3,037 matches
-
războiul din 1812, rememorările trecutului rusesc sunt o constantă. Afișele de propagandă invită la luarea explicită de model a lui Kutuzov și la asimilarea bătăliei de la Moscova cu cea de la Borodino: „în acest război, inspirați-vă din exemplul valoros al înaintașilor noștri!” (1941). Lucrările de înfrumusețare a Moscovei, care sunt continuate în timpul războiului, se înscriu în aceeași paradigmă memorială; decorațiunile din bronz de la stația de metrou Novokuznețkaia, încheiată în 1943, îi reprezintă pe Dimitri Donskoi, Aleksandr Nevski, Suvorov și Kutuzov. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
xilografiei și prin numeroasele sale suite, de la „Apocalipsa” (1499) (Fig. 8) la „Viața Fecioarei” (1511) (Fig. 9), a înălțat-o la rang de artă majoră. Execuția ireproșabilă a detaliilor i-a permis să realizeze compoziții mult mai complexe decât ale înaintașilor săi. Toată această aplecare asupra detaliilor a condus la rezolvări științifice, remarcabil de bine soluționate documentar-material, ale unor repere uneori seci, ale diferitelor structuri și materialități care până atunci erau doar intuite. Putem spune că el este primul care a
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
au inspirat de la geți. Aplecarea asupra stabilirii sensului lexemului în forma cea mai scurtă, din refrenul de mai sus Iah, prilejuiește și evidențierea argumentată că și romanii îl aveau în panteonul lor, ca Ianus (Iahavanus-Iavanus-Ianus, zeul Suprem, pe care pelasgii, înaintașii dacilor, îl numeau Zalmocsis, identificat de latini și cu Saturn (Elena Călușiță Alecu-Zalmoxis Ed. Gemenii). Latinii, ei înșiși desprinși, ca și dacii din ramura pelasgă, politeiști însă, sub influența grecilor, îl reprezentau cu două fețe, Zalmocsis însuși era considerat Stăpânul
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Stăpânul Morții și al Vieții, ceea ce arată că Ianus are aceleași atribute fiind de fapt același Zeu Moș; de altfel termenul de moș, este constituent al chiar teonimului în discuție, ceea ce arată că acesta este cel ce duce spre tărâmul înaintașilor. Spiritualitatea dacilor pelasgi pe planul misterelor religioase, ca și pe toate celelalte planuri ale existenței lor este o continuitate, ne-o arată și faptul că Noua Învățătură creștină continuă preceptele mistice ale dacilor, ce s-au consolidat în jurul a
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
același timp însă, dacă semnul este arbitrar, aceasta îl face oarecum fragil, iar alunecările semantice în diacronie atestă caracterul schimbător al semnului. Problema arbitrarietății semnului, inițiată de F. de Saussure, a fost deseori discutată după aceea, E. Benveniste observînd că înaintașul său a confundat sistematic semnificatul cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile dintre semn și lucrul desemnat, iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a generalizat, ea a avut un rol decisiv în realizarea unor concepții semiotice coerente. Acest lingvist a pornit de la principiile formulate de Ferdinand de Saussure, pe care le-a radicalizat, propunînd o perspectivă ipotetico-deductivă asupra limbii, prin reținerea din opera înaintașului său a două teze din teoria semnului lingvistic: 1) limba este formă, iar nu substanță și 2) o limbă diferă de alta nu numai în planul expresiei, ci și în cel al conținutului. Prin urmare, o limbă trebuie caracterizată atît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ardeal, cîntecele de la plug, zvonurile din pădure, - toate tremură în văzduh cînd se va rosti jurămîntul vostru sub steagul Țării Românești“ <footnote Octavian Goga, Au venit ardelenii, în „România“, 7 iunie 1917. Cu aceeași ocazie, bucovineanul Ion Nistor evoca pildele înaintașilor, în amintirea cărora voluntarilor bucovineni le revenea meritul de a reașeza la locul lui drapelul național, „smuls acum 143 de ani de către răpitoarea pajură habsburgică“ (Ion Nistor, Istoria Bucovinei, București, 1991, p. 366). footnote> . La festivitatea de depunere a jurămîntului
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
studiu lingvistic cu implicații estetice, urmărind formele fonetice, lexicale, morfologice și sintactice ale expresiei. Caracostea amplifică analiza stilistică în Arta cuvîntului la Eminescu, 1938, abordînd prima oară materialul variantelor, introducînd convergența observațiilor la toate nivelurile, compararea procedeelor cu cele ale înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile, din păcate fără o sistematizare care să permită concluzii generale asupra scriitorului. Expresivitatea limbii române, 1942, este mult mai arbitrară însă, încercând o clasificare a cuvintelor românești pe tipare ritmice (cuvinte "trohaice", "dactilice
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
dintre Stanley Kowalski și Blanche DuBois, protagoniștii din Un tramvai numit Dorință. Moșia familiei celor două surori, Stella și Blanche, se numea Belle Reve și, din metaforele delirului lui Blanche, aflăm că a fost pierdută prin risipa indiferentă a unor înaintași preocupați exclusiv de căutarea plăcerii. În timp ce părăsește casa soților Kowalski, însoțită de medicul psihiatru și de o sinistră asistentă, Blanche redă, într-o formulare sublimă a tristeții și singurătății, inadaptarea tragică, suferința pierderii tinereții și frumuseții, izolarea în iluzie și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-ți asigură o minimă previzibilitate În orizontul social, o, orișicum, sigură „conservare” a persoanei, „afundându-te” În „hățișurile virgine”, extrem de riscante și imprevizibile ale unei „cărări singuratice”, Întâlnind În cale, ca să zicem așa, nu puține urme morbide ale unor nefericiți „Înaintași”, „oasele” și „leșurile” Învinșilor, ale „aroganților” umanoizi care au vrut „altceva”, voind să rămână, unii dintre ei, „fideli” unor idealuri din adolescență, alții - „scârbiți”, „furioși” pe creația imperfectă a unor zei care ne-au proiectat Într-o existență plină de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
două camere, fiind Într-un post literar subaltern, redactor-șef adjunct, trăind la limita sărăciei, dar având uriașa bonomie și noblețe de a-i primi pe tineri la orice oră și oferindu-le tot ce avea pe masă, Nichita, spre deosebire de Înaintașul său În artă, Eminescu, nu a avut un prim-ministru care să-l susțină, părerea sa literară sau politică nu o prea băga nimeni În seamă, iar când s-a aflat că este nominalizat la Nobel, s-a făcut un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne pregăteam „să murim” și... Încercam să găsim forma, modul cel mai „potrivit” nouă de a o face; de a muri ca națiune, ca tradiție, cultură, dar și un fel de a ne Îngropa speranțele - ale noastre și cele ale Înaintașilor noștri, curajoși și profeți! -, Într-o țară cu adevărat puternică, „liberă și suverană”!. Și-atunci, Într-un tip de instinctivitate colectivă, În acei ani ’50, ocupați de tancurile sovietice, uitați de „puternicii lumii”, această baladă se instalase În miezul preocupărilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acea Înstrăinare pe care o resimțim acută și dureroasă azi, noi, cei care nu ne „mulțumim” doar de a crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Biserică a luptat vreo două secole, alături de țăranii și de intelectualii umiliți, pentru demnitate umană și națională. Nu ne este dat să fim totdeauna „autentici”; trebuie să așteptăm alte vremuri!...Ă Apropo de autenticitate... artistică, de data aceasta; Camil Petrescu, Înaintașul nostru În modernizarea romanului autohton, preluând modelul fascinant al lui André Gide, a militat În arta sa pentru autenticitate, după cum o știm. În anii ’70, prin tânărul și regretatul Mircea Nedelciu, această aspirație spre „autenticism” În artă s-a făcut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Archaeus este singura realitate pe lume", zice Eminescu, precizând adesea în manuscrisele sale: "Eu și cu tine un singur eu"; Oare eu, tu, el nu e totuna ?". Cum procedează Eminescu, poetul și filosoful în cunoașterea Ființei. Firește, nu-și cruță înaintașii (spune Theodor Codreanu) și, asemenea lui Heidegger în fața lui Hegel, deplasează centrul de greutate de la sfârșit (conștiința în genere) la început (conștiința individuală, aceea a "inimii", căreia Kant nu-i acordă nici un credit în cunoașterea obiectivă). Cu sentimentul ferm că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un remarcabil scriitor de factură tradiționalistă, ca și Marin Preda, fiindcă moda europeană bătea pe la porțile "experimentalismului". Și dacă Marin Preda a fost hotărnicit lângă realismul lui L. Rebreanu, lui Eugen Barbu i s-a descoperit cu temei, firește alt înaintaș, Mateiu I. Caragiale. Într-adevăr, îl apropie pe Eugen Barbu de autorul Crailor de Curtea-Veche simpatia pentru o lume în decădere, peste care aruncă vălul somptuos al poeziei". (p. 219). Cezar Ivănescu este atins în viziunea criticului-de aripa geniului. Timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoștințelor și intuițiilor lui științifice. Iar poeții secolului nostru, ca Blaga, Barbu, Arghezi (care-l numea Sfântul nostru), Nichita Stănescu, Marin Sorescu, adeverind, parcă, spusele lui Maiorescu, s-au recunoscut, în mod declarat sau prin operă, coborâtori din supremul lor înaintaș. Ba chiar un superb Acatist i-a fost consacrat de prozatorul, dramaturgul și poetul Valeriu Anania. N-am făcut, citând oarecum la întâmplare, hotare cronologice. N-am făcut-o deliberat. Pentru că el este unul singur peste toți românii. Scriam odată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încercare eșuată revine, grație, printre alții, și eforturilor lui Constantin Noica pentru publicarea Caietelor lui Eminescu urcarea poetului nostru național pe scara valorică meritată. Cezar Ivănescu își are și-și joacă rolul lui benefic în această campanie de recuperare a înaintașului său nepereche. Și a făcut-o direct, "sub spectrul profeției maioresciene, identificându-se el însuși în profet al Poetului: "Eminescu-i Dumnezău/ iar eu mi-s Profetul său!"" (p. 95). Cezar Ivănescu se oprește la Doina eminesciană, precum Emil Cioran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
convorbirile cu Lucian Vasiliu, Nicolae Coande, Daniel Corbu ori Theodor Codreanu. Se desprinde concluzia că literatura română modernă n-ar fi existat fără deschizătorul de drumuri care a fost și rămâne Eminescu. Marin Tarangul observa că în marele și neegalatul înaintaș se găsesc și Ion Barbu, și George Bacovia și Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Eminescu e marele "semănător de arhei" (p. 102). El a murit tânăr spre a se împlini prin urmași spirituali. Nu ne-au rămas de la el decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
endemice, neploconindu-se în fața ideilor de-a gata. Organicismul lui are în vedere regenerarea spirituală și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice. Cultivator al antitezelor, el vede în dinamica lor o rezolvare rodnică, specifică scindării omului modern. Depășindu-și înaintașii, dar nefiind în dezacord substanțial cu Kant ori Schopenhauer, acceptă coordonata subiectivității în alchimia omului de geniu. Când spune că știința este "o vecinică corectură", se subînțelege că ea, prin dialectica autodepășirii, "se hrănește secol de secol prin paradoxii"; sugestie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fin, cu accente lirico-meditative, având încredere în gândirea milenară, ca orice autentic umanist. De regulă, superioara încifrare și încordare a minții se leagă de motivul cărții (creația) și de cel al femeii, pentru că: Spiritul este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a înaintașilor meditației românești îi stă călăuză, având afinități mai mult cu poetizarea filosofică blagiană din Pietre pentru templul meu (1919) decât, să zicem, cu perspectiva asupra vieții, propusă de Garabet Ibrăileanu. Dăm spre exemplificare: "Geniul adult cu somn de copil" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diferența dintre autorul Fragmentelor... și un E. Simion, de exemplu. Pe calea unui răspuns, ar fi interesant de cercetat de cine s-a despărțit deja Lamparia, dacă a murit. O sete infinită de cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2004), Eminescu, martor al adevărului (Editura Scara, București, 2004), Transmodernismul (Editura Junimea, Iași, 2005). Între timp (mai precis, între 2005 și 2008), au apărut și alte volume, pe lângă A doua schimbare la față, de asemenea remarcabile. Și tot în spiritul înaintașilor săi, Theodor Codreanu construiește un aparat tehnic și științific riguros, cu mare putere de cuprindere și, totodată, de esențializare, astfel ca fenomenele de cultură supuse observației și trecute prin focul judecății aspre să permită întrezărirea adevărului în firea și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1939. Suflet mare, suflet larg și deschis, plin de avânt și de idealuri, înzestrat cu o cultură frumoasă, cu vocea caldă a convingerilor adânci și cu dragostea pentru misiunea ce și-a ales-o”, repetau autorii Monografiei Școlii spusele unui înaintaș al lor - Nicolae Gh. Nicolescu, autorul lucrării „Monografia Școalei de aplicație de băieți Bârlad”, 1932, cap. III, p. 31. În Monografia Liceului Pedagogic din 1970 se mai scria despre acest profesor: ...„S-a născut în anul 1893, în comuna Brădățel
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
salvarea îmi va veni din găsirea unei noi ocupații care, chiar dacă nu e remunerată, te îndeamnă să-ți îndrepți gândurile spre alte zări mai îndepărtate. Și, întrucât cunosc scrierea chirilică, am încercat să-mi petrec timpul descifrând câte ceva din activitatea înaintașilor, pe tărâm cultural, oprindu-mă asupra învățământului bârlădean. În felul acesta, s a înfiripat lucrarea de care ți-am scris. Și, după cum se întâmplă totdeauna că o dorință împlinită, dă naștere la o alta, care-și așteaptă rândul, aș fi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]