KorAP: Find »[drukola/base=împușca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...256 >

6,395 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

tot în rând indian fără nici un cuvânt. În curând, în fața lor se dezvăluia scena unui întreg măcel. În dreapta cărării pe care o făceau mergând, zăcea un om îmbrăcat în alb. Mâna sa se odihnea pe o pușcă cu lunetă. Era împușcat în partea stângă a pieptului, în inimă! În stânga lor, se odihnea pe veci un altul. Era înveșmântat tot în alb. Acesta era găurit în cap. La zece metri de ei, se vedea o ascunzătoare. Avea un acoperiș jos, plat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând intrarea în interior. Sergheiov fu primul care aruncă o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

neîncrezătoare, dar nu ziseră nimic. Indianca îngenuncheată la poalele măslinului își ridică fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de pasăre. Moșierul o ocăra. Ce zice? — Zice că i-am împușcat fratele mai mic... iar acum e pe moarte, dădu din umeri moșierul. Asta e! Dar, dacă ești preot, vrea să-i dai ungerea cu mir de pe urmă și să-i spui o rugăciune. Moșierul scuipă în pământ și își șterse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

cum Își cere scuze după ce tocmai a fost insultat. Mai Încercă o dată: — Nu-ți face griji, n-o să vorbesc, spuse. Am o pâine de câștigat. Știi, În Africa, până și o femeie știe că nu ai voie să ratezi când Împuști un leu și, oricum, nici un alb n-o ia la goană ca un iepure. Adevăru-i că am zbughit-o ca un iepure. Ce dracu’ poți să-i faci unui tip care vorbește așa, se Întrebă Wilson. Se uită la Macomber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ziua de mâine. — O să mâncăm antilopă, zise Wilson. — Asta-i chestia aia care seamănă cu o vacă și sare ca un iepure, nu-i așa? — Cred că e o descriere destul de corectă. — Au carnea foarte bună, zise Macomber. — Tu ai Împușcat-o, Francis? — Da. — Nu-s prea periculoase, nu? — Doar dacă cad peste tine, răspunse Wilson. — O, sunt atât de ușurată. — N-ai vrea s-o lași mai moale cu trăncăneala, Margot? zise Macomber În timp ce-și tăia friptura. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Da, o să aruncăm o privire. — I se aude răgetul de la distanța aia? Ai zice că e chiar aici, În tabără. — Da, de al naibii de departe. E ciudat cât de departe poate fi auzit. Să sperăm că-i o pisică bună de Împușcat. Băieții zic că au văzut unul mare pe-aproape. Dacă am vreo ocazie, unde să trag ca să-l dobor? În umeri. În gât, dacă reușești. Trebuie să-i spargi osul. Să-l rupi. Sper să nimeresc cum trebuie. — Tragi foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
e foarte drăguț, să știi. Macomber aproape că țipă: — Mai taci din gură! Exact atunci mașina trase În fața cortului. Șoferul și doi băieți coborâră. Wilson se Îndreptă spre ei și Îi privi, soț și soție, așezați la masă. — Mergem să-mpușcăm ceva? — Da, spuse Macomber ridicându-se, da. — Tu poate-ți iei un plovăr. O să fie destul de răcoare În mașină. — O să-mi iau haina de piele, spuse Margot. — A luat-o deja băiatul. Wilson se urcă-n față, lângă șofer, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Înghiți băutura. Apoi Îi Întinse plosca lui Macomber, și după aia el i-o dădu lui Wilson. — A fost foarte palpitant, zise ea. Am o durere de cap grozavă de la chestia asta. Da’ nu știam că ai voie să-i Împuști din mașină. N-a tras nimeni din mașină, Îi răspunse Wilson rece. — Adică să-i hăituiești cu mașina, asta am vrut să zic. — Mda, nu se face În mod normal. Da’ mi s-a părut destul de sportiv, cât i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să fie ceva ce-aș putea face. — Ai putea să-mi amputezi piciorul și așa poate s-ar opri, deși mă-ndoiesc. Sau ai putea să mă Împuști. Acum știi să tragi bine. Doar eu te-am Învățat, nu? Nu mai vorbi așa, te rog. N-ai vrea să-ți citesc ceva? Ce să-mi citești? — Păi, orice nu am citit din valiza cu cărți. — Nu, nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aplecându-și rapid capetele și dând din coadă. Păsările nu mai stăteau pe pământ. Se adunaseră ciorchine-ntr-un copac. Acum erau mai multe. Servitorul lui stătea lângă pat. — Memsahib mers să vâneze. Vrea bwana ceva? — Nimic. Se dusese să-mpuște ceva și, știind cât Îi place lui să vadă animăluțele, se dusese cât mai departe, ca să nu deranjeze priveliștea pe care-o avea el sub ochi. Se gândea la toate, Își spuse. La tot ce știa sau despre care citise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre ea: — Bună, zise el. — Am Împușcat o gazelă. O să-ți facă o supă bună și o să le zic să-ți mai facă și piure cu Klim. Tu cum te simți? — Mult mai bine. — Ei, ce bine! Știi, m-am gândit eu c-o să-ți fie mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
feluri de oameni se-nvârteau prin locul ăla - bețivii și sportivii. Unii Își Înecau sărăcia-n alcool, ceilalți uitau de ea prin exerciții. Erau descendenții comunarzilor și nu le era deloc greu să-și aleagă opțiunile politice. Știau cine le Împușcaseră tații, rudele, frații, prietenii, atunci când trupele din Versailles au ocupat orașul după căderea Comunei, și-i executaseră pe toți cei cu bătături la mâini sau care purtau șapcă sau arătau prin ceva a muncitori. Și În sărăcia aia, În cartierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
oprise ca să-i ceară ceva nutreț pentru vite. Băiatul n-a vrut să-i dea și moșul Îl amenințase că-l bate din nou. Băiatul luase carabina din bucătărie și când moșul Încercase să intre cu forța-n hambar Îl Împușcase, și când s-au Întors l-au găsit În țarc, mort de-o săptămână, Înghețat și câinii mâncaseră din el. Ați Învelit Într-o pătură ce mai rămăsese din bătrân, l-ați urcat pe-o sanie și l-ați prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu lumina unui reflector fixându-l, și mațele i se vărsaseră pe sârme, așa că au fost nevoiți să i le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce și cineva exemplificase asta prin faptul că atunci când durerea devine insuportabilă leșini. Dar după noaptea aceea, și-l amintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu lumina unui reflector fixându-l, și mațele i se vărsaseră pe sârme, așa că au fost nevoiți să i le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce și cineva exemplificase asta prin faptul că atunci când durerea devine insuportabilă leșini. Dar după noaptea aceea, și-l amintea mereu pe Williamson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
erau din nou acasă și asta era tot. Jim trase sacii de pânză de pe căprioare și Liz se uită la ele. Era și un cerb mare. Era Înțepenit și era greu să-l dai jos din căruță. — Tu l-ai Împușcat, Jim? Întrebă Liz. — Da. Nu-i o frumusețe? Jim și-l puse În spate ca să-l ducă la afumătoare. Charley Wyman rămase să mănânce la Smith. Era prea târziu ca să se-ntoarcă la Charlevoix. Bărbații se spălară pe mâini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
până și-a trecut un picior pe partea noastră și apoi am tras. Avea atâta echipament pe el și arăta așa de surprins, că a căzut În grădină. În spatele lui, alți trei au Încercat să treacă peste zid. I-am Împușcat și pe ei. Au căzut uite-așa. Sfârșitul a ceva Hortons Bay a fost pe vremuri un oraș forestier. Nu scăpa nimeni de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dimineața doi unguri intrară Într-o tutungerie la intersecția dintre 15th Street și Grand Avenue. Drevitts și Boyle veneau Într-un Ford dinspre secția de poliție de pe 15th Street. Furgoneta ungurilor ieșea cu spatele de pe-o alee. Boyle Îl Împușcă pe cel care conducea și apoi pe celălalt. Drevitts se sperie când văzu că erau morți amândoi. — Pe dracu’, Jimmy, nu trebuia să faci asta. Acum poa’ să iasă, ditamai scandalu’. Sunt niște javre, da? spuse Boyle. Niște imigranți, corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
targă și-am plâns și-am plâns și el arăta așa de palid și pierit și atât de Îngrozitor de mort și nu mă puteam opri să nu mă gândesc că dacă bătrânul murise, oricum n-aveau de ce să-l mai Împuște și pe Gilford. Poate rana de la copită i s-ar fi vindecat. Habar n-am. Îl iubisem atât de mult pe bătrânul meu. Apoi intrară doi tipi și unul din ei mă mângâie pe spate și, după ce se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Avem un whisky bun, În orice caz. Mi-a povestit cum comitetul revoluționar nu-l lăsa să iasă afară din palat. — Cred că Plastiras e un om de treabă, dar e foarte dificil. Cred c-a avut dreptate să-i Împuște pe tipii ăia. Dacă s-ar fi apucat Kerensky să-mpuște oameni, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Acum, sigur că ce contează când vine vorba de lucruri din astea e ca cineva să aibă grijă să nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
comitetul revoluționar nu-l lăsa să iasă afară din palat. — Cred că Plastiras e un om de treabă, dar e foarte dificil. Cred c-a avut dreptate să-i Împuște pe tipii ăia. Dacă s-ar fi apucat Kerensky să-mpuște oameni, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Acum, sigur că ce contează când vine vorba de lucruri din astea e ca cineva să aibă grijă să nu se trezească Împușcat el Însuși! A fost o zi veselă. Am stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
chelnerul cel Înalt. Manuel nu-l văzuse și pe ăsta. Probabil că abia intrase. — În orașul ăsta, dacă stai pe lângă Retana ești un om făcut, spuse chelnerul Înalt. Dacă nu ești cu el, mai bine te-ai duce să te-mpuști. Hai c-ai zis-o spuse al doilea chelner. Chiar c-ai zis-o. — Păi sigur c-am zis-o. Știu eu ce vorbesc când vine vorba de băiatu’ ăla. — Uite doar ce-a făcut pentru Villalta, spuse primul chelner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Nu mai vreau chestii d-astea. Nick se ridică de pe podea. Nu mai ținuse un căluș În gură până atunci. — Ei, făcu el, ce căcat? Făcea pe curajosul. — Voiau să-l omoare pe Ole Anderson, spuse George. Voiau să-l Împuște când venea să mănânce. — Pe Ole Anderson? — Da. Bucătarul Își pipăia colțurile gurii cu degetele mari. Și s-au cărat? Întrebă. — Da, spuse George. Acum au plecat. — Nu-mi place, spuse bucătarul. Deloc nu-mi plac treburile astea. — Auzi, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
legat, pe mine și pe bucătar, și ziceau că vor să te omoare. Suna ca o prostie, spusă cu voce tare. Ole Anderson nu-i răspunse. Pe noi ne-au băgat În bucătărie, continuă Nick. Pe tine voiau să te-mpuște când veneai să mănânci. Ole Anderson privea peretele fără să spună nimic. — George s-a gândit c-ar fi mai bine să vin și să te anunț. — N-am ce să le fac, spuse Ole Anderson. — Păi, Îți spun eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]