaj proscris, fiind
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]