13,283 matches
-
respectarea legilor! Pe pământ nu se respectă nici o lege și planeta a început să simtă acest neajuns. Omul , în vârtejul evoluției lui, a modificat, inconștient, prin anumite activități acest dat universal al pământului. Ca fiu al lui Dumnezeu....., cum îl înalță religiile azi, el a crezut că totul i se cuvine, că are puterea de a interveni în așezarea inițială a a componenteleor unei mase Concret, ce menține constant actuala așezare a componentelor masei planetei Pământ, actuala lui formă, structură, poziție
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
începură să ceară egipteanului grâu, cu împrumut. Dar acesta, văzând cât de strâmtorați erau evreii, își zise că acum era prilejul să-i înrobească pe vecinii lui săraci. Evreii, între robie și foame, chinuiți de marele necaz căzut peste ei, înălțau ochii spre cer și se rugau la Iehova, să le dea o speranță, o minune. În același an, umblând printre lucrurile sale vechi, Rameses, fiul cel tânăr și frumos al egipteanului Asenath, dădu de brâul cu care băiatul evreului îi
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
schițe , nuvele și în special romane și cărți de aventuri , până la studii filozofice, dar n-am întâlnit niciodată o carte, după mine să se apropie măcar de valoarea Evangheliei după Ioan , care parcă străpunge nu numai planeta Terra , ci se înalță până dincolo de dincolo , străpungând și cerul și universul creat tot de mâna Lui Hristos , Creatorul . Parcurgând atâtea cărți în viața mea am întâlnit și eu o mulțime de personaje și de eroi în diverse povestiri sau romane , însă cea mai
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
ocolind culmile abrupte ale culmii Susaiului de pe munții Baiului. Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
de pe munții Baiului. Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
Visare > MĂ RIDIC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă ridic azi, Din țărâna, Plin de glod, Murdar pe palme . Dar, privirea mi-e senina . Ochii limpezi De lumină. Se înalță către îngeri . Simt miros de cer, În mine ! De albastre zări senine . Raze sfinte, Mă săruta, Ingeri-imi întind o mână... Și ma-inalt acum, Din țină ! Și îmi spăl obraz și palme . Am uitat dureri Și lacrimi, Si-ntuneric, Si
MA RIDIC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382365_a_383694]
-
gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins ciclopii cenușii orașul Încremenite păsările tac valuri de ciori înnegresc orizontul baloanele viselor înălțate spre cer de nevăzutul zid fonic se sparg risipind așchii de slove nisip pe nisip liantul din care - n tăcere Lumi Noi iarăși fac și desfac. LA RĂSCRUCEA VÂNTURILOR Prin orașul așezat la răscrucea nebunelor vânturi ce-aleargă hai-hui pe
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
înțelege ce se ascunde în el. De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle pepite din lumina eternei veșnicii. CAPĂTUL TUNELULUI Altă dimineață fluierând șugubăț mi se alătură și
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s-o-ngroape, Cu Tine voi păși Isus, pe ape Și-apoi ne-om înălța în veșnicii. 21/01/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Din veșnicii ai pus în mine dorul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
este prezent în peste 20 de antologii de epigramă începând cu ,,Antologia epigramei românești" editată de Uniunea Epigramiștilor din România. Una din epigramele sale preferate este de altfel cea cu care a debutat: „În Spania visez să mă găsesc Ca să înalț castele milenare Și morile celebre să-nvârtesc Cu vântul care bate-n buzunare.” (Mirajul Europei) „Epigrama este pentru un mine un joc incitant”, susține Mihai Frunză. „Nevasta i-a născut o fată Ce seamănă c-un bun amic, Dar n-
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
când, deodată, privirile-i fură atrase de o mogâldeață chircită la capătul unei bănci. Se apropiase uimit de bogăția părului alb, în contrast evident cu cenușiul zdrențelor murdare pe care le purta. Zgomotul pașilor treziseră din amorțeală făptura ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară din priviri. Doamne, cât de mult îi semăna omul acesta, gândise: figura, ochii de un albastru metalic, părul... Își coborîse privirile pe mâinile celui de pe banca: tremurau usor - cum tremurau și ale
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ La o margine de glie A-nflorit o păpădie, Singura din deal în vale Și-a pus aur în petale. Rușinoasă și stingheră, Se înalță-n vânt și speră Zi de zi să facă baie Când în raze, când în ploaie. Dintr-o dată, cu plăcere, A simțit o adiere, Iar apoi o sărutare! Cin’ să fie, cine, oare? Fluturele, cin’ să fie! El hoinar e
MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382425_a_383754]
-
o căldură intensă o copleșește,o moleșeala amețitoare,o stare de beatitudine pe care o simți pt prima dată ,asa ca niciodată ...îi dispărea parcă toate barierle...și atunci cântă pt prima dată...cântă...însă foarte puțin...... Simți cum se înalță foarte sus,așa ceva nu vazu-se niciodată,se înalță desupra lumii printre stele unde-și odihni sufletul pe un colț de stea,deasupra lumii printre îngeri [ce frumoși îngeri ! ]...își văzu corpul jos,se întreba ,atât am fost o dunătura
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
stare de beatitudine pe care o simți pt prima dată ,asa ca niciodată ...îi dispărea parcă toate barierle...și atunci cântă pt prima dată...cântă...însă foarte puțin...... Simți cum se înalță foarte sus,așa ceva nu vazu-se niciodată,se înalță desupra lumii printre stele unde-și odihni sufletul pe un colț de stea,deasupra lumii printre îngeri [ce frumoși îngeri ! ]...își văzu corpul jos,se întreba ,atât am fost o dunătura de pene ? Apoi pleca mai departe către Doamne-Doamne ,măi
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
să alunge un vis urât.) Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ce cade peste natură vara, în zori. Răcoresc, sunt plin de energie o clipă, pe urmă, când soarele își deschide ochiul în văzduh și își aruncă privirea spre pământ, mă usuc ca pomul fără rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
nu, sentimentul măreției naturii, căreia îi dedică numeroase poezii organizate pe anotimpuri și sărbători religioase ori tradiționale: ”O floare, altă floare, tot mai multe flori / Cu ochi albaștri, verzi..., cu sunet de viori, / Spre boltă fruntea lor măreț și-o-nalță, /Urzind culori de primăvară și speranță...” (Iz de primăvară). Și dacă vara-i oropsită, vitregită de poezii dedicate ei, să trecem la anotimpul următor, prin câteva versuri reprezentative: ”Copacii se răsfrâng în zare, / Ducând povara vântului în spate /Și fiecare
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
-n spate car. Fă-ți mâna punte și din nou mă-nvață cum să zidesc în dragoste altar, să nu-mi mai curgă-ntruna în zadar și spre niciunde pârâiașul viață. Știu unde ești și totuși nu cutez să îmi înalț spre slava Ta privirea când Tu îmi spui zâmbind să Te urmez. Eu nu îți cer Stăpâne nemurirea, ci doar să mă ajuți să reașez la locul ei și-n dreptul ei iubirea. de Anatol Covali Referință Bibliografică: Rugă de
RUGĂ DE SEARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382555_a_383884]
-
de har, Împăcat încă o dată cu mine însumi. Amintirea eșecului zilnic nu o revendic, O las pradă enigmaticelor eclipse, Iar eu, învăluit în cercuri de foc, Renasc odată cu trecerea timpului, Ca pasărea Phoenix, din propria cenușă. Cu aripi de purpură, mă înalț tot mai sus... Atingând al șaptelea cer, Fac strune din cozile stelelor căzătoare Și acompaniat de miliarde de îngeri Cânt din tot sufletul, o odă a bucuriei. În sfârșit realizez că eu, Cu nori, soare, ploi sau eclipse, Am fost
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MEGAPOEMUL Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Megapoemul Într-o zi voi fi liber voi rupe lanțurile pământești ale celui care mai sunt dreapta-mi voi înălța spre cer,învingător aripile-mi voi deschide primului zbor sub cerul sfânt cu zburătorii voi pleca în căutarea Semnelor ce-au fost odată pe Întâiul Cer ori, s-au închis în primele lucruri într-o zi voi fi liber și
MEGAPOEMUL de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382565_a_383894]
-
Acasa > Poezie > Credinta > EXISTENȚĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Apoc.22:13 Răzleț se înalță un gând, Spre zări infinite zburând, Plutind printre reci galaxii, Descoperă minunea de-a fi. Un clișeu demult rătăcit, Pe bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
lui e sugrumată Cerul, șindrilă-nlăcrimată Își plânge părăsit Olimpul. Și totul se adună-n racle Pe catafalcuri neștiute Rășini pe inimi reci cernute Din veșnic neaprinse facle. Nu! Nici o cruce nu-i ușoară În simplul trai, în răstignire. Ea se înalță prin iubire Și-apoi, nimic n-o mai doboară ... Nu-i moartea leacul izbăvirii, Nici timpul nu se-mpuținează. Un singur mir ne mai salvează Doar apa vie a Iubirii. *** Referință Bibliografică: Apa vie a Iubirii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
APA VIE A IUBIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382637_a_383966]
-
din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Omul matur, biped, uneori gânditor dese ori bun la toate și copilul, învățăcelul supus unei noi sclavii aceea a școlarizării. Două aspecte ale uneia și aceeași entități: ființa umană. Există oameni mari (nu înalți) căzuți în mintea copiilor. Avem chiar un viitor mare iubit președinte printre ei. Și nu unul, poate chiar 13 (număr nefast). De fapt însăși marea înțelepciune Sfinx-ul constată că omul devine copil la senectute. Nu chiar de patru labe
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
senină. Tu omule sincer, devotat, plin de candoare, ce-mi dăruiești strălucire din raze de soare, din sufletul tău cald plin de culoare, răspândești frumusețe, fără încetare .. Omule bun, sidefiu fluture de lumina , dăruiești generos iubire, tu creație divină . te înalți tot mereu spre o zare senină, ne ajuți să găsim drumul, spre ziua ce va să vină. Din bucată mea de cer, doar atât pot să îți ofer : minunea mea de curcubeu, imagini ce nu pier, un ocean albastru necuprins
RUGĂCIUNE CĂTRE OMUL DE LUMINĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383882_a_385211]
-
În fiecare cicatrice apune soarele Din suferință întrupatu-s-au și stelele și marea Chiar dacă în fiecare clipă dragostea îți cercetează măruntaiele sufletului Trăiești numai dacă te bucuri de moarte Să nu ai teamă totuși Adevărul încă te mai poate înălța Cât timp inima mai bate iar suferința te în florește Cântă și dă-o naibii de lume Dumnezeu e pâinea de care ai nevoie Mănâncă și taci Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR / Costel
EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383888_a_385217]