4,343 matches
-
8. Dar momentul apoteotic al episcopiei și școlii din York a venit în anul 732, când în scanul ecleziastic s-a instalat prințul Egbert, fratele regelui northumbrian, el însuși discipol al Venerabilului 9. Prestigiul școlii episcopale a atins apogeul odată cu înălțarea așezământului ecleziastic yorkez la rang de mitropolie. În fruntea școlii a fost numit ilustrul magistru Aelbert, care a dovedit geniu administrativ și managerial. Sub directoratul său a sosit la școală tânărul Albinus Flaccus, cunoscut mai apoi ca Alcuin. A beneficiat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
această condiție privilegiată. Din rădăcinile sale divine el poate crește ca un copac viu între microcosm și macrocosm. Este doar potențial o axis mundi; prin efort pansofic însă crește. Când ramurile lui ating Cerul, devine Arborele Lumii. Pansophia este această înălțare grea și bucuroasă prin care Pământul se împacă liniștit cu Cerul. Cu ce ar putea fi asemănată? Comenius riscă, rozicrucian, o metaforă biblică. Pansophia este năzuința acelui malus edenicus, mărul paradiziac: ...ce crește din rădăcini proprii, dezvoltă ramuri și frunziș
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că alții, din afara câmpului curricular, rezolvă problemele concrete ale acestuia ca și când leadership-ul reformei curriculare naționale ar preda el însuși disciplinele școlare științifice și artistice în școli, și nu educatorii din acele școli. A doua formă de fantazare teoretică constă în „înălțarea” (upward) discursului despre domeniul concret-practic al curriculumului: o „elevație” obținută prin exploatarea aspectelor exotice și/sau „la modă” (exotic and fashionable in the curriculum). Este cazul diverselor clasificări ciudate și rebotezări fanteziste ale disciplinelor școlare precum „sinoetica”, „sinoptica” (Philip Phenix
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei conștiințe lucide, măsură supremă a valorilor. Bunăoară, în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea presupune înălțări și căderi alternative; omul modern este mereu răvășit de pasiunea pentru lumină, pentru „foc”, este „ars” în etape. V. scrie și mici parabole etice despre pericolele existențiale și sociale: automatismul, degradarea naturii, identificarea cu masca. Unele versuri, deosebit de concentrate, miniaturale
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
muzical. Muzica dă posibilitatea de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într‑o manieră specifică, declanșând procese afective dintre cele mai variate și neașteptate, de la emoția muzicală, cu o gamă largă de manifestare (bucurie, trăire interioară, sentimentul armoniei, înălțare spirituală), până la descărcări explozive de exaltare colerică. Fiind cea mai complexă artă și, în același timp, fiind accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic - sunetul muzical - ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
picioare, pe vârfuri, cu ochii deschiși, mâinile întinse pe lângă corp, gambele apropiate, călcâiul și vârfurile picioarelor trebuie să se atingă; durata - 10 secunde. Proba nu este reușită dacă subiectul părăsește locul sau atinge solul cu călcâiele. Flexiunea genunchilor, balansarea corpului, înălțarea și coborârea pe vârful picioarelor nu se interpretează ca un eșec, dar se notează în protocol. Se permit trei încercări. 2. Se dă subiectului o foaie de hârtie cu dimensiunile de 5/5 cm și i se cere să o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
gambele apropiate; călcâiul și vârfurile picioarelor trebuie să se atingă (similar cu proba întâi de la 5 ani); durata - 5 secunde. Proba nu este reușită dacă părăsește locul, dacă atinge solul cu călcâiele sau dacă se balansează (o ușoară oscilație sau înălțare pe vârfuri nu se consideră eșec). Se permit trei încercări. 2. Băieți - decuparea unui cerc (ca la proba a doua fete de la 9 ani). Fete - lovirea unei ținte (ca la proba a doua băieți de la 9 ani). 3. Băieți - săritura
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Proba nu este reușită dacă, după trei corectări succesive privind poziția gambei îndoite, coboară gamba mai jos sau atinge o dată solul, dacă părăsește locul sau îndepărtează brațele de coapse, dacă sare sau atinge solul cu celălalt picior. Ușoara balansare sau înălțare pe vârfuri, fără să atingă solul cu călcâiul, nu se interpretează ca eșec, dar se consemnează în protocol. Se notează cu „+” reușita cu ambele picioare și cu 1/2 „+” reușita cu un singur picior (se notează care). Se acceptă o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și Euridice, Iași, 1986; Prezentul etern eminescian, Iași, 1989; Istoria culturii și a civilizațiilor. Un compendiu al spiritualității universale, Iași, 1997; Însemnările unui oaspete al luminii, Iași, 1998; Inițieri, Iași, 1999; Imposibila aventură, Iași, 2001; Aporii ale tragicului, Iași, 2001; Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002; Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian, Iași, 2003; Meditații orfice, Iași, 2003. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyate, București, 1969; Rabindranath Tagore
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
CNP, 1997, 2-3; Nora Iuga, Poezia metalică, LCF, 1997, 19; Aurelian Titu Dumitrescu, Un suprarealist mistic, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sociabilitate și solitudine, RL, 2000, 25; Aura Christi, Războinicul și jobenul galben, CNT, 2000, 44; Constantin Abăluță, Moartea și înălțarea la cer a hamsterului, „Ziarul de duminică”, 2002, 7; Octavian Soviany, Viața ca un miracol, LCF, 2002, 8; Vasile Pruteanu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, ATN, 2002, 2; Aura Christi, Valeriu Mircea Popa. Un „scandal literar”, CNT, 2002, 12; Al.
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
distinct. Lirica sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu, dar și Al. Macedonski și Ion Minulescu. Dorința lepădării de materie, a desprinderii de lut, a înălțării spre azurul spiritului constituie matca întregii sale poezii, ceea ce este sugerat, între altele, și de utilizarea insistentă a simbolurilor și metaforei zborului. Versul relevă însă, nu o dată, discursivități și o exaltare imagistică artificioasă. Călătoria la unul din leagănele civilizației îi
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
imanenței și transparențele transcendenței”, este „expresia filosofică a spiritului omenesc, răstignit între imanență și transcendență, având conștiința vie și dramatică a acestei situații fundamentale”. Specifică filosofiei existențialiste ar fi operarea cu categoriile „concrete”, concepte „verificate de musturile existenței, de dramele [...], înălțările și întristările acesteia.” „A cunoaște - se afirmă în continuare - înseamnă a exista, iar a exista însemnează a realiza adevărul prin propria ta viață și a-l răscumpăra, dacă e necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
desăvârșirii noastre”. O caracteristică a operei lui P., propensiunea spre parabolă, se manifestă în chipul cel mai explicit în Cezar, măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
poartă subtitlul „Teatru, muzică, literatură, artă”, exprimă intenția de a fi „un organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public”, menit să trezească interesul pentru „admirabilele manifestări ale artei”, „credința în puterea de prefacere și înălțare sufletească a cuvântului scris”. Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
poetice ale lui I. Goldiș, N. Christian, G. Crăciunescu, August Russu, Vincențiu și Iulian Grozescu, G. Popovici, N. Costa, M. Șerban, Paul Draga, At. M. Marienescu, I. Puticiu și Moise Bota. Atanasie Șandor e autorul unui îndemn intitulat Încurajare spre înălțarea științelor folositoare și a limbei materne, scris în hexametri și pentametri, iar N. Christian semnează un articol-program, Onorați leptori, în care susține că almanahul apare pentru a „restatornici” limba română în publicistica și printre tinerii români din Arad. Însă publicația
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
Te-aș mai putea scoate la lumină, / Vie?” (Ana). Impactul dintre „a fi” și „a nu fi” îl face pe poet să declare că ar accepta „nemurirea ca pe-un blestem” (Acceptând). Nu întâmplătoare este și alegerea „marmorei negre” pentru înălțarea unui simbolic monument al „nemuririi”. Reluând într-o proiecție personală motivul Meșterului Manole, M. creează o poezie memorabilă: „Cu dalta dezbrăcată de mâna mea, / Marmora neagră rămâne tot ea, / Tot neagră și dură, / Tot neagră și pură, / Parcă mai neagră
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
voi bea vinul tare/ eu trebuie să exprim acel sunet fantastic de tăios ce se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (Autoportret la tinerețe). Poezia reprezintă un act de purificare a ființei, o cale de „înălțare la cer” și, în același timp, o povară, o damnare, o „boală” (metaforă blagiană), care îl scot pe creator din cercul existenței comune, aruncându-l într-o singurătate aspră. De aici, imprecația: „Vers otrăvit, năpârcă, cântă cum ți-ai lipit
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
lume și asemenea unui soare care prin natura sa este o binecuvântare pentru toți, răspândind lumină și bunătate mai ales lunii și stelelor și atrăgând de la ele tot ce este bun”), chiar supremație. De aceea, cuvinte ca „cinste”, „necinste”, „înjosire”, „înălțare” apar frecvent în cuvântările solului și ale lui Askaniama. Dorind să evite dezechilibrul (ce ar fi fost produs prin ceremonial), cei doi apără, fiecare, onoarea monarhului său. Este vorba, evident, în ciondăneala acestor mijlocitori (rafinați, abili, diversioniști, capricioși, obstrucționiști) de
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
contactul cu Antichitatea, publicația - din al cărei comitet de redacție fac parte G. Alexandrescu, D. Evolceanu, Cezar Papacostea, G. Popa-Lisseanu, I. Ștefănescu și Iuliu Valaori - are ca scop să stimuleze interesul marelui public pentru cunoașterea lumii clasice, spre a înlesni „înălțarea tineretului” și „întărirea neamului”. O. se remarcă mai degrabă prin diversitate decât printr-un program teoretic limpede formulat. Cuprinde articole din domenii variate ale studiilor clasice: lingvistică (Iorgu Iordan, D. Evolceanu), filosofie (Cezar Papacostea), arheologie (Vasile Pârvan, Petre Drăgoescu), istoria
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui „către”, pentru a reveni la „dorul” cu care pornise la drum. Revenirea este pentru despărțire, pentru înălțarea din ea și această înălțare este, totodată, „despărțire de cuvinte”: „Poți lua un cuvânt și pleca în lume cu el. Am ales pe întru și întruchipare, prin care se încheie ciclul cuvintelor despre creație și frumos, spre a ne putea
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui „către”, pentru a reveni la „dorul” cu care pornise la drum. Revenirea este pentru despărțire, pentru înălțarea din ea și această înălțare este, totodată, „despărțire de cuvinte”: „Poți lua un cuvânt și pleca în lume cu el. Am ales pe întru și întruchipare, prin care se încheie ciclul cuvintelor despre creație și frumos, spre a ne putea despărți de cuvinte.” „Despărțirea de
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Densusianu. A colaborat la „Vieața nouă” începând din 1912 (cvasiregulat până în 1916, intermitent în 1917-1925), cu versuri, articole (combatant pe front, scrie cronică de război ș.a.), proză poematică etc. Semnează articole și în alte periodice conduse de Ovid Densusianu (săptămânalul „Înălțarea”). A mai publicat sporadic la „Ramuri”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Săptămâna politică și culturală” ș.a. Nu era lipsit de orgoliu, protestând atunci când „Viața literară” din Craiova îi include în sumar o nuvelă fără să îi ceară acordul. În „Literatorul” figurează
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj dostoievskian, acesta oscilează între abjecție și candoare, micime sufletească și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului modern într-o lume care și-a pierdut credința, autorul trasând cu precizie, chiar dacă fără a descoperi întotdeauna motivații convingătoare, istoricul disoluției unei căsnicii
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
propriu-zis și condamnând excesele, M. își evidențiază nu atât clasicismul concepției, cât înclinațiile și gustul. În ceea ce privește raportul dintre operă și cititor, el susține, înrâurit de Schopenhauer, că opera exercită o profundă influență moralizatoare dar nu în mod direct, ci prin înălțarea cititorului în lumea așa-zisei „ficțiuni ideale”, care este o aparență a realității și nu realitatea însăși; altfel, arta ar copia realitatea. Lumea „ficțiunilor ideale” îl ridică pe cititor deasupra intereselor cotidiene, egoiste și îl determină să se uite pe
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
lipit zi și noapte de inima părintelui Sofronie, transformându-i mintea într-un altar sfânt pentru neîncetata jertfă către Domnul. Doar atingând prin răstignire, precum Hristos, abisul iadului făcut de mâna omenească, Sofronie avea să cunoască slava învierii și a înălțării întru cunoașterea veșnicului Dumnezeu 1. Această necondiționată dăruire de sine l-a făcut să-și pericliteze îngrijorător de mult sănătatea, așa încât, după șapte ani de retragere în pustie, a trebuit să se întoarcă la mănăstire. Europatc "Europa" Boala, alături de instabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]